Avolina, imi pare tare rau de ceea ce ti s-a intamplat, mai ales ca eu am avut aproape 22 de ani perusi. Primul mi-a murit dupa 11 ani. Il aveam de mica si cand s-a dus, n-am mai vorbit cu nimeni 2 saptamani, desi eram ditamai omul deja, la 18 ani ai mei.
Ultimul pe care l-am avut, un magar si jumatate, mi-a murit la varsta de 5 ani din cauza unei tumori pe care n-a stiut nimeni s-o diagnosticheze. Stia sa vorbeasca toate minunile din lume si era bucuria casei, Michi scump... Si acum, dupa 5 ani, scriu si plang.
Pe primul papagal inca il mai visez si ma trezesc asteptandu-ma sa-l vad pe langa mine. Pe ultimul ma astept sa-l vad zburand spre mine cand intru in casa. E greu, al naibii de greu, cu atat mai mult cu cat faptul ca muncim toti pana seara, tarziu, nu ne mai permite sa ne mai luam altul. Ar insemna sa-l chinuim prea tare, sa stea prea mult singurel si nu vreau treaba asta.
Cand mi-e prea dor de ei, toti, intru aici si mai citesc ce fac alte vrabiute, mai vad poze, imi mai aduc aminte, mai rad, mai plang...
Daca poti, asculta-ma ce-ti spun. Ia-ti alt nazdravan. Nu-l va inlocui pe celalalt, dar nici nu trebuie. va fi alta personalitate, vor fi alte nazbatii, alte prostii si traznai, alte povesti frumoase.
