Început de whitehope, Mie 1 nov 2006 · 191 răspunsuri · 26.035 vizualizări
gargbird a scris:Adevarul e ca ma simt tot mai prost pe masura ce imbatranesc, asta o fi explicatia pentru lipsa argumentelor.
Sau poate, vorba cuiva de pe forum, am trecut la alt nivel...
Unii mai simt nevoia sa faca pe desteptii.
Nu te mai complica, poate fi chiar atat de simplu.
As fi apreciat daca ai fi explicat punctul tau de vedere. Nu pot aprecia cand arunci cu barda, de dragul de a te ...intelege singur.
Blues a scris:Daruirea nu este un compromis, cel putin in ceea ce ma priveste, si nici nu are de-a face cu compromisul, ca sa fie confundate.
Da, este si parerea mea asta.
Blues a scris:Eu ma refer la COMPROMÍS, compromisuri, s. n. Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.
Aci, este asa cum spui, dar asta nu face parte dintr-o adevarata relatie de cuplu, avand ca baza Dragostea.
Blues a scris:Intr-o relatie de dragoste faci compromisuri, tocmai pentru ca iubesti le faci.
Cand intr-o relatie de dragoste apare compromisul, e semnul clar ca iubesti (?) persoana nepotrivita. Zic ca si Lucia, acolo unde exista iubire, nu e loc de compromis. Suferim din dragoste pentru ca iubim persoane nepotrivite. Intr-o relatie de iubire, intre doua persoane potrivite, totul ar trebui sa curga firesc, fara compromis. Compromisul apare atunci cand esti dispus sa faci lucruri contrar celor simtite de tine, pentru a pastra relatia cu orice pret. Oarecum un mod egoist de-a vedea lucrurile. Dpmdv, avcors. 
Blues a scris:Compromis este cand tu vrei sa mergi la Paris si el vrea la Londra. Cadeti cumva de acord, ori Paris sau Londra, ori o a treia locatie. Azi io vreau ciorba si el fasole, ok azi mancam ciorba si maine fasole, sau invers. Sunt exemple banale, dar sunt compromisuri.
Cand el isi doreste mai mult decat tine sa mearga undeva, te poate lasa sufletul sa mergi unde vrei tu? Te poti bucura unde mergi tu?..sau mai tare te-ai bucura de bucuria lui in acel caz?
Depinde si ce e prioritate in sufletul tau.
De multe ori ne intoxicam cu prea multa matematizare a vietii si a relatiei. E bine sa fim pragmatici in viata de zi cu zi, dar in familie e bine sa lasam cifrele si echitabilitatile deoparte.
Or lasi de la tine din dragoste, or mai bine nu lasa. Nu cruta pe celalalt de tine, de libertatea ta (cand simti nevoia), de mofturile si de dorintele tale. Nu-l cruta de tine toata..caci uite asa, socotind si gandind prea mult, in esenta ne departam..
Nu zic ca e cel mai bine, zic si eu. Atata tot.
Blues a scris:Un alt exemplu de compromis, eu nu am mancat mai mult de 25 de ani carne, sotul meu e carnivor. In toti anii de casnicie i-am gatit si inca ii gatesc carne. Asta inseamna ca i-am gatit carne pentru ca am vrut sa pastrez relatia cu orice pret?
Normal, tu ce credeai? 
Ti-am dat detalii pe PM. 
Somn lin. 
Editat Sâm 4 ian 2014 01:12
Compromisurile de care vorbesti nu sunt neaparat compromisuri, cat daruiri.
Eu asa le vad.
Compromis e ala cand stai la un serviciu care nu iti place 100%, ca sa ai din ce iti plati ratele la banca - eventual, pana iti gasesti alt loc de munca convenabil.
Compromis e atunci cand iti musti limba sa ii spui colegului ca e bou cucuru-n trei luntrii, ca sa nu ajunga sa aveti o relatie incordata pe viitor.
Compromisul in general e facut din obligatie - ca sa se rezolve un conflict, neexistand alt motiv pentru care sa lasi de la tine. Un lucru pe care il faci, dar care cade ca o povara, nu ca o bucurie sau impacare.
Daruirea vine de dragul celuilalt.
De dragul lui ii gatesti carne, nu de dragul tau sau pentru a nu se supara el pe tine. E totusi o diferenta. Mare.
La randul lui, a renuntat la multe pentru tine, cum ar televizorul din dormitor - de dragul tau, ca sa iti fie tie mai bine. Chiar daca i-a fost greu sa se dezobisnuiasca, faptul ca tie ti-a facut bine alegerea lui, nu a simtit-o ca pe o povara, ci mai degraba ca pe o daruire, in fond.
Eu doar faceam diferenta intre compromis si daruire. Chiar si la lucrurile marunte (Asa cum le zici tu) - desi, tocmai de la lucrurile marunte incepe totul si se termina totul.
Editat Sâm 4 ian 2014 01:11
Blues a scris:COMPROMÍS1, compromisuri, s. n. Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie
Mai scriu o singura data, ca tot ma asaltarati din toate partile.
Si am subliniat partea aia cu cedarile reciproce, de data asta.
Hai sa fim seriosi, cati dintre noi nu am facut compromisuri din astea banale sau mai putin banale? Oare un cuplu chiar se potriveste 100% in toate gusturile si directiile? Eu nu prea cred, chiar daca exista iubire in cuplul respectiv, nu are cum sa fie asemenea perfectiune incat sa fie potriveala totala. Nu exista asa ceva. La fel cum nu exista ''a pastra relatia cu orice pret''. Nicio relatie nu se pastreaza doar pentru ca asa vrea unul dintre parteneri, poti sa te pui si-n cur si-n cap.
Un alt exemplu de compromis, eu nu am mancat mai mult de 25 de ani carne, sotul meu e carnivor. In toti anii de casnicie i-am gatit si inca ii gatesc carne. Asta inseamna ca i-am gatit carne pentru ca am vrut sa pastrez relatia cu orice pret?
La randul lui, a renuntat la multe pentru mine, cum ar televizorul din dormitor pentru ca eu nu pot dormi cu lumina si zgomote in fundal.
Vorbim de lucruri materiale, cel putin eu vorbesc despre ele, cand ma refer la compromisuri. Ceea ce pot darui sufleteste este cu totul alta treaba si nu are nimic de-a face cu compromisul. Nici nu cred ca poate exista compromis sufletesc, sufletul si iubirea sunt mult mai preusu decat compromisurile materiale.
Hai ca esti draguta.
Cand " sufletul si iubirea sunt mult mai preusus decat compromisurile materiale" , atunci in acel cuplu nici nu apar niciun fel de COMPROMISURI.
Blues a scris:plus ca io nu ma abtin sa-i spun ca e bou daca il consider bou, no matter what.
Pai un om poate sa faca compromis pentru el, nu neaparat unul consimtiti in doi...
Ok, nu era bun exemplul...trebuia sa zic de sefu-bou... 
Poate gresesc eu dar compromisul mi se pare ceva normal intr-o relatie... Poate notiunea voastra de compromis difera de a ea. Ca si oameni suntem diferiti cu toti iar intr-un cuplu incerci sa faci de persoane diferite, poate exista si asemanari intre voi, poate nu, sa traiasca si sa fie fericiti impreuna... asta zic eu ca presupune intelegere, iubire si compromis. Doar daca unul dintre voi renunta mereu la ceea ce credere el nu e compromis in rest nu vad alta solutie. Compromis inseamna egalitate intre parteneri nu unul primeste si celalalt daruieste...
Compromis inseamna sa gasesti o cale de mijloc care sa-i impace pe amandoi. Da mai lasi si de la tine, mai si daruiesti dar nu poti face mereu doar tu asta... sau poate mai exista si lucruri foarte importante pentru amandoi. Daca nu exista compromis atunci nu exista intelegere...
Nu se poate numai cu daruire. Nu poti sa daruiesti. Sa daruiest si sa daruiesti si sa nu primesti nimic in schimb. Compromisul exista sa ii faca pe amandoi fericiti. Lasi de la tine o data. Lasi de doua ori. De zece. De 50. Dar cat poti sa lasi pana cand ajugi la limitele tale. Trebuie sa existe echilibru. Trebuie sa ofere amandoi intr-o relatie.
