De ce suferim din dragoste?

Poodle a scris:

Compromisul exista sa ii faca pe amandoi fericiti. Lasi de la tine o data. Lasi de doua ori. De zece. De 50. Dar cat poti sa lasi pana cand ajugi la limitele tale. Trebuie sa existe echilibru. Trebuie sa ofere amandoi intr-o relatie.

Uneori nici o data nu poti lasa de la tine, daca nu te lasa inima. De aceea compromisul, asa cum il exemplifici ca fiind o punte de legatura, nu poate exista decat intre cei care doresc cu adevarat sa fie impreuna si simt ca nu isi calca peste limite. Cu un om cu care nu ai multe in comun iti dai seama imediat ca nu are sens nici un compromis, si evident ca e mai bine sa nu te compromiti :)

Athmy a scris:

Uneori nici o data nu poti lasa de la tine, daca nu te lasa inima. De aceea compromisul, asa cum il exemplifici ca fiind o punte de legatura, nu poate exista decat intre cei care doresc cu adevarat sa fie impreuna si simt ca nu isi calca peste limite. Cu un om cu care nu ai multe in comun iti dai seama imediat ca nu are sens nici un compromis, si evident ca e mai bine sa nu te compromiti

Se poate intampla asta si cu un om cu care ai prea multe in comun. Cu o persoana aproape la fel ca tine doar cu mici diferente. Si acele mici diferente sa insemne aproape totul. Dar daca iubesti incerci. Daca iubesti cu adevarat incerci si incerci si incerci pana in panzele albe... deseori incerci pana cand ajungi sa innebunesti...

Am auzit oameni sa innebuneasca din cauza stresului, dezamagirilor, traumatismelor psihice, experientelor neplacute, dar nu se innebuneste de prea multa fericire din cauza iubirii, asta n-am s-o cred niciodata. Pe undeva se trece in extrema cealalta cand ajungi sa iti pierzi linistea sufleteasca si sa simti ca explodezi de prea multe eforturi si tensiune psihica. Acum depinde de fiecare cum gestioneaza o relatie, presupun ca se poate ajunge si la asta din cauza inhibitiilor de tot felul, cand nu poti arata limpede ceea ce simti.

Poodle a scris:

Cu o persoana aproape la fel ca tine doar cu mici diferente. Si acele mici diferente sa insemne aproape totul.

Aici cred ca te contrazici, daca ar fi mici acele diferente nu ar insemna "aproape totul". Pot fi diferente putine, dar in punctele cele mai importante. De aceea cantaresc foarte mult si deseori sunt motiv de dezamagire si de incompatibilitate.

Cred ca m-am exprimat gresit.Au exista niste diferente la inceputul relatiei sa zicem. Si nu le-ai bagat in seama. Nu te deranja asa mult sa le treci cu vederea si sa intelegi acea persoana. Insa acele diferente au aparut. Si reaparut. Si reaparut de-a lungul relatiei incat au devenit prea mari sa mai fie ignorate. Ca si atunci cand ai un baraj si din cauza unei mici crapaturi sa se distruga totul. Sau de la o simpla mica rana s-a iti pierzi viata. Daca lasi o problema netratata, nerezolvata vei avea mai multe probleme mai tarziu... Trebuie sa existe compromis. Trebuie sa existe intelegere. Poti sa iubesti o persoana nebuneste. Sa fie acea persoana viata ta. Sa nu poti trai fara ea si sa simti ca e totul pentru tine. Dar trebuie sa te iubesti si pe tine. Trebuie sa fii si tu fericit. Trebuie sa-ti mai ingadui si tie mici placeri si sa-ti indeplinesti si tu visele. Daca te pui mereu pe locul doi nu stiu cat timp vei fi fericit insa nu cred ca poti rezista asa o viata intreaga... acum poate eu ma insel, nu zic ca asta e adevarul si litera de lege, zic doar ceea ce cred si simt...

cele mai adevarate, cele mai intense si mai memorabile povesti de dragoste le-am trait atunci cand a fost vb si de suferinta.

Da cine zice ca numai tu sa daruiesti?

Iubirea e in doi.

Blues, cu totii facem compromisuri, chiar daca mai rar.

Sau la tine jobul e cel mai mirobolant din cate pot exista exact acolo unde e?

In fineeeee

Blues a scris:

In afara relatiei de iubire/cuplu, eu nu fac compromisuri de niciun fel.

asa credeam si eu

apoi am reanalizat situatia de la munca si am constatat ca eu fara ei nu merge, dar ei fara mine merge. compromis

cu amicii/prietenii fac compromisuri. nu cunosc decat o persoana cu care nu trebuie sa fac, pentru ca zici ca suntem facuti la indigo, in rest cu absolut toti fac compormisuri. cand las eu de la mine, cand tre sa lase ei de la ei...si uite asa calea de mijloc.

compromisuri fac zi de zi si asta de cand am vazut ca viata fara compromisuri e tare singura si trista, alegeam 'my way or the high way' si de cele mai multe ori ramaneam singura pe 'my way'.

chiar poate functiona lumea asta fara de compromisuri? sau a devenit o dovada de slabiciune acceptarea compromisurilor?

Ampera a scris:

chiar poate functiona lumea asta fara de compromisuri? sau a devenit o dovada de slabiciune acceptarea compromisurilor?

Prea mult machismo. Toata lumea crede ca are dreptate. Prea mult orgoliu. Nu mai stim sa lasam de la noi. Nu mai stim cum sa intelegem si pe altcineva. Vrem. Vrem .Vrem. Dar nu oferim nimic in schimb. Daca vreau ceva ofer acelasi lucru mai intai ca dovada de buna credinta. Dar lumea nu mai stie asta. Lumea nu mai stie sa dea buna ziua sau sa zica multumesc si vrei sa stie de compromisuri? Toti viseaza la cai verzi pe pereti.

asta e clona-mea !

Poodle a scris:

Cu o persoana aproape la fel ca tine doar cu mici diferente. Si acele mici diferente sa insemne aproape totul. Dar daca iubesti incerci. Daca iubesti cu adevarat incerci si incerci si incerci pana in panzele albe... deseori incerci pana cand ajungi sa innebunesti...

Daca acele mici diferente sunt in punctele esentiale, inseamna ca cele doua persoane care formeaza acel cuplu, nu se potrivesc. De ce sa incerci pana innebunesti sa mearga relatia, in loc sa cauti o persoana potrivita? Asta e pierdere de vreme si suferinta inutila. Si poate degenara si in obsesie. Parerea mea.

Blues a scris:

Cu tine nu mai am ce discuta, da?

Da.

Si cand ma gandesc ca io te mai iubesc inca.