Sari la conținut
Forum Roportal
Helene 23

Ultima despartire

Evaluează acest topic

Postări Recomandate

Se tot vorbeste despre iubire si despartire pe aici. Poate unii vor suferi, poate altii se vor amuza, poate pe unii ii va ajuta sa mearga mai departe sau sa isi deschida ochii.

Cum v-ati despartit, de ce, unde, si mai ales cum de v-ati hotarat sa faceti pasul in cazul in care voi ati pus punct. cred ca sunt forumisti care au nevoie sa invete cate ceva...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ultima despartire....a fost f ciudata. Nu eram decat de 3 sapt cu respectiva, au fost frumoase, dar in a 4-a un sms scurt ca s-a terminat fara nici o explicatie fara nimc. Asta e viata asa ca mergem inainte.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

:cry:

ne-am despartit pentru ca am inteles ca nu era deloc ceea ce aveam nevoie, ne-am despartit in termeni amiabili, suntem amici si in ziua de astazi. nu mi-a fost deloc usor sa fac acest pas, dar ma bucur ca l-am facut. :D

Editat de flori de camp

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Ne-am despratit cand am ajuns la concluzia ca relatia noastra nu duce nicaieri. Am ramas amici si ne face placere sa ne vedem odata pe an la o cafea.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Se tot vorbeste despre iubire si despartire pe aici. Poate unii vor suferi, poate altii se vor amuza, poate pe unii ii va ajuta sa mearga mai departe sau sa isi deschida ochii.

Cum v-ati despartit, de ce, unde, si mai ales cum de v-ati hotarat sa faceti pasul in cazul in care voi ati pus punct. cred ca sunt forumisti care au nevoie sa invete cate ceva...

 

eu practic sunt despartita dar nu si teoretic :crazy: si partea frumoasa este ca ii sunt fidela :tease:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Candva m-am despartit de cineva.... Nu pentru ca nu ne iubeam ci pentru ca nu functiona. Nu eram fericiti nici unul dintre noi. Nu puteam oferi celuilalt, sau nu puteam avea langa celalalt, ceea ce ne doream. Sau implica prea mult efort. Atat de mult ca nu mai aveai timp sa fii tu insuti. La vremea aceea. Normala a fost despartirea. Anormala a fost gasirea. Pentru ca nimic nu gira o poveste de iubire intre oameni atat de diferiti. Si totusi unele sensibilitati sau "omenii" ne uneau. Dar ele erau cumva general valabile si nu puteau sustine o legatura personala. Asa ca ne-am despartit cu ideea ca ne atragem dar asta nu e suficient si am ramas ... cunostinte. Adica genul acela de relatie cu cineva pe care daca il intalnesti pe strada intamplator ii zambesti si il intrebi ce mai face. Mai mult pe marginea bordurii decat la o cafea prelungita de dragul teecutului sau al "lucrurilor comune".

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Candva m-am despartit de cineva.... Nu pentru ca nu ne iubeam ci pentru ca nu functiona. Nu eram fericiti nici unul dintre noi. Nu puteam oferi celuilalt, sau nu puteam avea langa celalalt, ceea ce ne doream. Sau implica prea mult efort.

Cat de bine cunosc si eu situatia. Ultima despartire... eram atat de diferiti, si ne iubeam atat demult, inca nu ne puteam desparti stiind ca nimic nu ne poate tine impreuna. am hotarat (eu) sa o luam pe cai diferite ca ne chinuiam prea mult. stresul psihic era dureros tare. acum am ramas asa...undeva in aer...ne vorbim rar, el ar vrea mai mult, dar nu se poate.

cand se itnrevad sfarsiturile...dupa ce ai incercat sa rezolvi cum poti tu mai bine si totusi nu se poate, las-o balta ca nu are rost...

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Qusay stiu despre ce vorbesti.......

Aproximativ la fel a fost si pentru mine :cheer: Despartirea a fost una furtunoasa...asta nu ne-a impiedecat ca si acum cand ne intalnim pe strada,privirea sa fie ceva putin mai mult decat un salut....Stii e ciudat,am renuntat de foarte mult timp sa o iubesc.Dar,paradoxal,cand ne intalnim privirile sunt cel putin "ciudate".E putin mai mult decat un salut si mai putin decat "mi-ai lipsit".Am iubit-o timp de 5 ani de zile,zi de zi,seara de seara,oara de ora.....a trecut,respectul si admiratia pentru felul ei de a fi va ramane.

A fost frumos.....aceasta privire intre noi va exista intotdeauna.E greu de explicat :P

Pana si cand, nu demult m-am despartit de cineva la care am tinut,a fost alaturi de mine....altruism pe care rar l-am vazut la cineva.

Oricum,alegerea a fost demult facuta,ea a ales alt drum eu asemenea....raman amintirile,frumoase,urate cum or fi.

:yahoo:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
privirile sunt cel putin "ciudate".E putin mai mult decat un salut si mai putin decat "mi-ai lipsit".

 

E normal sa fie asa. Din 6 miliarde jumate de oameni de pe planeta ai impartasit un timp din viata ta cu cineva. Asta nu e putin lucru. Ar fi ciudat ca privirea aceea sa fie mai putin decat - imi pasa de tine, ce ai mai facut, ramai o persoana importanta in viata mea.

E normal. E trecutul tau si o parte din tine in ochii acelei persoane. Asa cum si ea este putin in tine. Si asa, cu toti stramosii si iubitii al gramada, ne prezentam gloriosi in fata iubirii noastre de acum, punandu-i ofranda la picioare tot ceea ce suntem si cu onoare purtam "la inaltimea mandra a pieptului".

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Vizitator
Acest topic este acum închis pentru alte răspunsuri.

×