România
Roportal.ro

Dedicaţii...poetice

Început de arana, Lun 16 oct 2006 · 632 răspunsuri · 79.249 vizualizări

Sheeva9.480 mesaje#222

Celor ce cauta cu intunericul stins :

Ordine

E doar ordinea lucrurilor bine scuturate

si neglijate

din care niciodata

nu va mai izvori vantul

Ai cercetat si ultimul atom

si rotatia electronilor pe orbite

si posibilitatea fisionarii nucleelor

ce continua sa-si conerve

incarcatura pozitiva

Totul e in ordine

semnat

Si totusi a inceput sa ninga...

(I.M. Ambrus)

Mie :

Umblu mereu

Umblu mereu.

Dinaintea cuiva sau a ceva,

in urma cuiva sau a ceva.

Umblu mereu,

si pasii mei ma leaga cu un fir nevazut de oameni, de lucruri,

pasii mei se izbesc unul de altul,

ma poti zari pe-aproape si nici prinde macar

un pai de care sa te-agati,

asfaltul s-a prefacut intr-o prapastie fara fund

iar casele au devenit culmi de neatins.

Umblu mereu.

Dinaintea cuiva sau a ceva,

in urma cuiva sau a ceva.

Umblu mereu,

dar ca sa ajung la un tel nicicand nu izbutesc,

nicicand sa strapung perdeaua cea deasa de

umbre care ma-mpresoara

din spate, din fata, calde si reci,depinde cand si cum,

mute sau graitoare, depinde daca privesc inapoi sau inainte.

Sunt coarda peste masura intinsa a clipelor simple,

umblu mereu inaintea mea si in urma mea :

inainte - ca un herald de biruitoare infrangeri,

in urma - ca o caruta zdrobita plina cu flamuri zdrentuite;

sunt clipa aceea simpla de fiecare zi,

sunt ce a fost si va fi acea clipa,

umblu mereu de la om la om,

umblu mereu cu nestiut cuvant de la un obiect

la un alt obiect innobilat de om,

umblu mereu

si nu mai am timp sa tip.

( Ondrej Stefanko)

Cuiva, altcineva, nu stie el cine:

Adio, sonete

Iti culeg

ultimii fluturi morti

din parul

pe care vantul,

stropindu-l cu aromele livezilor,

ti l-a-ncalzit pana ce a dat in galben

si simt atunci

ca ochii incep sa-ti semene

cu niste luntrii in care am sa esuez curand,

indepartandu-ma definitiv

de noptile fara somn

cand, in serele de sticla ale sonetelor,

falsificam in mod rusinos

vegetatia iubirii.

(Adam Suchansky)

Editat Vin 14 ian 2011 23:28

Sheeva9.480 mesaje#224

Nu mai tin minte cui...

Noi

Noi...

inertia

si-a infipt in noi ghearele.

Atunci cand picatura se va preface in mare de ape,

iar vantul va matura malurile

blestemul putere n-o mai avea.

Noi...

purtam in noi

doar tepi.

(A.S.)

Editat Sâm 15 ian 2011 03:21

ousor3.527 mesaje#225

Te duci...

Mihai Eminescu

Te duci şi ani de suferinţă

N-or să te vază ochi-mi trişti,

O Sufletica33 mesaje#227

Fara nume

O negura tarzie se-apropie si-apasa,

Intre-a opalului culori sunt prinsa ca-ntr-o plasa,

Ma zbat sa scap, sa fug, de focul lui de piatra

Ma mistuie, ma doare si negura cea deasa,

Cu ale ei valuri umede si reci

Se-apropie, m-atinge, imi da fiori seci.

Am sa ma-ntorc la tine, opal de foc ce esti!

Cu ale tale flacari verzi, din nou sa ma-calzesti.

De ce-am fugit, ma-ntreb, cand tu mi-ai fost alaturi

Adus de iubitul meu pe valuri si prin vanturi....

Sunt linistita-acum si-n palma mea te strang,

Pe-a visului carare, simtita, alunecand,

Spre tine vin, o suflet! Cu aripi nevazute.....zburand........

Pentru el!

acces realitate4.212 mesaje#228
O Sufletica a scris:
Fara nume

Pentru el!

Daca ar fi posibil in trup uman sa fie, cel fara nume poate ar scrie o poezie:

In cele ce ma aflu eu am ajuns sa fiu.

N/am nume, n/am origini si stiu ca nu/s pustiu.

Venit de nu stiu unde, plecat habar n/am cand,

Ma aflu in ma caut, si sunt in "cel ce sunt".

Nimic imi zice mie si nimeni am ajuns,

Dar am esenta/n mine ce/mi cere al ei raspuns.

Cu cat aflu mai multe cu cat tot memorez,

Ma aflu ca un stoic, durere devorez.

Din negura lucrarii pe care/o modelez,

In existentialitate, mi/aduc singur dovezi

Dovezi ca sunt un sine, ce/mi da potential,

Dovezi ca am in mine opalul din cristal.

M/am ratacit pe calea ce trece prin exist,

Dar ma inalt din oameni in zborul cel celest.

Nu e asa de de simplu sa te constati atom,

Nu e deloc usoara nici misia de om.

Dar m/am facut acestea si toate ce exista

Si nu ma voi dezice de vreunul ce e/n lista.

Sunt si exist e una, dar doua ipostasuri,

Din mine fac constructii, dau forme, idealuri.

Mi/a trebuit reversul, numita distructiva,

Sa segmentez in mine, sa fac intuitiva.

Eh, lung drumul si mai este,

De la nimic la astea,

De la metamorfoza la marea simbioza.

Ce sinergie/n lume, haos in armonie,

Cum canta/n mine "lumea", ciudata melodie.

Distrugere si haos, ce duce/n armonie,

Iubire inteleapta, bazata pe/omenie.

N/am incotro, n/am stare, de a opri tumultul,

Sunt cel ce sunt, si/n mine ma cheama juramantul.

Sunt condamnat in mine sa ma inalt de/a pururi,

Sa aflu naturalul, candidul totodata.

Si calea nu/i usoara ca sa ma aflu simplu,

Dar am o calauza de dincolo de neanturi.

Cand voi gasi in mine pe mine "cel ce sunt",

Adio indoiala, adio juramant.

Din cel ce sunt un nimeni al lui nimic odrasla,

Ma aflu a fi astrul ce experimenteaza.

Aceasta cale/n mine, calea de a fi lume,

De/a fi in neputinte, ma dus la/ntelepciune

Si ma gasesc pe mine "a fi" atat de simplu,

Dar ma gasesc acuma "exist", cu totul altul.

Dinspre el (ea)!

Editat Joi 27 ian 2011 17:07

O Sufletica33 mesaje#230

Citesc si recitesc, citesc simt si gandesc

Un deja vu firesc in versuri regasesc.

Un dor puternic ma-mpresoara,parca esti tu, odinioara.....

Un val fierbinte ma cuprinde

In primul centru el se-aprinde,

Urcand, urcand ca un fior

Oprindu-se pentru o clipa, usor,

In universul meu cel plin de dor!

Apoi, si fruntea mi-e fierbinte si crestetul deschis, perca e vis.

Vad o portita luminata, ca alta data.....

Deschid bratele si zbor......si zbor......

Cate lumini si cate strazi..... cate masini si cata lume.....

M-opresc putin din zbor, tresar

Tristete ma cuprinde, vad lumea printre cuvinte,

Si capete plecate vad

Ce forfota nebuna!

Stati! Nu vedeti ca e-nzadar?

Va pierdeti rostul si-acel esential!!

Nu e iubire! Nu e iubire!

In disperare incep sa plang

Lacrimi siroaie pe obrazu-mi se preling,

Dar dintr-o data, o pace ma inunda

Cand cineva din forfota, cu privirea blanda,

Se-apropie usor, intinde-o mana sa m-atinga.

Tresar din nou, dar sunt aici de asta data....

Revenita......in aceasta lume zbuciumata.

Pentru acel "el" pe care il iubesc enorm!

← Înapoi la Poezie