sa revenim. ne mantuim doar prin credinta, doar prin fapte, sau cele doua sunt atat de strans legate incat una o implica automat pe cealalta ?
Mantuirea prin harul credintei, fara fapte
Început de Cleric Prest, Lun 2 oct 2006 · 129 răspunsuri · 25.188 vizualizări · închis
dark_light a scris:sa revenim. ne mantuim doar prin credinta, doar prin fapte, sau cele doua sunt atat de strans legate incat una o implica automat pe cealalta ?
Logic, rational si uman, nu pot crede ca:
-faci fapte bune, dar crezi in ceva rau, si
-faci fapte rele, dar crezi in ceva bun!
Cat despre mantuire(prin credinta, fara fapte, cu fapte, fara credinta),exista o singura cale pentru cei credinciosi(pe care ei o stiu foarte bine)si altele pentru atei(daca simt aceasta nevoie spirituala),pe care le cauta singuri, fiecare dupa puterile lui!
BigDefender a scris:Logic, rational si uman, nu pot crede ca:-faci fapte bune, dar crezi in ceva rau, si
-faci fapte rele, dar crezi in ceva bun!
Foarte adevarat :( ,insa,realitatea este alta.Cel putin din prisma Scripturii.Pavel spunea odata''caci iata,vreau sa fac binele si raul se tine scai de mine,si ..raul pe care nu vreau sa il fac,iata ce fac.''Asta-din pacate este regula firii pamantesti.Desigur,conteaza si ce anume numesti rau vs. bine. :( Ptr unii spre exemplu adulterul poate fi ceva bun,oricat de absurd ar suna,altfel,cu siguranta nu l'ar practica.
Cat despre mantuire(prin credinta, fara fapte, cu fapte, fara credinta),exista o singura cale pentru cei credinciosi(pe care ei o stiu foarte bine)si altele pentru atei(daca simt aceasta nevoie spirituala),pe care le cauta singuri, fiecare dupa puterile lui!
Cat despre mantuire,revenind la topic si la ideea initiala,depinde si aici ce intelegi prin mantuire.
D.p.d.v. biblic totusi,mantuirea este capatata prin credinta in domnul Isus,dupa cum scrie undeva in Fapte:" Caci nu este un alt nume sub soare in care sa fim mantuiti [isusCristos]"
"Daca ma iubiti veti pazi poruncile Mele",spune undeva Isus.Credinta mea ,cea din inima,cea in Cristosul care a murit pt mine pe cruce,va fi una activa,cara ma va motiva sa Il iubesc pe Dzeu si pe aproapele meu .
Credinta aceea l'a mantuit pe talharul de pe cruce,fara ca El sa fi trebuit sa faca ceva .A crezut,punct.Dar,daca ar fi fost scutit de pedeapsa si l'ar fi coborat de pe cruce,credinta din inima lui ar fi trebuit sa mearga mai departe,la actiune,la dragoste,la "fapte" daca vreti.Dar primul pas este evident credinta.
Daca ne oprim la atei,insa,si la modul in care ei cauta mantuirea,ma tem ca am fi offtopic...ptr ca tema se refera la harul credintei,si la un context crestin,care il implica automat pe Cristos. :cry:
Nu vreau sa polemizez dar, intre credinciosi si atei exista o baricada si, nimeni nu vrea sa o vada sau o ignora!
Baricada are pe o parte scris:''credinta'', iar pe cealalta parte:''stiinta''!
Unii vor sa fie mantuiti, altii nu simt aceasta nevoie!
Poti intru adevar sa faci fapte bune, fara sa fii credincios, dar OM!
In final, tot se va ridica cineva obiectiv dintre noi, care va pluti deasupra baricadei, zambind usor!
Scuze si pentru offtopic!
BigDefender a scris:Nu vreau sa polemizez dar, intre credinciosi si atei exista o baricada si, nimeni nu vrea sa o vada sau o ignora!Baricada are pe o parte scris:''credinta'', iar pe cealalta parte:''stiinta''!
Unii vor sa fie mantuiti, altii nu simt aceasta nevoie!
Poti intru adevar sa faci fapte bune, fara sa fii credincios, dar OM!
In final, tot se va ridica cineva obiectiv dintre noi, care va pluti deasupra baricadei, zambind usor!
Scuze si pentru offtopic!
Pai, atunci cand am facut si eu aceasta afirmatie, hans m-a contrazis. Cica in afara poruncii Dumnezeului iudaic, oricat ai fi de bun si de moral, esti pierdut. Iar hans, care e toba de...Biblie, stie ce zice, el e mantuit din start. 
BigDefender a scris:Nu vreau sa polemizez dar, intre credinciosi si atei exista o baricada si, nimeni nu vrea sa o vada sau o ignora!Baricada are pe o parte scris:''credinta'', iar pe cealalta parte:''stiinta''!
Unii vor sa fie mantuiti, altii nu simt aceasta nevoie!
Poti intru adevar sa faci fapte bune, fara sa fii credincios, dar OM!
In final, tot se va ridica cineva obiectiv dintre noi, care va pluti deasupra baricadei, zambind usor!
Scuze si pentru offtopic!
Intre credinciosi si atei exista o baricada,adevarat!Credinta insa,din pacate este total exclusa.A fi ateu si a crede sunt doua chestii total diferite si care arata total stupid puse una langa alta(scuze BigDefender,nu ma refer la tine neaparat ,tu stii asta!Toata stima si respectul!).
Poti face fapte bune si poti sa fii om,dar,dupa principiul harului credintei,acestea sunt nimic.Cine vrea sa fie mantuit,mai intai trebuie sa stie ce inseamna mantuire.Termenul de mantuire poate avea sute de interpretari,si na,nu este obligatoriu ca toata lumea sa aiba nevoie de mantuire. 
Gurile rele zic ca numai cei slabi au nevoie de Dzeu. Ma intreb daca asta face ca lumea sa fie impartita in oameni tari si oameni slabi,sau...poate,pana la urma in oameni care aparent 
se cred tari,si oameni care sunt sinceri cu ei insasi. 
Silentia lunae a scris:Pai, atunci cand am facut si eu aceasta afirmatie, hans m-a contrazis. Cica in afara poruncii Dumnezeului iudaic, oricat ai fi de bun si de moral, esti pierdut. Iar hans, care e toba de...Biblie, stie ce zice, el e mantuit din start.
Aceasta afirmatie poti sa o faci oriunde mai putin aici. :P: Hans fie el si toba de Biblie(daca spui tu :P ... desi mira-ma-s sa cunosti macar jumate din cat cunoaste Hans ;) ) a zis ce a zis dupa Biblie si nu dupa el.Intradevar,dupa Dzeul iudaic,toti au cazut si sunt lipsiti de slava lui Dzeu.Toti sunt morti in pacat,si nu exista nici un om neprihanit.
Se intelege din start ca aceasta credinta si acest har ii va exclude pe atei,care nu cred in Dzeu sau cel putin nu in Dzeul Bibliei .
Si cum spuneam mai devreme,lumea intelege mult prea mult cand se refera la un om mantuit(din start) si mult prea putin cand este vorba despre mantuirea prin harul credintei.
Sunt la activ cu ultima carte a lui Yancey despre har,asa ca ma puteti contrazice cat vreti! 
AZI am terminat-o si sunt mandra de mineee 
!!!
Anna, ia-o incet, sa ne intelegem: nici prin cap nu mi-a trecut sa pun la indoiala cunostintele biblice ale lui hans. Hans este o persoana pe care o respect pentru perseverenta, credinta sa si, mai ales, pentru simtul umorului, care unora le lipseste cu desavarsire, In aceste conditii, comparatia ta intre cunostintele mele si ale lui in ceea ce priveste Biblia nu numai ca este deplasata dar este si neavenita. Faptul ca nu arunc toata ziua cu citate pe forum nu inseamna ca nu citesc si nu incerc sa talmacesc. Problema este ca ma impiedic mereu de cate o contradictie si de cate o aberatie pe acolo.
Se pare ca cei care doresc cu tot dinadinsul sa se mantuiasca pacatuiesc mai abitir decat ateii deoarece se considera mai cu motz, nepunandu-si nicio clipa intrebarea ce mama-naibii se intampla cu celelalte trei sferturi de omenire (care se inchina unor zei carora li se rupe de mantuire ). Sunt crestinii superiori oricaror alti credinciosi?
Intradevar,dupa Dzeul iudaic,toti au cazut si sunt lipsiti de slava lui Dzeu.Toti sunt morti in pacat,si nu exista nici un om neprihanit.
Uite, din cauza unor astfel de afirmatii, unii devin atei. Fiindca asemenea principii calca in picioare orice fel de demnitate umana.
Eu cred ca fiecare dintre noi are anumite momente de frustrare in cautarea lui Dumnezeu. La inceput suntem bulversati de informatiile din toate partile, de toate orientarile. Incercam si intr-o parte si in alta....dam dreptate si unuia si altuia.... Devenim confuzi datorita falselor sacralizari si a diverselor partializari! Cred ca astea sunt semne ale unei trairi intense si a unor cautari sincere!
Ne definim credinta prin cautare, prin rugaciune, prin asteptarea cu rabdarea cuvenita a unui raspuns din partea lui Dumnezeu!
Relatia cu Dumnezeu se cultiva prin rugaciune (legatura directa si intima cu El) si prin iubirea fata de aproape. E un exercitiu continuu! E vorba de pasi, pasi marunti....e o arta care se invata incetul cu incetul, o arta care ni se descopera si pe care o descoperim! E o conlucrare intre om si Dumnezeu, poate cea mai frumoasa conlucrare din cate exista pe pamant....
''Credinta urca la minte cu liftul, dar coboara la inima pe scari!''
10. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la m
BigDefender a scris:Eu cred ca fiecare dintre noi are anumite momente de frustrare in cautarea lui Dumnezeu. La inceput suntem bulversati de informatiile din toate partile, de toate orientarile. Incercam si intr-o parte si in alta....dam dreptate si unuia si altuia.... Devenim confuzi datorita falselor sacralizari si a diverselor partializari! Cred ca astea sunt semne ale unei trairi intense si a unor cautari sincere!Ne definim credinta prin cautare, prin rugaciune, prin asteptarea cu rabdarea cuvenita a unui raspuns din partea lui Dumnezeu!
Relatia cu Dumnezeu se cultiva prin rugaciune (legatura directa si intima cu El) si prin iubirea fata de aproape. E un exercitiu continuu! E vorba de pasi, pasi marunti....e o arta care se invata incetul cu incetul, o arta care ni se descopera si pe care o descoperim! E o conlucrare intre om si Dumnezeu, poate cea mai frumoasa conlucrare din cate exista pe pamant....
''Credinta urca la minte cu liftul, dar coboara la inima pe scari!''
Curios este ca pentru unii (cazul meu), aproprierea prin credinta de Dumnezeu nu se datoreaza unor frustrari, si nici unor sperante de a primi vreun jutor de sus ca singura solutie a iesirii dintr-un impas, ci din contra, ... adica din recunostinta pentru norocul imens sa am o viata asa cum o am acum si cum de fapt am avut-o din copilarie pana acum. Ca si copil mi-am ascultat parinti, am invatat, si ei mi-au deschis curiozitatea ptr a sti si citi, in rest ma pot lauda ca a fost suficient sa imi doresc un lucru, oricare, nu obiecte, (dar si acelea), si parca Dumnezeu imi deschidea absolut toate usile, asa ca acum, aproape de jumatatea vietii sunt fericit si ma simt implinit.
O asemenea soarta norocoasa nu mi-o pot explica decat printr-un singur fel, am mers pe calea LUI si El m-a rasplatit.
Sunt de asemenea convins ca calea corecta a fost usor de gasit si urmat intrucat sala de lectura si informatiile au exclus total barurile, si acest lucru ma face sa cred ca lui Dumnezeu ii place sa inveti mult, sa te informezi tot timpul, si nu sa te rogi Lui sa te ajut,(parerea mea ). Legatura corecta cu EL este aceea sa sa traiesti constient tot timpul de Existenta LUI si in voia SA!! (denumita laconic bun simtz)
Deci in concluzie legatura intima cu EL o poti probabil avea si printr-o anumita constiinciozitate deschisa mereu catre EL in orice moment.
Asta e cheia succesului in viata si nu calea bisericii caci preotul sau biserica nu poate fi constienta in locul tau.
Si de aceea credinta sta in tine si constiinta ta si nu in religie.