In fiecare zi intru pe forum sa vad daca mi-a raspuns cineva, si uite ca in dimineata asta am primit raspuns si chiar de la tine. Am citit si recitit de duminica toate mesajele de la tine si toate celelalte sa vad unde am gresit. Ma simit asa de vinovata de criza sotului meu, si poate te miri de ce?, dar in ultima perioada a fost o mare tensiune intre noi si chiar duminica am avut o discutie mai aprinsa care s-a terminat cu o impacare.O noua bucurie pentru mine care dupa cateva ore s-a terminat brusc. Pot spune ca nici eu nu am invatat sa traiesc cu boala sotului meu, inca nu stiu ce sa fac in timpul crizei si mereu imi alung din minte imaginea lui de atunci. De cand suntem impreuna de 4 ani si jumatate nu a facut decat 3 crize cu mine, acum 4 ani 2 in aceeasi noapte si duminica pe cea de a treia. Daca in toata aceasta pauza de necrize s-a simtit bine am alungat din minte tot ceea ce stiam de un om cazut la pamant. Si ce ma roade cel mai mult Mamiandu este faptul ca nu am fost langa el, am ajuns cam pe la jumatatea crizei si vazand-o pe mama mea alergand pe scari am stiut ce s-a intamplat. Poti sa-ti dai seama ca mama nu stia ce sa faca, nu a vazut pe nimeni pana acum in criza de epilepsie.Oricum atunci cand am vazut-o pe mama nu stiu de unde am anut atata putere si m-am dus imediat langa el si l-am asezat pe o parte (stiu ca trebuie pe dreapa dar eu l-am asezat pe stanga, in momentul acela nici nu mai stiam care e dreapta si care stanga), i-am pus un prosop cu apa rece la cap si am inceput sa vb cu el sa-l incurajez si sa-i spun ca totul se va termina curand.Nu a fost o criza prea violenta, mai mult de faptul ca s-a zbatatut putin si s-a ingalbenit la fata nu a facut altceva, si cred ca adurat 2 minute cel mult. Prima oara cand a facut criza cu mine a fost mult mai rau, atunci mi-a fost frica ca va muri, tremuram eu mai rau ca el.Acum nu a fost chiar linistit sa spun asa si si-a revenit si foarte repede, m-a recunoscut si m-a intrebat ce i s-a intamplat. In prima faza am vrut sa tac ca sa nu-l supar mai rau, dar el mi-a spus: "Nu poti sa ascunzi criza de mine, aceasta durere de cap nu o am decat dupa criza", si atunci i-am spus ce s-a intamplat.S-a suparat rau de tot, a injurat viata si boala si tot.Imi venea sa plang cand ii vedeam durerea si trupeasca si sufleteasca, si apoi a inceput sa vomite, a vomat tot ce a mancat in ziua aceea.Nu mai inteleg nimic pana acum nu a vomat niciodata dupa criza, de ce a facut-o acum, asta sa-i fi declansat criza, durerea de stomac, mancarea sau ce, sau pur si simplu faptul ca a intrerupt tratamentul, poate tensiunea dintre noi, sau poate toate adunate. Nu stiu ma simt asa de vinovata si imi tot pun intrebarea daca nu veneam la timp sau daca era mai rau?Nu stiu ce as face fara el?Acum ma tot gandesc la durerea voastra ca parinti, daca eu simt asa pentru sotul meu si cred ca daca as putea i-as lua eu boala si l-as lasa pe el sa traiasca asa cum am trait eu pana acum, fara frica clipei urmatoare,dar voi?Nu pot trai durerea voastra, dar va inteleg si imi dau seama ca este mult mai grea ca a mea.In legatura cu doctorul ce sa mai zic mamiandu nici nu am o alta posibilitate, caci este cel mai bun doctor neurolog de pe la noi, deci unde sa ma duc? Ti-am mai spus de sotul meu ca nici nu vrea sa auda de un nou spital, nu mai vrea nimic. Neurologul ne-a pus iar pe tratament dar nu este nimic in plus, decat fenobarbital de 100 mg in fiecare seara cate unul, deci fata de alte persoane el este chiar un norocos, dar totusi aceea siguranta pe care o simteam acum o saptamana acum nu mai e.Cu greu ma abtin sa nu-l sun din minut in minut sa vad unde e?Dar nu pot sa o fac caci l-as rani si pe el, dar oricum imi simt inima in urechi pana il vad venind acasa.E greu, dar il iubesc si voi incerca sa fiu si mai intelegatoare decat pana acum, am stiut de la inceput ca e bolnav si am zic ca ma voi descurca deci trebuie sa o fac, greu usor asta e.Tratamentul lui nu e greu, fenobarbitalul il ajuta foarte mult, am uitat sa-ti spun ca sotul meu a capatat aceasta boala in urma unei cazaturi si a unei sperieturi in acelasi timp.La cap nu are nicio leziune deci ramane socul, sau ce?A urmat un tratament timp de 4 ani si din propria lui initiativa l-a intreruprt dorind sa traiasca si el ca prietenii si colegii lui (tot fenobarbital a luat si atunci, la varsta de 12 ani pana la varsta de 16 ani) si ca si acum dupa cateva sapatamani a urmat o noua criza,dar tot nu a vrut un nou tratament.Apoi a urmat o perioada cu crize putine (4 crize pe an)iar apoi un an de zile nu a mai avut nicio criza, iti dai seama mamiandu, nicio criza fara niciun tratament. Toti au crezut ca s-a vindecat, dar dupa un an a reinceput cosmarul care a durat cam 2 ani, un an cu 4 crize si un an cu o criza in fiecare luna.In aceasta perioada l-am cunoscut eu, era un om normal doar ca de multe ori cadea pe ganduri, parca ceva imi ascundea.Nu a vrut sa-mi spuna, dar am fost plecati la mare si acolo a facut o criza si asa am aflat.Nu am fugit, nu am facut nimic decat sa incep sa ma interesez de aceasta boala, sa pun intrebari si sa vad daca exista tratament. Dupa multe insistente a facut analizele si s-a hotarat sa inceapa un nou tratament. Si cred ca de aici stii, am mai scris prin mesaje, a luat Depakine de 500 si Fenobarbital de 100 in fiecare seara cate o pastila.Dupa 3 ani Depakine-ul i-a fost scos treptat, dar nu a patit nimic, si a mai ramas cu fenobarbitalul cu care s-a simtit foarte bine si apoi intreruperea definitiva.Asta e. Acum a inceput din nou, dar numai cu fenobarbital.Nu stiu daca tu mamiandu stii, dar ce se poate intampla daca va lua tratament toata viata chiar si fenobarbital?Nu ii va face in alta parte rau?El mai ia si Live 52 de fiecare data cand ia fenobarbitalul, dar oare cat il va mai proteja si acela?La ficat nu are nimic, repetam analizele din 6 in 6 luni, dar la stomac s-a ales cu un Helicobacter pylorii si nu a reusit nici cu tratament sa scape de el. Nu tratamentul ma sperie si faptul ca poate aceste pastile vor duce la aparitia si a altor boli, si asta ne mai lipseste.Am scris cam mult si sper sa nu te retin prea mult, caci stiu ca un copil mic iti acapareaza tot timpul, dar cred ca e placut.Si eu imi doresc un copil, dar sotul este foarte speriat si a zis sa mai asteptam, dar pana cand?Doctorii la care am fost au spus ca putem avea copii fara nicio grija, dar oare asa e?Cand va duceti la Cluj?Te rog din suflet mamiandu sa ma tii la curent cu tot ce este in clinica aceea, caci la vara dupa terminarea facultatii vreau sa ma duc si eu cu sotul meu.(sper sa nu avem alte probleme pana tunci)eu m-as duce si acum dar nu vrea, vrea sa termine facultatea si sa se mai linisteasca.
Sa nu-ti pierzi increderea mamiandu in vindecarea lui Andutu, poate el mai are sansa sa se vindece doarece el este in dezvolatare asa cum ai spus si tu, creierul lui nu este complet format si poate pana la maturitate va fi bine si va scapa de crize. Nu am inteles eu bine, dar si sotul tau a avut unele probleme cand a fost mic si totul s-a terminat cu trecerea anilor si dezvoltarea creierului,nu? Si nu numai sotul tau am si eu cazuri in familie care au avut probleme si dupa varsta de 5-6 ani totul s-a terminat cum a inceput, deci exista sansa asta, si trebuie sa credeti in ea.
Va doresc multa sanatate si numai bine! Ma voi ruga pentru voi!
Bravo Newtask!