Stranic a scris:Se poate ca altii sa faca asa. Un singur comentariu am de facut. Este cu mult mai dificil (aproape greu de comparat) sa demonstrezi ceea ce simti in comparatie cu ceea ce vezi din simplul motiv ca ceea ce simti, simtit de cele mai mult ori numai tu (mai ales dpdv spiritual) iar ceea ce se vede poate avea acces oricine.
In felul asta ajungem la ceea ce sustineam eu... fiecare scrie ce "simte", fara sa argumenteze, fara sa filtreze mental ceea ce simte. Cu alte cuvinte, ajungem la un sondaj de opinie sau, in cel mai bun caz, la o serie de monologuri. Unul - "Eu simt ca este ceva in Bucegi"; Altul - "Eu simt ca nu". Si tot asa. Nu suna foarte constructiv, nu-i asa?
Ba da, imaginatia se manifesta fizic in lumea noastra prin intermediul nostru, noi o facem sa se manifeste. Pana la urma de asta si suntem aici: sa manifestam ideile, dorintele si sa invatam de pe urma puneri lor in practica, a consecintelor/implicatiilor punerii lor in practica si de aici o noua dezvoltare in lumea ideilor, noi idei care se cer puse in practica, noi invataminte si tot asa. Simplu nu?! ;)
1. Enki a scris ca suntem limitati in ceea ce putem sa cream, de aceasta limita trecand doar imaginatia. E cat se poate de clar din ceea ce a scris ca se referea la creatia in universul fizic.
2. Tu i-ai raspuns ca asta depinde de om, si ca "Fiecare are posibilitatile lui/ei de creatie iar ceea ce numim imaginatie este o unealta foarte puternica ce concretizeaza lucrurile in lumea ideilor (vezi Aristotel) ca mai apoi sa se manifeste fizic in lumea noastra."
3. Eu te-am corectat, argumentand ca imaginatia este doar inspiratie, nu creatie per se (propriu zisa), deci limitarea mentionata de Enki este plauzibila.
4. Tu mi-ai scris ce am citat mai sus.
5. Reiau: imaginatia nu se manifesta per se (ca sa citez exact din postul meu), ci in mod indirect, asa cum scrii tu, prin noi. Imaginatia poate fi infinita. Manifestarea ei in lumea fizica e limitata de capacitatea noastra de a o transpune in ceva concret. Ori aceasta capacitate este limitata. Un exemplu extrem: imi imaginez acum ca in trei secunde am creat mai multe constelatii, cu sisteme solare frumos aranjate, dupa pofta mea. Imaginar - posibil. Concret - imposibil (sau ca sa fiu politically correct, ridicol de putin probabil, bazat pe tot ceea ce stim). Deci limita creatiei este reala, chiar daca cea a imaginatiei nu este. Enki nu a spus absolut nimic gresit. Simplu, nu?
Analizele vor fi subiective (cu un grad mai mare sau mai mic) atata vreme cat sunt facute de oameni. Deci nu sesizez partea ilogica, chiar si in contextul frazei. De ce "analizele mai atente" pot avea mai multe straturi pentru ca informatiile luate "de-a gata" pot avea mai multe straturi? Prin mai multe straturi ale unei informatii m-am referit pe de o parte la implicatiile pentru care acea informatie este prezentata in forma respectiva si pe de alta parte la sursa acelei informatii (prin sursa intelegand evenimentul care a declansat-o). (Un eveniment se transforma in informatie in momentul in care este spus de catre un observator mai departe.) Regulile de constructie ale analizelor trebuie respectate pentru a evita vicierea rezultatului analizei doar ca lucrurile se complica in momentul in care trairi interioare devin argumente in analiza sau chiar subiectul analizat.
Reiau...
1. Tu ai scris asa: "Cu privire la dovezi, un mic comentariu: chiar daca sunt recunoscute de o majoritate unele dovezi nu sunt neaparat si reale (motivele sunt diverse si nu cred ca are rost sa le dezbatem aici). Cu alte cuvinte informatiile luate de-a gata (indiferent de unde) pot avea mai multe straturi si la o analiza mai atenta sa nu stea in picioare (ma refer la orice fel de informatii: cele considerate dovezi, spiritualitate, paranormal, politica, economie... etc)."
2. Eu ti-am explicat ca nu poti argumenta, in mod logic, impotriva unui lucru ("informatiile") pe motivul subiectivismului, atata timp cat alternativa (rezultatul "analizelor atente") e cel putin la fel de subiectiva.
3. Tu nu ai inteles, si ai postat ceea ce citez eu mai sus.
4. Eu iti explic din nou. Mai simplu. Daca exista "dovezi recunoscute de o majoritate", inseamna ca in favoarea lor exista argumente care sunt inteligibile pentru aceasta majoritate. Nu trebuie sa provina de la Dumnezeu. Si da, sunt subiective, cum totul este subiectiv. Insa exista ceva, suficient de credibil pentru un numar mare de oameni. Ei, nu poti argumenta impotriva acelui ceva prin simplul fapt ca pomenesti de posibilitatea ca niste "analize atente" sa contrazica valabilitatea lui. Trebuie sa si produci acea analiza atenta, si sa o faci cel putin la fel de coerenta/inteligibila ca acel ceva :) In caz contrar... pur si simplu nu spui nimic.
Un exemplu concret. Simplu, evident
Eu trec strada. Se apropie in viteza o masina. Mai multi pietoni (sa zicem, suficienti sa formeze o majoritate din numarul celor care asista la eveniment) striga sa ma avertizeze. La care vii tu si-mi spui. "Ei, chiar daca majoritatea iti spune sa te feresti pentru ca esti in pericol, nu e neaparat asa. O analiza mai atenta ar scoate la iveala faptul ca pericolul in care te afli nu sta in picioare" Eu ma uit la tine, panicat, si astept argumentul concret, nu filozofia stiintei. Asa si aici.
Este extrem de dificil sa aplici standardele de cercetare pentru studierea unui obiect (subiect) exterior pentru o traire interioara. Chiar si psihologia umana este studiata in functie de reactiile/comportamentul subiectului insa nu in legatura directa cu ceea ce este in sufletul lui pentru ca acolo are acces deplin doar o singura persoana. Pana la urma solicitarea asta constanta de dovezi merge pe un drum gresit pentru ca pana la urma... sa gasesti dovezi exterioare pentru trairile interioare, mai ales de natura spirituala mi se pare extraordinar de dificil. De aceea ma gandesc ca oamenii cu trairi similare se aproprie si se inteleg iar cei care nu au avut trairile respective inteleg greu sau nu inteleg si (poate) din dorinta de a intelege cauta sau cer dovezi acolo unde le este la indemana, adica in exterior ceea ce cum spuneam este foarte greu si poate de aici clash-uri astea de puncte de vedere.
Vezi raspunsul la primul paragraf. E practic inutil sa discutam de asa zise trairi "paranormale" pur interioare. "Paranormalul" implica o "normalitate" inteleasa, de bine de rau, in acelasi mod de toti oamenii. In "trairile interioare" acea normalitate este infinit mai subiectiva, deci notiunea de paranormal, in sensul larg folosit, isi pierde intelesul. Daca nu admitem acest lucru, putem sa ii citim cu mai mult sau mai putin interes pe toti cei care s-au indragostit de oameni nasoli, atat de nasoli incat au o "traire interioara" de-a dreptul "paranormala" cu privire la deciziile lor anterioare. :roll:
Pai sa iti mai explic o data

Ideea este simpla (am asa o aroma de convingere ca ai inteles dar ma tachinezi

)
Pe langa cei doi mai trebuiau sa existe si cei de la care Michelson si Morley au dobandit cunostintele si cei care au descoperit aceste cunostinte samd. In plus era nevoie si ca societatea sa fie construita de asa maniera incat sa permita existenta unor asemenea oameni. Cu alte cuvinte avem de a face cu mai multe influente insa ideea de baza este ca desi acea informatie (teoria relativitatii) exista in lumea ideatica si avea potential creator (adica sa apara in lumea noastra) a fost nevoie de imaginatia mai multor oameni pentru a se manifesta.
Intr-adevar, idea este prea simpla :- Eu ma intrebam ce vroiai sa spui gandindu-ma ca era ceva mai... de substanta. Pentru ca nu inteleg rostul intrebarii, in cazul asta. E ca si cum m-as intreba... oare as putea sa am exact arborele genealogic pe care-l am daca as trai acum 1000 de ani? :)
Pai nici de ceea ce miroase cainele nu ne putem da seama. Parerea mea este ca avem de a face cu o lipsa de exercitiu (si nu cu una de dotari ca in comparatie cu catelul). Despre argumentarea inteligibila a unor asemenea experienta am vorbit mai sus. Nu propun o religie ci doar o optica mai larga asupra realitatii. Iar cu privire la crezut... ce sa zic... nu doresc sa conving pe nimeni ci doar sa prezint o informatie in caz ca si altcineva se identifica cu ea si sa doresc si altora sa ajunga trairi similare pentru a ne putea intelege si sprijini mai bine.
Din nou, te contrazici. Mai precis, folosesti subiectivismul in mod oportunist, cand si cum iti convine. Daca "realitatea" este limitata, sau incompleta, sau incorecta, ce anume te face sa crezi ca "optica mai larga" asupra ei, pe care o ai tu, ar fi mai buna? Si ce anume te face sa crezi ca ar fi un lucru pozitiv daca s-ar identifica si altii cu "informatia" pe care o prezinti tu, care nu se poate justifica, nici argumenta, atata tot ca e "informatia" ta? Orgoliul?
Multumesc pentru provocare!! :)
Daca ar fi sa accept provocari, ele ar trebui sa se manifeste prin argumente solide, nu prin lipsa lor. Da' si asa mi-e greu sa le accept, ca imbatranesc si mi-as risipi doar energia de a ma "provoca" pe un munte sau altul.
:think: