Despre cat de mult ne putem umili

Oricare ar fi situatia in care te afli la un moment dat, cred ca nimeni nu ar trebui sa se umileasca vreodata. Poate ca prin simpla noastra acceptare de a ne umilii in fata unei situatii, persoana, ne pierdem identitatea pe care ne-am castigat-o, respectul celorlalti fata de noi. Cred ca lumea, in general, ar fi mult mai buna si mai intelegatoare daca nu ar exista aceasta latura a fiintei umane, umilinta, pe care o acceptam in functie de situatie, sentimente, interese... Poate ne-am putea privii unii pe altii in ochi si sa nu mai existe unii care se cred mai "superiori" si considera ca in fata lor trebuie sa stam cu spinarile aplecate., am fi apreciati, fiecare in parte, pentru ceea ce este nu pentru ceea ce vrea sa para ca este.

Acum...din pacate trebuie sa parasesc biroul si ...nu mai am de unde sa scriu pana luni dimineata... 8)

Dar ne reintalnim tot pe aici dupa acest sfarsit de saptamana pe care vi-l doresc cat mai frumos si linistit.

La revedere

Mersi Dar nu am avut nimic pe gratis in toata viata mea. Am muncit pentru absolut tot ce am, pentru fiecare lucru marunt. Ceea ce m-a ajutat a fost modelul parintilor mei, pe care ii respect si iubesc enorm si ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus in viata lor. Educatia conteaza foarte mult, pentru ca in copilarie preiei modelele pe care le ai la indemana. Din tatal care injura babutele pe trecerea de pietoni ca sa isi amuze copilul si sa ii arate ce smecher e el, ce naiba o sa iasa? Un nenorocit si mai mare cred 8) Educatia (in special celebrii 7 ani de acasa care lipsesc multora) te pregateste ca pe parcursul vietii sa stii sa faci alegerea cea mai buna. Insa, probabil ca acum e ceva mai greu pentru tineri: parintii sunt mereu ocupati si stresati, la scoala nu prea au ce invata (decat poate cum sa ia bacul cu spaga), iar din media ce naiba sa invete? Ca e important sa fii "buna", sa te faci manechin si sa speri ca pe la 18 ani te descopera vreun Iri, iar daca esti baiat....musai fotbalist sau, oricum, smecher care sa faca bani multi cu munca minima.

Salut,

Asa cum am scris si pe celalalt topic, unde am descris problema mea, am reusit sa obtin aprobarea mutarii mele inapoi in orasul de unde am plecat pentru cineva care nu a stiut sa aprecieze, asa zic eu, un om. Fara sa ma laud deloc.

Acum ii pare rau ca plec, insa......nu renunta la conceptia ei. Ultimatumul ei suna asa...."Eu sau fi-ta, alegi"...si am ales ceea ce era normal, moral, logic s.a.m.d. adica sa nu imi abandonez fata. Asta este. Probabil ca timpul ii va demonstra lui "M" ca .....a gresit, insa va fi mult prea tarziu.

Si apropo de umilinte...chiar nu merita PENTRU NIMIC sa te umilesti. Crezand ca ai de castigat ca devii umil....de fapt pierzi. Nu in fata cuiva, in primul rand in fata ta, fata de tine ai datoria sa nu te umilesti...pentru ca restul lumii.....te judeca oricum.