Despre cat de mult ne putem umili

Viata este plina de umilinte. In orice domeniu si cu orice categorie de persoane.

Devenim pres de sters picioarele in fata sefilor pentru a ne pastra locul de munca, suportam in fiecare zi sictirul functionarilor care daca-i intrebi ceva mai au putin si te fac prost pe fata, induram la scoala aroganta si insultele profesorilor, care fac tot posibilul sa-ti arate cit sunt ei de importanti si cit suntem noi de insignifianti si in nici unul din aceste cazuri nu poti sa faci nimic impotriva lor pentru ca avem nevoie de ei. De ce o facem? In general pentru a obtine ceva ce nu se poate obtine altfel. Fiecare dintre noi a "inghitit" macar odata magarii si insulte si a trebuit sa suporte ceva ce nu i-a facut placere pentru ca, de cele mai multe ori nu avem sau nu gasim o alta optiune.

Pina unde putem ajunge? Nu aveti nici cea mai mica idee. Am vazut persoane care s-au lasat calcate in picioare pentru niste lucruri infime intr-atit sa creada si ele ca ce spun "umilitorii" este adevarat.

Dar, totusi, umilinta are si ea o limita-din dragoste. Am suportat si eu odata, de doua ori si spun tare si clar: nu merita. Nu cistigi nimic, nu pierzi nimic ce nu se poate obtine in alta parte. Nu sunt insensibil dar cind te calca "persoana iubita" pe coada uiti de dragoste si de sentimente. Macar aici trebuie sa va pastrati demnitatea.

Corect, viata e plina de umilinte, dar se mai satura omu'..... Pana cand o viata plina de umilinte? meritam si mai bine, trebuie doar sa cautam binele..... dar pana-l gasim trecem si prin experiente neplacute. asa-i viata: urcusuri, coborasuri.... Important e sa depasim necazurile si sa ne concentram spre viitor.. poate e roz...

Radu_Mihai a scris:

De acord, dar ...de cate ori, ca pana la urma ....

Aici Biblia nu mai da nici un raspuns,lasa la latitudinea noastra!

Biblia lasa multe lucruri la latitudinea noastra de a le intelege. In ce priveste intoarcerea obrazului de n ori, eu cred ca in situatii umilitoare, crearea unui precedent devine periculoasa. Daca accepti odata, sau de doua ori (ca avem doi obraji) cel putin, cate o palma, in momentul in care nu mai esti dispus sa intorci obrazul ti se spune ca ti s-a urcat la cap. Adica ce, pana acum ai suportat si acum nu mai suporti ? Taci si inghite, vei auzi si....parerea mea este ca nu vei castiga respect in fata celui care te "palmuieste", va spune ca esti ingamfat, ca "te-ai ajuns si tu prapaditule", "ai uitat de unde ai plecat" etc.

Poate ma insel...poate nu...

Corect punct de vedere:

Capul ce se pleaca,sabia nu-l taie,

Dar cu umilinta lantu'l inconvoaie!

BigDefender a scris:

Corect punct de vedere:

Capul ce se pleaca,sabia nu-l taie,

Dar cu umilinta lantu'l inconvoaie!

Insa sub povara lui

Rupe gatul orisicui

Si sfarsesti sa stai pe veci

In genunchi sa-te-apleci

avocado a scris:

Macar aici trebuie sa va pastrati demnitatea.

consider ca in orice, trebuie sa avem macar un dram de demnitate. asta daca avem niste principii si ne iubim pe noi insine.

flori de camp a scris:

consider ca in orice, trebuie sa avem macar un dram de demnitate. asta daca avem niste principii si ne iubim pe noi insine.

Nimeni nu spune sa renunti intru totul la demnitate si la principii. Insa renunti mai mult sau mai putin in functie de avantajele pe care le poti obtine fie ele metriale sau spirituale, fireste dupa cum le dai importanta.

Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu a raporta umilinta la avantaje. Urasc sa ma umilesc in fata cuiva, nici in fata clientilor de care practic depind financiar. Am pierdut in viata personala din cazuza asta, am pierdut in scoala pentru ca indrazneam sa imi spun raspicat punctul de vedere etc. Dar ma pot uita in ochii oricui cu demnitate si, cand voi avea copii, vreau sa fii mandri ca au o mama demna. Si, pana la urma, vreau sa ma privesc in oglinda si sa ma vad dreapta, cu privirea inainte, nu cu capul plecat. Iar cine apreciaza integritatea si demnitatea mea, bine, cine nu, inseamna ca are un caracter indoielnic si nici macar nu merita sa ma intereseze opinia lui.

A, si BigDefender.....chestia cu obrazul nu cred ca se refera deloc la umilinta. Cred ca mai degraba are legatura cu toleranta si intre cele doua e o foarte mare diferenta.

Broscuta_Fermecata a scris:

Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu a raporta umilinta la avantaje. Urasc sa ma umilesc in fata cuiva, nici in fata clientilor de care practic depind financiar. Am pierdut in viata personala din cazuza asta, am pierdut in scoala pentru ca indrazneam sa imi spun raspicat punctul de vedere etc. Dar ma pot uita in ochii oricui cu demnitate si, cand voi avea copii, vreau sa fii mandri ca au o mama demna. Si, pana la urma, vreau sa ma privesc in oglinda si sa ma vad dreapta, cu privirea inainte, nu cu capul plecat. Iar cine apreciaza integritatea si demnitatea mea, bine, cine nu, inseamna ca are un caracter indoielnic si nici macar nu merita sa ma intereseze opinia lui.

Te felicit!! Esti un caz rar si ai tot respectul din partea mea. Dar demnitatea ta este dublata de alte calitati ( inteligenta, pregatire profesionala, experienta) care te ajuta.