Bine ati revenit,
Da, incerc sa deschid o tema de discutii , CAT DE MULT NE PUTEM UMILII IN VIATA SI PENTRU CE (CINE)
Nu stiu daca merita sa iti calci anumite principii, anumite valori morale, pe care le-ai castigat cu greu sau mai putin greu, dar ele reprezinta EUL tau, identitatea ta personala, dar credeti ca exista situatii majore, cand trebuie sa renunti la EUL tau si sa faci lucruri care contravin "normelor" tale etice ? Ca sa nu spun morale, normale, comportamental generale (ce de rime). Eu am facut asta, insa iti ramane in suflet, in constiinta, un "ceva" care nu iti da pace. Stii ca nu este bine, dar tu faci altceva decat iti dicteaza constiinta.
Ce naiba m-a apucat aseara sa incerc o "resuscitare" a lui "M". Desi m-a scarbit foarte tare, cu cuvinte, cu...fapte, eu tot am zis sa mai fac o ultima incercare. Mama, mama, pana la ziua nu am mai avut pace. Am ajuns la serviciu capiat, de nervi si de oboseala. Poate ca nu este vorba doar de umilire, este vorba de sentimentalism, poate ca sunt situatii in care constiinta iti dicteaza ceva dar sufletul...parca nu te lasa.
Ce faci in situatii de genul acesta ?
Sa nu credeti ca aceasta situatie se aplica celei descrise de mine la DECIZIE DE VIATA, acolo hotararea mea este luata, INSA, dupa ce am calcat peste sufletul meu.....oricum fusese calcat de "M" deci....nu mai conta.
Discutam ?


.