Atacuri de panica

Remus_1507 a scris:

Si probabil ai avut tu psihotraume inaintea varstei de 3 ani, dar eu am crescut intr-o familie normala.

Nu e bine sa transpui "suferintele" tale si sa le identifici cu ce are altcineva. Asta este lipsa de profesionalism.

Si nici secretomania nu este un lucru bun, pe care il practici din plin, dar am o vaga impresie ca tu ai fi terapeutul a carui adresa am cerut-o ....

Si inca un lucru, eu nu-i consider inamici, a crede ca ai inamici inseamna sa te expui involuntar la frica, si ai vazut ce poate face frica din om (panic attacks), a "divorta" - cum spui tu - de acesti "inamici", ei bine tu ai vazut pana acuma parinti sa rupa orice legatura cu copii lor si viceversa?

Nu cauta sa-ti faci dusmani, asta duce la a avea mai multe griji ... Cauta sa manipulezi mediul dupa cerintele tale .. Spre exemplu daca ei vor ceva trebuie sa-i faci sa ceada ca primesc ceea ce vor cand de fapt ei te servesc pe tine ...

Take care ...

Nu ai inteles nimic, asa ca mananca-ti borsul cu ai tai in continuare. Si cand iti iasa pe nas borsul, poate iti vine chef de terapie.

pai poate asta a si facut deja...

in alta ordine de idei la ce te ajuta sa dai copy paste de pe internet? mai bine ne vorbesti din experienta proprie, cred ca e cel mai indicat. asa pot sa iti vorbesc si eu despre America si totusi nu am fost acolo, ar avea vreo relevanta?

Thedumbunion a scris:

Medicamen tele folosite in tulburarea de panica sunt:

Poti sa faci pipi pe medicamentele alea. Atacurile de panica nu e o boala care poate fi tratata cu medicamente. Atacurile de panica apar la persoanele care nu au incredere in fortele proprii. Decat sa indopi o astfel de persoana cu medicamente, mai bine o trimiti la un psiholog competent care poate sa ajute persoana respectiva sa treaca peste temerile ei. Si eu am o cunostinta care avea atacuri de panica de fiecare data cand apa ii trecea de piept (din cauza unei traume din copilarie, cand era sa se inece). Din aceasta cauza nici macar nu facea baie, ci numai dus. Asta a durat pana vara trecuta cand am invatat-o eu sa inoate si asa i-a trecut frica de apa.

gabone77 a scris:

pai poate asta a si facut deja...

in alta ordine de idei la ce te ajuta sa dai copy paste de pe internet? mai bine ne vorbesti din experienta proprie, cred ca e cel mai indicat. asa pot sa iti vorbesc si eu despre America si totusi nu am fost acolo, ar avea vreo relevanta?

Mai adaug ca la noi unii psihiatrii joaca roluri, ba de Parinte Grijuliu Negativ, ba de Parinte Normator negativ (persecutor), ba de Salvator neceut. Asa ca scapi de dracu si dai peste tatasu. Si totul bine garnisit cu pastile de ultima generatie. Occidentale. Am auzit odata stand la o coada, cum ca o sa murim toti de prosti si nu o sa aibe cine sa ne ingroape...

Multa lume nebuna!

Unii,au fixatia cu habotnicii;altii,cu persecutia parintilor.

Pina la urma cred ca astia,sunt victime ale unor persecutii la care au fost supusi. :) Au facut o fixatie,saracii....

Atacurile de panica,are dreptate Dingo...nu se rezolva cu hapuri.Pur si simplu:inlaturi cauza!

Am facut atacuri de panica doar de citeva ori in viata mea;uram de moarte niste persoane care-mi veneau in casa contra vointei mele.Cind suna soneria,faceam atacuri de panica.Fara sa stiu macar,cine e....

Am inlaturat persoanele acelea din viata mea...si nu mai am nici pe dracu'!

Poate sa sune si sirena lu' Roaita.... :rot:

Ce tare esti.Vreau sa fiu si eu ca tine :)

Bagherra a scris:

:) Multa lume nebuna!

Unii,au fixatia cu habotnicii;altii,cu persecutia parintilor.

Pe mine parintii m-au persecutat. Acum daca le amintesc ca m-au persecutat, se plang ba ca nu e adevarat, ba ca-i persecut eu.

Dar sa nu ne miram. Ceausescu era in multi dintre noi in 1989. Si multi ceausesti au mai ramas. Oare de ce se balbaie fiica mica a lui base? Ca o fi proasta, ha? Eu zic ca nu deaia. Eu zic ca se balbaie pentru ca tatasu incearca sa vorbeasca prin ea, e ca o posesie demonica. Ea era buna de top model, nu sa asigure continuitate politica lui base. Asa ca uite, pestele pute de la cap la coada.

Salutare.Si eu sufar de atacuri de panica de mai bine de 2 luni.la inceput am crezut ca am probleme grave cu inima desi mi'am facut analizele in franta si erau perfecte.Dar cu toate astea tot mam dus si mi'am mai facut un control si analizele au fost la fel de bune.Apoi mi'so recomandat sa consult un psihiatru si asta am si facut.El mia spus ca e un atac de panica si ca nu are rost sa ma ingrijorez otul este din cauza stresului si singuratati.un alt factor care a cauzat aceste atacuri a fost(in cazu meu) legiunea straina.Acolo am fost un "pic cam stresat").Am incercat sa iau si pastile o luna de zile si au avut efect..dar ma saturasem asa ca le'am lasat.Am aproape o luna de cand stau fara nici o pastile si fara sedinte de terapie.Incerc sa ma controlez singur cu toate ca cate'odata ma apuca si reactionez foarte urat.Corpul imi intra in stare de supravietuire.Toti muschi mi'se incordeaza,inima da sa'mi iasa din piept...ma simt gata de a marsalui sute de Km fara oprire.Oricum trebuie sa incelegem ca totul e din cap..si ca noi detinem controlul.Sfatul meu pentru cei cu atacuri de panica....incercati sa va faceti cati mai multi prieteni,sa mai iesiti din cand in cand pe munte sa incercati sa uitati de toate grijile si sa va scoateti idea ca de la atacuri de panica poti face infart sau alte kkturi.Alta chestie care pe mine ma ajuta foarte mult...gandtiva ca omul nu moare decat odata ....asa ca nu are rost sa va agitati.Idul meu e discovery_channel_98...in caz ca vrea cineva sa faca conversatie..... vam salutat..Viva la Legion Etrangere :close:

buna! eu sufar de atacuri de panica de mai bine de 4 ani. totul a inceput intr-o zi la facultate la un curs foarte aglomerat. sala era super plina si era si cam cald. mi s-a facut rau probabil de la caldura sau o cadere de calciu, cu transpiratii abundente, tiuit in urechi, ameteala puternica, slabiciune si stare de lesin. din ziua urmatoare nu am mai putut sa merg la facultate. simteam o teroare inexplicabila la gandul de a merge la cursuri si cum ieseam din casa si mergeam cateva sute de metri spaima se inrautatea, ameteam tare, ma treceau toate transpiratiile, mi se siua singele in cap si ma inroseam tare, aveam senzatia de detasare de sine si simteam ca o sa lesin in strada daca nu ma intorceam imediat acasa. in primul an de zile am fost la toti doctorii si am facut toate analizele posibile crezand ca sunt bolnava, pt. ca ameteam continuu si aveam mereu acea stare de slabiciune si nu puteam nici sa ies din casa neinsotita. si, fireste, ca nu a gasit nimeni nimic. pana cand in final am ajuns si la un medic psiholog care m-a diagnosticat rapid :atacuri de panica si anxietate. am urmat tratament medicamentos vreo 2 saptamani si apoi numai psihoterapie vreo cateva luni dupa care am renuntat. oricum problema s-a ameliorat, nu mai ametesc continuu, pot sa merg singura pe strada fara sa-mi fac probleme. rareori mai am atacuri de panica pe strada, dar reusesc sa le controlez, pentru ca sunt constienta ca sunt perfect sanatoasa si nu am motive sa lesin sau altceva. din pacate tot am ramas o persoana foarte stresata si anxioasa, ma ingrijorej din orice lucru marunt. mai rau e ca tot nu pot participa la cursuri(desi facultatea am terminat-o ok, chiar daca mai pe sarite :) ). chiar azi incep niste cusuri de formare profesionala si nu stiu cum o sa ma descurc. numai cand ma gandesc ca o sa stau intr-o banca printre niste oameni imi strange stomacul si imi face greata. nasol e ca ai mei nu stiu ca eu inca mai am aceste atacuri de panica, si nu pot sa le spun pentru ca mi-e rusine. este groaznic sa ai aceasta afectiune, doar cei care sufera la fel te pot intelege, medicii, si in rest foarte foarte putina lume. de cele mai multe ori ma simt ca o lasa, pentru ca ma streseaza orice lucru de nimic, si chestia asta ma deprima teribil. nu mai vreau sa merg la psiholog si nu vreau sa devin dependenta de pastile, pentru ca astea mai rau iti fac pe termen lung.

Andra g. a scris:

buna! eu sufar de atacuri de panica de mai bine de 4 ani. totul a inceput intr-o zi la facultate la un curs foarte aglomerat. sala era super plina si era si cam cald. mi s-a facut rau probabil de la caldura sau o cadere de calciu, cu transpiratii abundente, tiuit in urechi, ameteala puternica, slabiciune si stare de lesin. din ziua urmatoare nu am mai putut sa merg la facultate. simteam o teroare inexplicabila la gandul de a merge la cursuri si cum ieseam din casa si mergeam cateva sute de metri spaima se inrautatea, ameteam tare, ma treceau toate transpiratiile, mi se siua singele in cap si ma inroseam tare, aveam senzatia de detasare de sine si simteam ca o sa lesin in strada daca nu ma intorceam imediat acasa. in primul an de zile am fost la toti doctorii si am facut toate analizele posibile crezand ca sunt bolnava, pt. ca ameteam continuu si aveam mereu acea stare de slabiciune si nu puteam nici sa ies din casa neinsotita. si, fireste, ca nu a gasit nimeni nimic. pana cand in final am ajuns si la un medic psiholog care m-a diagnosticat rapid :atacuri de panica si anxietate. am urmat tratament medicamentos vreo 2 saptamani si apoi numai psihoterapie vreo cateva luni dupa care am renuntat. oricum problema s-a ameliorat, nu mai ametesc continuu, pot sa merg singura pe strada fara sa-mi fac probleme. rareori mai am atacuri de panica pe strada, dar reusesc sa le controlez, pentru ca sunt constienta ca sunt perfect sanatoasa si nu am motive sa lesin sau altceva. din pacate tot am ramas o persoana foarte stresata si anxioasa, ma ingrijorej din orice lucru marunt. mai rau e ca tot nu pot participa la cursuri(desi facultatea am terminat-o ok, chiar daca mai pe sarite :) ). chiar azi incep niste cusuri de formare profesionala si nu stiu cum o sa ma descurc. numai cand ma gandesc ca o sa stau intr-o banca printre niste oameni imi strange stomacul si imi face greata. nasol e ca ai mei nu stiu ca eu inca mai am aceste atacuri de panica, si nu pot sa le spun pentru ca mi-e rusine. este groaznic sa ai aceasta afectiune, doar cei care sufera la fel te pot intelege, medicii, si in rest foarte foarte putina lume. de cele mai multe ori ma simt ca o lasa, pentru ca ma streseaza orice lucru de nimic, si chestia asta ma deprima teribil. nu mai vreau sa merg la psiholog si nu vreau sa devin dependenta de pastile, pentru ca astea mai rau iti fac pe termen lung.

din pacate aproape singura cale e sa urmezi o terapie de preferat cognitiv comportamentala pt ca are cel mai mare succes in probleme de genul asta. si eu sufeream de asa ceva dar am scapat si au devenit istorie. plus ca dp meu dv atacurile de panica sunt doar varful icebergului, ai sa mai gasesti si altele explorandu-te. succes!