Atacuri de panica

Un Om a scris:

Asta nu are treaba cu bolile psihosomatice.Din unele puncte de vedere e mai sanatos ca majoritatea , asta nu se streseaza.

Cine? e ala mai sanatos? ca am inteles eu dar am inteles mai multe..si sa ma lamuresc un pic.

girl dream a scris:

Cine? e ala mai sanatos? ca am inteles eu dar am inteles mai multe..si sa ma lamuresc un pic.

Oliver.El nu are atacuri de panica , depresii , si alte boli psihosomatice cum avem multi dintre noi , ptr ca el nu se macina asa mult ca si noi , el se distreaza.

OOO a ma scuzati,el nu a aut nici o tentiv de suicid,el ese cel mai detet si cel mai nomalom de pe pmant :rot ...dfapt lael cei c tin greva fomei si icarcasa se sinucidasut oameni forte nomali... ce ma pun eu c el

majlinbooo a scris:

salut! am atacuri de panik de cca 5 luni, cel putin asa am inteles de la mai multi doctori de urgente,si nu prea as vrea sa ma duc la un psiholog asa ca m-am inregistrat pe site-u asta in speranta k poate primesc vreun sfat, deoarece io snt de parere ca snt destul de puternic psihic sa pot trece de momentu asta , doar ca snt constient ca mi-ar trebuii si un specialist sa ma indrume.

Nu faci bine că refuzi să mergi la un Psiholog. Tu eşti primul care te poate ajuta , Psihologul este următorul care te poate ajuta şi trata corect.

Nu este o ruşine să mergi la Psiholog chiar dacă la noi a merge la Psiholog este din păcate

Buna ! Scriu aceste mesaj cu speranta ca exista cineva care sa mi indrume pasii;am fost plecata multi ani din tara si m am intors de curand,iar cu putina vreme inainte sa vin au inceput urmatoarele stari:sunt f agitata,irascibila,nu suport sa ies printre oameni,nici macar nu pot avea o conversatie fata in fata cu cineva ca automat imi trece prin minte ca mi vine sa i dau una in cap;merg la ceva cursuri si nici macar acolo nu pot sa stau,simt ca ma asfixiez,ca sa nu mai zic ca daca cunosc pe cineva si ma intreaba ceva mi se ridica tot sangele in cap si simt ca pierd firul si imaginea;simt ca urasc pe toata lumea,ca oamenii sunt rai si culmea este ca am terminat o facultate cu profil medical,deci ar trebui sa iubesc oamenii si sa i ajut;inainte sa plec in strainatate nu am avut o viata prea roz in romania,iar acum sunt singura aici,sotul a ramas acolo si ma voi intoarce si eu curand,dar ma sperie f tare aceste stari prin care trec;incerc sa gasesc un psiholog bun,daca poate cineva sa mi recomande sau sa mi sugereze sa citesc ceva,orice,care sa ma scoate din gandurile astea negative .Mutlumesc!

Doaaamne si eu sunt exact la fel nu prea mi-o pot explica, doar ca am asit o revista in care sunt scrise niste retete pentru combaterea ei. Revista se numeste Sanatatea de azi si o gasesti la chioscurile de ziare ... este cea pe luna iunie.

nu neaparat numai una din asta le ai...eu zic ca e poate cate un pic din fiecare. Prea mult noi nu avem cum sa te ajutam decat cu niste sfaturi de voie buna,si sa te concentrezi pe ceva frumos.sa faci numai ce iti place tie,si sa incerci sa nu te mai gandesti la cum te simti acum,dar fiindca nu e usor vei avea mult de furca. Depinde sunt persoane care reusesc sa treaca singure peste astfel de probleme si altele care au nevoie de ajutor specializat.Eu oricum voi indica mereu cateva sedinte de terapie ca nu strica si ar putea ajuta.mai ales daca dai si peste un terapeut bun si sa fii compatibil cu el atunci ti-ar fi mai usor si ai putea afla sursa problemelor tale si ai elucida misterul.

Daca ar fi asa usor ceea ce spunem in teorie...va dati seama ca si eu stiu toate astea,am citit destul de mult pe aceasta tema,dar de ceva vreme am pierdut busola forumului interior ,e ca si cum nu ma stiu cine sunt,ce vreau,ca si cum suntem doua persoane ,una iubitoare,sensibila si blanda si alta rea care fantasmeaza la apocalipsa si vede toate pacatele omenirii.Ca sa nu mai zic ca mi am pierdut toate filtrele prin care ma protejam fata de realitatea dura,acum nici macar nu pot sa ma uit la vreun film de groaza sau crime ca am impresia ca il traiesc,ca mi se intampla chiar mie,si apoi ptr zile bune am cosmaruri pe aceasta tema.Chiar ma gandeam de curand ca Lambrosso[daca nu ma insel] zicea ca in fiecre dintre noi zace un potential criminal sau nebun si exact asa ma simt,traind cu teroarea deconspirarii mele.Poate mi se intampla toate astea si ptr ca am o experienta de viata mai vasta,am vazut omenirea in toata "nuditatea ei",am fost destul de aproape de acea prapastie a sufletului,dar m am ingrozit de ce am vazut si vreau sa gasesc calea inapoi spre clipele de liniste,visare,speranta,frumusete.

astea pornesc de la modul deficitar de gandire. cel mai bine e sa te duci la un psiholog de preferat de cognitiv comportamentala. si eu am trecut prin asa ceva si la mine a mers, mi-am reformat gandirea si acum lucrurile sunt mult mai ok decat inainte.

probabil te simti asa din cauza faptului ca ai fost nevoita sa revi aici unde spui ca nu ai avut o viata tocmai roz... despartita fiind si de sotul tau au dus la aversiunea aceasta fata de orice iti pica in cale.

Incearca sa fii obiectiva si realista...impuneti sa nu te mai lasi dusa de gandurile astea negativa...incearca pe cat posibil sa fii pozitiva si sa te bucuri de micile placeri de "acasa"

asta daca starile acestea le ai de cand ai revenit...daca sunt stari mai vechi eu as consulta un psiholog...