In privinta felului in care i-am privit si judecat pe homosexuali, cred ca am trecut prin toate fazele posibile. Ca toti credinciosii (ma rog, ca o mare parte dintre acestia, ca n-or fi toti la fel), am luat de bun ce spuneau Biblia si biserica: ca homosexualitatea e ceva scarbos, ca e contra naturii si un lucru urat in fata Domnului, iar cei care o practica ar trebui sa fie pedepsiti aspru. Nu mai interesa deloc ce ar putea simti sau gandi o persoana homosexuala, eu ii lipeam automat eticheta de "persoana rea", indezirabila.
Pe masura ce anii treceau, parerea mea s-a tot schimbat si a ramas doar scarba pe care o simteam fata de intimitatea (orice ar insemna aceasta intimitate: sex, atingeri, mangaieri) care poate fi impartita intre doua persoane de acelasi sex. Pe urma, s-a dus si aia in mare parte, mai simt doar scarba la gandul ca as putea face sex cu persoana de sex feminin. Si cred ca m-as infuria teribil daca o persoana de acelasi sex cu mine mi-ar face propuneri sexuale agresive.
Perceptia mea despre homosexuali s-a schimbat foarte mult atunci cand am cunoscut indeaproape unul. Cand am vazut cum gandeste, cum simte, cum se comporta, cand l-am putut aprecia prin prisma ratiunii, nu a ideilor preconcepute, pe care le-am imbratisat de la altii, nici prin prisma aversiunii pe care eu, o persoana heterosexuala, o simteam fata de un act homosexual.
Ce pot sa va spun despre omul respectiva este ca era - este, ca traieste, dar nu mai tin legatura cu el - o persoana minunata, careia nu am putut sa ii reprosez nimic nici in privinta moralitatii, nici a comportamentului, o persoana calda, prietenoasa, amabila, sufletista, dedicata familiei si cu un simt al frumosului dezvoltat.
Atunci am realizat pt. prima oara ca homosexualii, la fel ca heterosexualii, pot fi buni sau rai, isteti sau prosti, delicati sau badarani, fideli sau nu, posesori ai unui inalt simt al moralei sau lipsiti de scrupule s.a.m.d., ca ceea ce ne deosebeste tine doar preferintele sexuale.
Dar in ciuda faptului ca nu i-am mai privit pe homosexuali cu ochi rai, am ramas cu ideea ca acestora nu ar trebui sa li se permita sa adopte copii. Ultima reduta a picat cand am citit despre marturiile unor copii adoptati de cupluri de homosexuali, copii care primisera o sansa la o viata mai buna datorita acestor adoptii. Stiu, sunt si marturii ale unor copii care sustin contrariul, dar asta nu face decat sa intareasca cele spuse mai sus, daca unii au dat gres ca parinti, au dat pt. ca nu au fost suficient de capabili sa le ofere acestora afectiune. Sau poate ca si copiii au fost mai dificili (nu e exclus nici asta). Sau poate vina a fost de ambele parti, dar asta nu inseamna ca esecul adoptiilor s-a datorat in exclusivitate faptului ca respectivii copii au fost adoptati de cupluri homosexuale.
Multi spun ca trebuie sa aparam familia traditionala, ba chiar ca permitandu-le homosexualilor sa se casatoreasca si sa adopte copii, nu facem altceva decat sa incurajam distrugerea rasei umane, dar e imposibil sa se intample asa ceva, pt. ca homosexualitatea a existat dintotdeauna, iar in unele epoci nu a fost deloc ponegrita, dimpotriva, iar omenirea e tot aici, bine merci, nu a disparut. Cred ca termenul asta de "familie traditionala", a cam cazut in desuetitudine, pt. ca rolurile celor doua personaje, barbatul si femeia, cei care sustinem ca ar trebui sa formeze traditionala, s-au tot schimbat. Din nefericire, sunt tot mai putine femei care nasc natural, care isi alapteaza copii si au grija de ei ele insele. Si nu m-am referit la situatiile in care femeile nu pot efectiv sa faca toate astea, sunt in imposibilitate fiziologica, ci ma refer la situatiile in care nu o fac pt. ca nu vor sau pt. ca sunt nevoite sa se intoarca la munca (desi si in situatia asta sunt unele care ar putea sa nu o faca, pt. ca financiar si-o permit). Ca tot s-au adus in discutie legaturile hormonale dintre mama si copil, ma intreb ce legatura hormonala se poate cre intre o femeie care f. repede dupa ce naste isi da copilul spre crestere parintelor sau il da in grija unei bone.
Sunt unele cupluri care isi doresc neaparat proprii copii si ii obtinut in urma unor indelungate tratamente hormonale, care sunt f. periculoase pt. unele femei (personal cunosc doua cazuri care au sfarsit tragic), nu ar adopta, desi isi permit, pt. nimic in lume, asta in timp ce mii de copii zac abandonati in maternitati si orfelinate sau sunt purtati de la o familie la alta pt. a nu se atasa (ma refer la cei dati in plasament) si multi sunt impotriva sa fie adoptati de homosexuali pt. ca vor fi abuzati (desi nimic in lume nu poate garanta ca o pereche de heterosexuali nu ar face acelasi lucru), dar putini se intreaba care va fi soarta acestor copii atunci cand vor implini 18 ani si vor fi dati afara din orfelinate, lasati sa se descurce singuri. Tot la fel, pe prea putini ii intereseaza sa faca lumina atunci cand iau cunostinta despre cazurile unor copii abuzati de angajatii din orfelinate, care la randul lor ajung sa ii abuzeze pe cei mai mici ca ei. Si tot pe prea putin ii intereseaza sa preintampine asemenea orori.
Cred ca ar mai fi de zis, dar nu prea sunt in forma. Am scris cam dezlanat, sper sa intelegeti ce am vrut sa transmit.
