Eu nu cred in existenta sufletelor pereche, nu-mi place nici siroposenia asociata expresiei, nici ideea din spatele ei (ca, adica, relatia a doi oameni ar fi guvernata de legi din lumea ideala, niscai orbite celeste sau justificat de precepte sau potriviri divine).
Cunoasterea oamenilor ca si apropierea de ei este o loterie. La fel si imperecherea lor. Dar, daca intamplarea face ca, printre oamenii pe care ii cunosti, sa fie unul care sa-ti placa, sa ai ce vorbi cu el, sa ai o comunicare atat in pat cat si la un pahar, la un film sau la o carte, un om cu care vezi ca poti sa imparti tot soiul de chestii, atunci faci pe dracul in patru sa ti-l faci suflet pereche. Sufletele pereche se fac. Si se tin. Potriveala nu vine de la nenea barbosu' din cer si nici din biliardul cu jumatati de sfera care se recunosc si se contopesc.