Suflete pereche

Melissa Rebeca a scris:

Daca intalnirea dintre doua suflete pereche este asa cum se spune, intrebarea asta n-are sens. Evident ca fiecare pleaca din relatia gresita in care este, pentru ca impreuna sa formeze intregul din care au fost scindati. :)

Si daca niciunul nu poate renunta la partenerul respectiv? Hai sa continuam povestea. Ca la jocul ala cu 3 cuvinte.

Emme a scris:

Si daca niciunul nu poate renunta la partenerul respectiv?

Eiiii na!!! NU exista asa ceva!

Cand iti intalnesti sufletul pereche, niciun lant conventional nu te mai poate tine departe de el. Nimic..

Melissa Rebeca a scris:

Cand iti intalnesti sufletul pereche, niciun lant conventional nu te mai poate tine departe de el. Nimic..

Pai poate ai copii cu celalalt. Si-o casnicie normala si fericita.

Renunti la tot pentru ca l-ai intalnit pe EL, intamplator pe strada, in timp ce a varsat cafeaua pe tine, si stii ca el e alesul?

Emme a scris:

Pai poate ai copii cu celalalt. Si-o casnicie normala si fericita.

Renunti la tot pentru ca l-ai intalnit pe EL, intamplator pe strada, in timp ce a varsat cafeaua pe tine, si stii ca el e alesul?

Draguta mea, repet, DACA intalnirea dintre doua suflete pereche e asa cum se spune, respectiv (te citez) :

"Sufletele se recunosc imediat si isi amintesc iubirea profunda care exista intre ele, dincolo de timp si spatiu. Este jumatatea ta perfecta si impreuna se creeaza o atmosfera de vraja, pe care nu ai simtit-o cu nimeni altcineva niciodata. Acest sentiment este

Melissa Rebeca a scris:

atunci NU POTI avea o casnicie FERICITA cu altcineva. :) Casnicia poate fi multumitoare, dar nu fericita. Mereu va lipsi ceva. Si acel ceva nu il poti avea decat cu sufletul pereche.

Sunt intru totul de acord.

Da, casnicia aceea poate fi multumitoare, nu neaparat si fericita. Dar ma gandesc ca uneori e greu sa renunti la ce ai, la stabilitatea pe care ti-o ofera partenerul de la momentul ala, care poate fi bun, intelegator, iubitor, atent, si tot tacamul. Bineinteles, cand iti intalnesti sufletul pereche, mai mult ca sigur renunti la tot pentru a-i fi alaturi.

Mai cred ca tot ce ni se intampla face parte dintr-un puzzle, iar

Exista si asta desigur, dar daca ar apare in momentul potrivit ar fi si mai bine!!! sa nu fie cazul de renuntat la familie si restul povestilor. Am vazut un documentar american cu un caz cand s-au intalnit la facultate si s-au casatorit, au trait fericiti pana intr-o zi cand ea a murit de o boala incurabila, abia avea 55 de ani parca.

Melissa Rebeca a scris:

atunci NU POTI avea o casnicie FERICITA cu altcineva. :) Casnicia poate fi multumitoare, dar nu fericita. Mereu va lipsi ceva. Si acel ceva nu il poti avea decat cu sufletul pereche.

Daca atunci cand cineva varsa cafeaua pe tine si SIMTI exact ca in fragmentul citat mai sus, atunci DA, renunti la TOT. Dar TOT in acest caz, inseamna un sir lung de compromisuri, nu altceva. :)

Copiii nu au nicio vina ca parintii lor nu sunt suflete pereche. De aceea sunt convinsa ca daca exista asemenea intalniri de suflete pereche, copiii conceputi din relatiile anterioare, nu vor avea de suferit. Lucrurile se aranjeaza frumos si de la sine, cand intervine Universul pentru a reda armonia unui Intreg. :)

Asta e parerea mea. :P

Subscriu.

Melissa Rebeca a scris:

DACA intalnirea dintre doua suflete pereche e asa cum se spune

Poate in unele cazuri este asa ca-n filme, iar in altele nu. Ma gandesc doar la faptul ca si oamenii rai poate ca au sufletele lor pereche si atunci cand se intalnesc, nu romantismul si love story sunt elementele care ies la suprafata.

Black velvet a scris:

Poate in unele cazuri este asa ca-n filme, iar in altele nu. Ma gandesc doar la faptul ca si oamenii rai poate ca au sufletele lor pereche si atunci cand se intalnesc, nu romantismul si love story sunt elementele care ies la suprafata.

Multi oameni vor sa para rai, dar ei in sufletul lor nu's asa.

Emme a scris:

Si pe mine m-a invatat experienta altceva, dar vreau sa cred ca oamenii sunt rai in urma unor lucruri care le-au lasat rani, nu pentru ca le place sa provoace suflerinta altora. Vreau sa cred ca in esenta, toti suntem buni.

Cu ce-l scuza pe unul care-mi face mie vreun rau faptul ca a suferit el mai demult ? Sau cu ce ma scuza pe mine vreo neplacere suferita in trecut in ochii unei persoane careia ii fac rau acum ?