Buna Pupi, salutare tuturor!
Sunt de acord cu Harald. Asa e construita mintea ei. Are nevoie de recunoastere, astfel isi da valoare. Tu o iubeai dar ea isi dorea o adoratie crescanda, permanenta. Ii puteai oferi un apartament, cu chin insa iar urmatoarele ei nevoi ar fi trebuit sa astepte. Are o insatietate in relatia ei cu viata - asta o face incitanta, pasionala, puternica. Dar puternica mai putin prin ea insasi si mai mult prin ce ia de la ceilalti. Admiratia este o forma de energie pe care o transforma in valoare personala si putere.
Este mult mai centrata pe ea decat esti tu pe tine. Sunt sigura ca te-a iubit. Pe ea nu se iubeste foarte mult. E frumoasa, dar asta nu-i e de ajuns. E superficiala, dar nu va fi mereu asa. Te face sa suferi dar nici ei nu-i e bine si are toate sansele sa-si simta viata goala sau plina si de senzatiile pe care nu si le-ar dori.
Daca s-ar fi iubit pe ea suficient de mult s-ar fi tratat mai mult decat ca un corp scos la licitatie. A rfi avut puterea sa participe la gasirea solutiilor pentru gasirea unui apartament pentru voi, s-ar fi ambitionat sa faca in asa fel incat sa fiti impreuna, n-ar fi bifat prima solutie iesita in cale. Dar nu apartamentul a facut-o sa plece. Accesul la un anumit standard, lipsa complicatiilor, sentimentul ca nu este datoare, da. De ce nu i-a mai fost suficienta iubirea voastra? Si de cand?
Ce m-a socat in povestea ta este cum pare sa fi primit ea esecul financiar al parintilor ei. A existat in viata voastra o perioada in care spuneai ca era "abatuta, ganditoare". Acela a fost un moment cheie. Uneori nu e suficient sa-i spui partenerului ca esti langa el. Trebuie sa afli unde e el pentru a putea fi langa el. Ori ea unde se afla cu mintea si sufletul cand era ganditoare? Acolo, in acel punct a luat o decizie. Poate candva viata ar fi adus-o oricum in acel loc din inima ei. Sau poate nu. Dar acela era momentul in care trebuia sa plonjeze in ea insasi, sa stabileasca ce inseamna pentru ea banul, lipsurile materiale, amanarea unui capriciu, lipsa admiratiei, nefrecventarea unei clase. Atunci a luat o decizie visavis de cuplul vostru. Si de asemenea n-a calculat prea mult costurile - ale tale,a le ei, ale celui care a primit-o in viata lui (el poate fi urmatorul parasit, daca nu cumva el o va transforma pe ea in victima).
Cred ca a dat o amploare prea mare esecului parintilor considerandu-se pre aneputincioasa sa-si asigure singura confortul in viata. S-a speriat! Daca aveai posibilitatea unui apartament asta ar fi scutit-o de batai de cap dar nu rezolva problema iubirii - urma probabil sa-si doreasca mai tarziu altceva inaccesibil cuplului vostru si ati fi ajuns tot aici....
Mi se pare important acum sa nu-i invalidezi alegerea- nu faci decat sa te invalidezi pe tine - nu atrag persoane care sa stea cu mine, nu inspir siguranta, trebuie sa fiu mai prevazator, nu stiu sa fac alegeri - cam asta ar fi programul pe care risti sa ti-l formezi. Deci, nu o invalida. Ea a fost alegerea ta cea mai buna la momentul acela, ai iubit de-ai pleznit, poate o mai iubesti (in fond unele iubiri le purtam in inima toata viata , vindecati si ne vedem de drum foarte bine, mai bogatisufleteste datorita lor).
Nu incerca s-o uiti - ar insemna sa-ti amputeti mare parte din suflet.
Nu considera ca nu vei mai putea iubi - ar insemna sa-ti spui ca toata fiinta ta a fost atat cat a cuprisn dragostea pentru ea - suntem infinit mai mult decat atat, chair daca habar n-avem ca mai exista si altcev ain noi. Atata timp cat mai ai energie sa mananci o inghetata, sa reactionezi bine in fat aunui camion care vine spre tine - esti mult mai mutl decat acea parte care s-a indragostit de ea - esti viata, reactie, bucurie, dor si curiozitate si inca chef de viata - nu neglija aspectele astea ale fiintei tale. Lasa-le sa ti se reveleze, treptat.
Nu incerca sa o intelegi. Nu acum. Te va amesteca si mai mult. Telefoanele ei poate te narcotizeaza si daca treci de una numit prag te vei obisnuio cu ele, vei incerca sa te vindeci primind-o in viata t si ulterior respingand-o sau moralizand-o , in incercarea de a afla marele necunoscut, DE CE? Dar asta ar fi o capcana pentru ca s-ar putea ca nici ea sa nu stie bine. Eventual iti va veni cheful sa o ajuti, sa o luminezi - putin mesianism se intalneste la indragostiti...
Nu te arunca in relatii - respecta fetele de langa tine, merita mai mult decat uitare Oanei. Sau spune-le de la inceput - sunt varza, m-a parasit iubita, vreau sa iubesc din nou, incercam? Asa e mai cinstit, dar sa nu te superi daca iti iei sudalme.
Daca te apropii de cinev aincearca sa descoperi ceva frumos si drag tie la acea persoana, nu ceva care seamana cu EA... atlfel e boala. Respecta omul de langa tine asa cum e el si cum ti se prezinta. Daca vei dori sa vezi si alti oameni frumosi vei reusi, daca te ancorezi de fosta iubita vei sta pe loc.
Si cand te decizi sa incepi o noua relatie fi sigur ca esti indragostit (sa nu spui ca nu e bine sa iubesti, bla-bla, ca problema intre voi n-a fost ca nu va iubeati ci ca nu aveati alte repere stabilite; tocmai, in despartirea voastra iubirea a fost foarte putin implicata deci de ce sa nu iubesti + cunoasterea sufletului si constiintei celuilalt cat mai devreme).
Si nu incerca sa fugi de durere. Contempl-o si vezi daca tu esti ala, neputincios, obsedat de deceuri, facut praf, furios si confuz. Sau daca doar atat esti. Contempla-te fara mila si vezi unde ajungi.... cat de inalt in tine ajungi. De acolo iti vei lua puterea pentru a merge mai departe - fara cinisme, ironii la adresa vietii sau iubirii (zau ca nu le merita) sau plangeri de mila si prudente anxioase.
Numai bine tuturor, noua, minunatilor incercati de iubirile vartoase.
Qusay
.....pe femei imediat le condamnam.......... sigur nu ai facut si alceva mai rau de..... a avut motiv sa te lase pentru altul ?hmmmmm