Mi-am promis ca nu voi mai posta nimic la topicul deschis de mine si-l voi lasa sa "moara", dar azi mi s-a intamplat ceva ce m-a readus in trecut. Am ajuns acasa de la munca si am deschis Messenger-ul foarte binedispus. Dupa circa 2 minute m-a contactat Oana. Nu mai stiam nimic de ea si mi-am propus sa o uit. Mi-a propus sa accept sa-si deschida webcam-ul. Ceva morbid m-a indemnat sa accept. Imediat dupa, imaginea ei mi-a inundat monitorul si sufletul. Tot ceea ce am realizat in cele 5 luni de cand ne-am despartit s-a topit instantaneu si intr-o secunda totul s-a prabusit in jurul meu ca un castel de carti. Imaginea ei m-a daramat. In fata mea era cea care mi-a distrus viata, cea care m-a aruncat in abisul tristetii si cea care a "ucis" copilul din mine si mi-a furat pentru totdeauna puterea de a mai iubi. M-am crezut vindecat si poate de aceea, pentru a-mi dovedi mie insumi ca nu mai simt nimic, am acceptat sa o vad. Era atat de frumoasa, era asa cum o stiam eu, era ea, "Matza" mea. Involuntar lacrimi mari mi-au incalzit obrajii si plangea si ea. Pur si simplu am avut un soc, inima imi batea nebuneste, mainile imi tremurau incontrolabil deasupra tastaturii si plangeam, plangeam ca un copil. Mi-au trebuit minute bune ca sa revin la o stare de relativa normalitate, timp in care scuzele ei "curgeau" in fereastra Messenger-ului, impreuna cu relatarea a ceea ce i s-a intamplat. Tipul "extraordinar", "cu bani si apartament in Bucuresti" a parasit-o, a dat-o afara din apartament si acum a realizat ca a alergat dupa o himera. Isi cerea scuze si mi-a dat dreptate spunand ca a fost o proasta cand o rugam cu lacrimi in ochi sa se razgandeasca si nu m-a ascultat. Acum a patit exact cum i-am spus ca ar putea sa fie. Mai mult de atat tipul a inceput sa vorbeasca despre relatia lui cu Oana si sa o injoseasca in fata colegilor ei de la hotel si ea se gandeste serios sa-si schimbe locul de munca. A dat cu fundu' de pamant rau de tot. Ii curgeau lacrimi din ochii ei frumosi si eu oricat am incercat nu mi-am putut stapani plansul. Nimic nu mai conta, totul in jurul meu se transforma in fum, o vedeam doar pe ea si iubirea uriasa care ne-a unit candva. Ar trebui sa ma bucur pentru ce a patit, a meritat-o, dar nu-mi puteam stapani gandurile, ganduri si franturi de amintiri in care eu si ea ne iubeam. Imaginea ei plangand mi-a cutremurat toata fiinta si am realizat multe de cand ne-am despartit, am o noua relatie de care sunt multumit, am un nou loc de munca mai bine platit, am aproape tot ce mi-am dorit. Imaginea Oanei cu ochii in lacrimi mi-a transformat intr-o secunda totul in fum si numai din vina mea, din cauza ca am acceptat sa o vad. Stiu ca regretul ei e sincer si stiu ca inca ma iubeste si undeva in adancul meu o iubesc si eu nebuneste si stiam ca zace acolo, in inima mea, neuitata si neinvinsa, dar m-am amagit ca totul nu e decat o parere. As da orice sa nu fi facut prostia pe care a facut-o, as da orice sa pot intoarce timpul si sa o pot opri si mai stiu ca as da orice pentru a fi o noapte cu Oana mea, nu cea de acum, cea de acum 1 an si sa o tin in brate. De ce e Dumnezeu atat de crud? Prietena mea actuala deja zace undeva intr-un colt minuscul al gandurilor mele, restul il ocupa amintirile din timpul relatiei mele cu Oana. va fi o lupta pe viata si pe moarte, deja am refuzat sub pretextul oboselii sa ma duc la cea cu care sunt acum si plang, plang intr-una si prin fata ochilor mi se deruleaza imagini cu Oana, cu "Matza" mea cu femeia pe care am crezut-o uitata si pe care se pare ca nu o voi putea invinge. As vrea sa-i dau o sansa Danei, fata cu care sunt de 2,5 luni incoace si de care ma indragostisem pana sa o revad pe Oana. As vrea sa ma pot opri sa ma gandesc la Oana si imediat cum ma fortez sa uit de ea si sa ma gnadesc la Dana imaginea Oanei in lacrimi imi inunda gandurile. Doamne, cu ce am gresit? Oare chiar o mai iubesc? Si nu pot decat sa plang si sa regret momentul prost inspirat in care am acceptat sa o vad.
Cum iti poti reveni dupa ce persoana iubita ti-a distrus viata?
Început de New life, Lun 31 iul 2006 · 212 răspunsuri · 54.073 vizualizări · închis
am impresia ca ea e demoralizata si nu are un umar pe care sa planga... adica....5 luni nu si'a amintit de tine si acum cand a dat cu capul rau si'a amintit brusc?? hai gandeste putin la rece, stiu ca e dureros dar.... s'a intamplat o data sa plece pt cineva care putea sa ii ofere lux, nu va sta pe ganduri nici a doua oara....parerea mea.
Capul sus!!! 
of, imi pare asa de rau de tine...chiar mi se strange sufletul cand citesc atata durere in "glasul" tau. daca toata lumea sare cu sfaturi, imi permit si eu unul mic: daca ai posibilitatea fa o excursie mai lunga. du-te intr-un loc care sa nu aiba nici cea mai mica legatura cu ea. du-te singur, du-te cu actuala prietena, du-te cu amicii, cu oricine si nu te mai gandi la ea. daca ai noroc o sa o uiti, si daca nu o uiti, am impresia ca va ramane iubirea vietii tale pe care nu o vei putea uita niciand.
si daca te intorci nevindecat...primeste-o inapoi si iarta tot ca altfel te distrugi.
tine-ne la curent
8)
timpul vindeca multe, durerea dispare, nu mai e violenta, dar ceva trist ramane pentru totdeauna, o tristete ce te apasa cand si cand, o nostalgie, dar trebuie sa judeci cu mintea , nu cu inima pentru ca
te poate lovi din nou, nimeni nu iti poate spune daca compromisul facut iti va face bine sau rau, daca esti puternic, te "scuturi" acum de trecut
Dumnezeule mare, Brainule!
A trebuit sa stau bine jos cand am citit mesajul tau.
In primul rand astfel ai aflat ca nu este asa usor sa uiti pe cineva. Si nu asa se face. Ai aflat ca nici un cui nu scoate alt cui - noi scoatem cuiele. A o ierta e una si a o reprimi in viata ta e altcveva. Lacrimile nu sunt de ajuns - dar conteaza pt sufletul ei asa cum ale tale plang propriul tau suflet. Nu suferinta ei de acum trebuie sa te faca sa o reprimesti - daca asta vrei - ci credinta ca puteti s-o luati de la capat. Plansul se vindeca mai usor decat increderea zdruncinata.
Stii... cand revedem pe cineva care ne-a fost candva foarte drag ne ciocnim cu toate emotiile noastre de atunci. E ca si cand intri intr-o camera care te evoca. E greu sa nu te emotionezi in fata propriei tale istorii. Si stii ce bine se plange de mila proprie? Pentru ca in acea camera a ramas inchisa suferinta. Poate noi ne-am schimbat dar camera este un trecut neschimbat. Ai intrat in camera trecutului tau inainte de a-ti fi vindecat ranile si ele s-au deschis usor. Daca o refuzi pe Oana te vei gandi "si daca ar fi fost.." si e tentat sa treci peste ce spun altii, ca oala lipita nu mai tine apa, e tentant sa verifici tu insuti asta.
Daca o reprimesti, teama unui al doilea esec deja poate submina relatia, plus culpa ingratitudinei fata de actuala ta prietena. Am senzatia ca mult din tentatia reprimirii Oanei in viata ta este data de inca tanjirea dupa iubirea pe care ai girat-o. Intoarcerea ei iti garanteaza corectitudinea investitiei in voi, dreptatea pe care ai avut-o cand ai ales-o pe ea. E ispititor sa-ti dai dreptate. Dar nici tu nici ea nu mai sunteti aceiasi. Dar cine sunteti? Ce ravagiia facut in sufletul ei drama princ are trece. Ea cum isi suporta vina fata de tine, de c enu te lasa sa iti vezi de viata, ce are sa-ti spuna? Una e sa planga - ai avut dreptate si alta e sa-ti ceara sa reluati relatia. Fii foarte atent cum pune problema. Acum in plina criza cand autocontrolul e mai mic (si cinismul de asemenea) poti sa-tidai seama de profunzimile sufletului ei. e usor sa alerge al cel care aiubit-o si sa se salveze. Dar ea nu te-a ranit doa rpe tine ci si ep paritnii tai si ai ei, poate. Tu esti dispus sa-i expui a doua oara? Ea e dispusa sa isi recunoasaca vina de a le fi inselat increderea si in fata lor? Asa vezi daca regretule autentic si profund moral sau generat de frica ajungerii in strada.
Iubeste-o, da-te cu capul de pereti dar FII LUCID. Nu o contura prin prisma suferintei ei sau a iubirii tale care are acum sansa sa renasca. Trebuie mai intai sa stii ce se intampla si ce inger/demon ar putea renaste. FII LUCID!
[Trebuie mai intai sa stii ce se intampla si ce inger/demon ar putea renaste. FII LUCID!
Stiu, stiu ca asa ar trebui sa fiu si doare. Problema e ca eu nu mai iubesc, imi place mult de tot actuala mea prietena, dar nu, nu o iubesc, poate nu inca. Ea mi-a spus de multe ori ca s-a indragostit si ca ma iubeste, eu pur si simplu nu pot spune cuvintele astea, ar fi ata de simplu sa le spun, dar a-i spune "te iubesc" Danei, fara sa simt asta si chiar cuvintele in sine, imi provoaca o repulsie involuntara. Sunt indragostit de Dana si stiu ca ar suferi mult, chiar daca nu ne stim de mult timp si stie de Oana, i-am zis de ea si a sti ca m-am intors la demonul care m-a distrus, probabil i-ar frange inima si nu vreau asta. Oana insa a facut un lucru extraordinar de "mare" pentru felul ei de-a fi, si-a cerut scuze si ea nu a zis asta niciodata. Si-a calcat pentru prima data in viata ei pe mandrie. E un semn ca s-a schimbat. Nu mi-a spus direct ca ar vrea sa reia relatia, indirect insa stiu ca de fapt asta a vrut sa-mi ceara. Felul meu de-a fi ca om s-a schimbat mult, am devenit din cald, deschis, "finut", rece, inchis in sine. Pe fata mea in momentul de fata nu se poate citi nimic, nu se poate vedea durerea din interior. La munca, din cauza functie pe care o detin acum (sunt director de marketing si cercetare informatica) nu trebuie sa vada nimeni ca am vreo slabiciune si toti angajatii imi poarta un mare respect pentru ca stiu ce trebuie facut, dar pe la spate am auzit ca se spune ca sunt foarte rece si inflexibil si se fac speculatii pe tema a ce mi s-ar fi putut intampla de sunt asa. Singura care imi da jos "masca" aceasta este - si de aceea am ramas cu ea - actuala prietena. Langa ea sunt eu, asa cum eram odata, dar mult mai calculat. M-am plictisit insa de indiferenta pe care o afisez, de raceala si protocolaritatea vorbelor mele, de "masca" pe care o port zilnic de 5 luni incoace. Oana e cea care ma stie cu adevarat, e cea care m-a schimbat candva in bine, pentru ca apoi sa ma schimbe in rau. In fata ei nu ar exista acea "masca", s-ar face faramite intr-o fractiune de secunda si reciproca ar fi valabila. Eu si Oana suntem unul cu altul noi insine, fata de altii suntem diferiti. De asta ma doare atat de mult, in fata Danei nu sunt chiar eu insumi, in fata Oanei mi-ar fi imposibil sa nu fiu. Poate in timp voi fi la fel si cu Dana, dar oare mai am timp? Pe de alta parte oricat de mult as iubi-o pe Oana, mi-e frica de ea si oricat de sincera ar fi nu o mai pot crede cu adevarat. Verisoara mea aflase ca s-a despartit de "baiatul extraordinar" de la mama Oanei, dar nu a vrut sa-mi spuna. De ce totusi cea care i-a zis a fost chiar mama Oanei? Stiu ca ai ei au tinut mult la mine si stiu ca i-a durut atunci cand Oana a gresit. E dificil rau de tot pentru mine. E o lupta intre trecut si viitor, intre iubire si o posibila iubire. Oricum ar fi, stiu ca m-am schimbat pentru totdeauna si voi iubi cu totul altfel. De ce oare am acceptat sa o vad, de ce nu m-am putut abtine, stiam intr-o farama de ratiune care imi ramasese in creier ca asa va fi! E foarte greu. Oricum as alege as rani si nu vreau sa ranesc pe nimeni! Una o merita, cealalta nu, pe una dintre ele o iubesc enorm si nu cred ca o voi uita vreodata, de cealalta sunt doar indragostit! E extrem de dificil. Daca Oana chiar s-a schimbat, dar daca nu? Daca dau cu piciorul unei posibile iubiri pentru o iubire care mi-a facut rau, dar daca raul ar putea acum sa fie schimbat in bine? Sunt la munca acum si intrebarile de genul celor enumerate nu ma lasa sa ma concentrez si pentru prima oara de cand sunt aici oamenii pot citi ceva pe chipul meu, "masca" a cazut, se poate citi suferinta.
Brainstorm a scris:[Trebuie mai intai sa stii ce se intampla si ce inger/demon ar putea renaste. FII LUCID!Oana insa a facut un lucru extraordinar de "mare" pentru felul ei de-a fi, si-a cerut scuze si ea nu a zis asta niciodata. Si-a calcat pentru prima data in viata ei pe mandrie. E un semn ca s-a schimbat.
Schimbarea reala vine cu multe calcari pe mandrie. Acesta ar trebui sa fie doar inceputul. Apoi, e usor sa-ti calci pe mandrie cand ai ceva de castigat. Ea avea o miza pentru cainta ei? Spera sa va reimpacati? Atunci a meritat sa-si calce pe mandrie. O mai face si daca stie ca o refuzi?
In dragoste e bine sa renunti de tot la orgoliu si sa-ti pastrezi doar stima de sine. Pe care Oana n-a avut-o cand te-a ranit REPETAT. Poate a descoperit-o acum dar sunt sigura ca nu. Doar e in faza in care realizeaza efectul unei alegeri gresite. Mai departe e un proces lung de autoanaliza sincera, de recunoastere in fata propriei constiinte nu doar ca a dat-o-n bara ci si a omului care e, a firii pe car eo are, a slabiciunilor pe care le detine si calitatilor pe care nu si le-a folosit. Brain, e drum lung pentru Oana. Pe care, adevarat, il poate strabate in cateva ore de discutie cu sine sau in ani. De ea depinde.
Brainstorm a scris:Stiu ca regretul ei e sincer si stiu ca inca ma iubeste si undeva in adancul meu o iubesc si eu nebuneste si stiam ca zace acolo, in inima mea, neuitata si neinvinsa, dar m-am amagit ca totul nu e decat o parere.
Regretul ei e sincer, nimic de spus. Dar regretă că a ales prost,
Editat Mar 24 oct 2006 13:01
Pupi a scris:Salutare! Voi incepe prin a va spune povestea mea!Am cunoscut-o acum 3 ani. O cheama Oana si ne-am intalnit, studenti fiind, la facultate in Bucuresti. Ea studia medicina, eu ingineria. Era cea mai buna prietena a verisoarei mele. A venit intr-o zi la mine in camera, impreuna cu verisoara mea si ne-am placut din prima clipa in care ne-am vazut. Mi-a propus sa ne mai vedem si am acceptat. Aveam o alta relatie atunci dar dura de putin timp si am acceptat sa ma intalnesc cu cea care avea sa devina omul care mi-a distrus viata. Stateam la camin amandoi si ne intalneam dupa cursuri si eram nedespartiti. E singura fata pentru care am simtit vreodata ca sunt nebun. Au urmat bineinteles nopti de dragoste nebuna si o iubire ca in povesti. Gelozia ei in acel moment era fara margini si eu ma simteam atat de iubit incat simturile au inceput incet sa-mi adoarma. De bani nu ne-am facut niciodata probleme, amandoi provenim din familii cu parinti "cu bani". Dupa un an in care ne-am iubit nebuneste si am facut absolut tot ce ar face doi oameni care se iubesc nespus, ea a terminat facultatea (e mai mare ca mine cu un an) si s-a decis sa se angajeze. O prietena foarte buna de a ei, o tipa care fiind toata viata ei nefericita si care o indemna din gelozie sa renunte la mine, i-a propus sa se angajeze la Hilton ca instructor de fitness (Oana arata super). De atunci viata a inceput sa ia o turnura tragica pentru mine. Nemaiputand sta in camin din cauza faptului ca ea a terminat facultatea a trebuit sa ne mutam in Bucuresti si sa platim chirie. A urmat un alt an frumos, timp in care m-am angajat si eu la o mare companie de IT&C. Viata incepuse sa fie grea, dar nu ne-am descurajat. Inca ne iubeam nebuneste si ea nu accepta niciodata invitatiile altora de a iesi cu ei (lucrand ca instructor de fitness, interactiona cu multi oameni si era imposibil sa nu primeasca diverse propuneri). La inceput nu ma dernjau propunerile primite de ea, chiar faceam haz impreuna de ele si sinceritatea ei m-a facut sa o iubesc si mai mult. Treptat insa am devenit din ce in ce mai gelos si pentru a-mi demonstra ca nu ia in seama acele propuneri m-a rugat sa petrec un weekend cu ea in hotel. Am fost foarte incantat de idee si ma simteam extraordinar cand ma prezenta tuturor spunandu-le "e prietenul meu, urmeaza sa ne casatorim" fapt care din nou m-a facut s-o iubesc si mai mult. Parintii ei si ai mei au devenit foarte buni prieteni, ieseau impreuna pe la gratare, pe la plimbari la munte, etc. Totul era minunat, pana intr-o zi cand ai ei nu au mai avut banii pe care ii aveau. Dintr-o data Oana s-a schimbat, a inceput sa devina ganditoare, nu mai comunica deloc, a inceput sa se inchida in ea. Cu toate acestea im jura ca ma iubeste si vrea sa ne casatorim. O iubeam extrem de mult si nu aveam nici un motiv sa cred ca nu ar fi reciproca iubirea, mi-o demonstra in fiecare zi. Acum 3 luni Oana insa s-a schimbat brusc. In continuare insa ma duceam sa o iau de la serviciu sa iesim cu cei care ii erau colegi si sa facem dragoste in fiecare noapte. Ne facusem planuri, voiam sa ne cumparam un apartament si sa ne castorim. Intr-o zi venind mai devreme de la serviciu am gasit-o foarte preocupata de telefon. Dupa vreo ora, o suna cineva si ii raspunde prin "Buna mai, stii ca ne-au vazut colegii impreuna". Nu-mi venea sa cred, am simtit ca lesin si chiar am cazut din picioare. Cand am intrebat-o despre ce e vorba mi-a raspuns ca nu e nimic, doar vrea sa se intalneasca cu un alt tip ca sa vada daca simte ceva pentru altcineva. A fost cea mai cumplita noapte din viata mea, cand impreuna stand, pe la 23:30 i-a sunat telefonul si a acceptat invitatia lui de a iesi in oras. Am ramas trasnit, totul a inceput sa se invarta in jurul meu si tot credeam ca glumeste, dar cand s-a imbracat si a iesit pe usa m-am convins ca nu o facea. Am inceput s-o sunt cand m-am trezit din "ameteala" dar nu a vrut sa-mi raspunda la telefon. A doua zi a venit senina acasa m-a sarutat si mi-a spus "Te iubesc enorm Mihai, dar el are bani si apartament in Bucuresti, accepti sa stau cu el pentru bani?" Am ramas mut de uimire si pentru prima data de cand ne cunosteam i-am tras o palma. Imediat dupa aceea ingerasul meu a devenit un demon si a inceput sa urle ca sunt nebun, ca vreau sa-i fac rau si ca nu ma mai iubeste. A plecat la servicu si am asteptat sa iasa de la munca. Atunci l-am vazut, era unul din colegii ei, un tip cu care mai ieseam in oras. O ura cumplita m-a cuprins atunci si in momentul acela am renuntat la tot. Am plecat din apartamentul in care stateam, mi-am inchiriat o garsoniera si de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, oriunde ma duc ma apuca dorul de ea, e de ajuns un gest, o melodie, o vorba, o imagine, un loc din cele in care obisnuiam sa ne ducem ca sa nu mai fiu om si sa ma simt pierdut. Nimic nu mai e ca inainte, viata nu mai e frumoasa, noaptea o visez, dimineata ma trezesc cu ochii in lacrimi stiind ca nu mai e langa mine si acum ma suna ca sa-mi spuna ca s-a mutat cu el, ca se simte extraordinar cand face dragoste cu el, ca e un tip extraordinar dar ca nu-l iubeste. Oare chiar nu isi da seama cat rau imi face? Din dorinta de a vedea daca simt si eu altceva pentru o fata am avut in cele 2 luni de cand ne-am despartit 4 relatii de scurta durata, dar oricand le atingeam o simteam pe ea, de cate ori faceam dragoste cu ele o doream pe ea, nu simteam nimic pentru ele. De ce nu pot simti, de ce o doresc inca dupa tot raul pe care mi l-a facut, de ce mi-a distrus viata dupa ce timp de 3 ani am fost nedespartiti si am stat in aceeasi casa? Timpul pentru mine s-a oprit, e extraordinar de greu sa vad oameni razand, cupluri iubindu-se, sa rad la randul meu mi se pare cumplit! De ce a ales oare sa-mi distruga viata dupa tot ce a fost intre noi?
multumeste-te ca nu s-a intamplat totul dupa ca va casatoreati! nu merita o femeie ca ea sa suferi,bucura-te ca ti s-a dat sansa sa-i vezi adevarata fata,sunt altii pt care-i prea tarziu, nu?nici nu te-a iubit sau poate nu-i capabila. Oricum pt raul facut va platii si ea,pt ca asa este legea firii,rau faci rau gaseati. Traieste-ti viata fara...........
just get the gun and shoot them all ^^