kitty_kiss a scris:daca intradevar te iubea,nu te lasa.cel mai bn e sa incerci sa gasesti alta fata
Ce mare dreptate ai... simplu,scurt si la subiect...
Cum iti poti reveni dupa ce persoana iubita ti-a distrus viata?
Început de New life, Lun 31 iul 2006 · 212 răspunsuri · 54.073 vizualizări · închis
Am sa va spun si eu povestea mea de viata caci o viata cred ca inseamna cei 21 de ani de casatorie cu un om care nu imi merita dragostea.Aveam 17 ani cand l-am cunoscut,el avand 23.La 19 ani eram deja casatorita cu el si eram si insarcinata.Copilul nostru acum are 21 de ani iar cea mica 15.Sunt niste copii extraordinari , sensibili si ma doare sufletul sa ii ranesc printr-o despartire.Si acum "povestea" cruda!
In toti anii de casatorie am avut si vremuri mai bune si altele mai agitate dar sotul meu mai mereu imi crea impresia ca mai are pe cate cineva caci intarzia din motive de "stat cu prietenii".Este un om care nu are liniste,mereu vrea sa fie inconjurat de multi oameni chiar daca nu este un bun prieten al lor...punctul comun fiind de cele mai multe ori bautura(sa nu va inchipuiti ca vreodata s-ar fi imbatat,dar fata lui nu il tradeaza ca fiind consumator zilnic).Eu am studii superioare(eram in anul I cand ne-am casatorit si am dat la fara frecventa ca sa fiu cu el).El nu a avut niciodata rabdarea sa stea aplecat asupra unei carti pentru a-si completa niste studii.Avem un statul social invidiat de multi,casa,masina,concedii...dar aparitia telefoanelor mobile a facut posibila intretinerea mai facila a altor relatii.Deoarece mereu eram banuitoare acu 6 ani i-am cerut niste desfasuratoare la telefonul mobil pe care mi le-a adus cu mare greutate.Erau multe numere pe care nu putea sa mi le explice si nici nu dorea.toate concediile noastre erau "intrerupte " de telefoane misterioase care le primea sau le dadea exact cand eu eram la cate un magazin,la dus,plecata pana in mare....mereu in absenta mea ceea ce mi-a dat mai mult de banuit,dar fara probe nu poti face nimic...si iata ca "proba" infidelitatii si nu numai mi-a parvenit in acest an,cu o seara inainte de plecarea in concediu,cand iesind dupa el am vazut ca face ceva la portbagaj si cand am ajuns langa el am vazut un telefon...altul decat al lui pe care incerca sa il ascunda(nu apucase decat sa il inchida pana am ajuns langa el).L-am luat si l-am deschis,a vrut sa mi-l i-a ,dar am reusit si am citit niste mesaje pline de continut si foarte dureroase pentru
mine."te iubesc si tin la voi.Vei fi mireasa mea.sunt indragostit"...la care a primit raspunsul"asa sa ramai, iubitul meu!"
A motivat ca nu este telefonul lui ci al prietenului(casatorit si el ,cu care plecam in concediu) si ca sa nu stric concediul oamenilor,ca el nu are nici o treaba cu acest telefon si cu mesajele....si uite asa a inceput calvarul meu caci nu am crezut nimic din ce imi spunea si totusi nu aveam alte elemente cu care sa mi se clarifice situatia. :flowers:
Nu am dormit toata noaptea si am plecat la drum a doua zi cu telefonul secret intr-o mana si cu inima stransa in cealalta ,plangand din cand in cand ,trista si daramata din toate punctele de vedere.Cu toate ca banuiam,certitudinea este mult mai dureroasa si confirmarea nu a intarziat sa apara caci ea....disperata ca nu stia ce s-a intamplat("prietenul i-a trimis un mesaj vocal sa nu mai sunee si sa nu raspunda la acel telefon)a facut gafa sa dea 2 mesaje scrise si unul vocal in care ii spunea sa o sune sa ii spuna ce s-a intamplat si ca ea e "libera" vreo 3 ore....
I-am spus sotului meu sa opreasca masina ca avem ceva de discutat...si dupa o accelerare de masina de vreo jumatate de ora a oprit pe un camp unde mi-a "recunoscut" ca are o relatie cu o tipa...de 2 luni...ca nu au facut sex dar urama...si ca din acel moment totul este finalizat caci fiecare barbat face cate o greseala in viata si acum este momentul cand el a gresit si ca din acel moment a rupt orice relatie(!!!!!)si ca vrea sa o luam de la capat ca eu nu meritam asa ceva si ca a gresit...ca poate vom avea cel mai frumos concediu din toti acesti ani si sa nu dau cu piciorul la o viata pentru o greseala recunoscuta....daca vreau si eu acest lucru...daca nu el imi respecta decizia mea.....Am crezut ca mor de durere,mi se derulau atatea amintiri prin minte si in creier imi suna vocea ei si cuvintele din mesaje....este cumplit sa te calce cineva in picioare,sa iti farame sufletul...si sa te minta.
Am plecat mai departe...cu durerea mea in suflet pentru a nu"strica" concediul "prietenilor"(aveam serviciile platite si mergeau cu masina noastra,cred ca o viata am avut prea multa grija de sentimentele altora decat de ale mele).Concediul a fost.....aiurea caci nu era zi sa nu ajungem la acest subiect ......se facea ca nu este interesat de telefon si totusi.....ceva imi spunea ca este in neregula...
Am revenit acasa si mi-a fulgerat prin cap sa vad daca nu cumva in desfasuratorul de acu 6 ani voi regasi numarul ei si..........nu vreau sa treceti prin ce am trecut eu cand am constatat ca.......numarul ei aparea si in anul 2000 pe desfasurator si am realizat ca traiesc intr-o mare minciuna de foarte multi ani...ani in care noi ca familie am realizat foarte multe(din punct de vedere material),cu foarte multe sacrificii(credite,imprumuturi,indatorari,planuri,nopti si zile de stres ca totul sa fie bine) dar cu ea in spatele nostru(sau in fata???)....o viata urmarita de cineva din afara,de care nu stii nimic .
L-am chemat urgent acasa...si senin mi-a spus ca da,o stie de acu 6 ani dar...nu au fost decat cateva telefoane in toata aceasta perioada si cateva mesaje,ca nu e nimic important,nu o cunosc si nu ma cunoaste si daca mi-a spus ca s-a terminat totul...inseamna ca asa este si gata,sa incetez ca nu putem duce asa o viata sa tot cautam in trecut....si alte cuvinte ca sa imi adoarma mintea..dar mereu fata lui imi arata ca ma minte....Asa ca m-am dus la niste detectivi care m-au ajutat sa aflu cine este persoana,cand si unde se intalnesc...(caci s-au reintalnit) si ce face sotul meu o zi intreaga(telefoane,cumpara cartele si suna de la telefoane publice.....trasee ciudate,cumparaturi pentru intalnire....etc)
In tot acest timp imi facea declaratii,ma saruta,imi arata ca ma iubeste,ba chiar....in ziua in care mi-am inscenat plecarea din oras ca ei sa se poata intalni in liniste...am gasit la intoarcere trandafiri pe birou.......rosii,durerosi pana si la privire....muream cu fiecare secunda in care teatrul se derula in viata mea.Atata duplicitate si minciuna,dozata cu sarutari si reprosuri ca eu sunt rece si ca el vrea sa fie numai cu mine,ca nu are familie de lasat.....incat treceam la stari de rau general.Am slabit 6 kg in 2 saptamani,nu puteam dormi si manca,o viata de cosmar si zilnic mai aflam cate ceva,care agrava situatia mea si el...nu recunostea nimic.
Am descins la una din intalnirile lor dar ghinion,ea tocmai pleca cand eu am ajuns in cladire si el incuia usa...de la acea camera de camin...l-am intrebat ce cauta acolo si a spus ca avea de acolo o cheie,am intrat,a spus ca nimic de acolo nu este a lui ,ca altcineva era chirias acolo,am stricat tot,am spart,am tipat,am incercat sa discut calm...nimic,s-au intalnit deoarece ea il asalta cu telefoane si a vrut sa o convinga sa il lase in pace........(TEXTE) si ca era ultima intalnire,ca doar am vazut ca ea nu a stat decat 10 minute(ceea ce era adevarat)...si poate avea ca si cauza faptul ca sotul meu cred ca a pus pe cineva sa ma urmareasca si cand a vazut ca am plecat de la servici a fost anuntat si....tocmai se faceau ca pleaca.Nu a vrut sa imi detalieze nimic ,ca sa mergem la o biserica ca el vrea sa jure la un preot ca nu a avut nimic cu ea(!!!!) ca s-a terminat totul si ca va fi sotul model(a cata oara auzeam asta?)
Crezand ca mai are o farama de sfintenie in el,am cazut in aceasta plasa si am mers la o biserica ,unde,a intrat si zicea ca s-a spovedit(preotul nu si-a pus patrafirul,nu l-am vazut ingenunchiat....nu suntem niste practicanti religiosi si nici nu stiam cum anume ar trebui sa decurga o astfel de spovedanie...deci cred ca totul a fost o inscenare caci dupa 2 zile el ii scrie mesajul(de pe telefonul unui angajat)"Suna-ma de pe fix pe mobilul meu.Te iubesc"
Acest lucru l-am aflat de la sotul ei caci de la ultima intalnire a lor am pus pe cineva sa il sune sa ii spuna ca sotia lui are o relatie care dureaza de mult timp si ca ar fi cazul sa vada ce fel de om are langa el...si el s-a alertat si a supus-o la un "chestionar" la care a raspuns si astfel ne-am intalnit sa vorbim....de partenerii nostri.
Nu imi mai pot permite sa cheltui bani ca sa vad ce face dar eu sunt convinsa ca el va continua.Stiu ce i-a spus ei despre mine,chiar daca el neaga,il cunosc si stiu ca sunt cuvintele lui,m-a discreditat si m-a denigrat,si-a atribuit un merit mult prea mare pentru toate realizarile noastre....si sunt bulversata de faptul ca a putut sa faca asa ceva....
Nu stiu incotro sa o mai iau caci fica noastra ar suferi foarte mult daca familia noastr s-ar destrama.In continuare o "protejeaza" pe amanta si se face ca ma iubeste pe mine.E cumplit! Traiesc intr-o mare minciuna!!!!!!!!!!!!!!!!Nu l-am inselat niciodata caci mie mi se pare ca asa este corect in viata sa nu iti inseli partenerul si copiii cu o viata dubla.Toate veniturtile si toate sentimentele le-am investit in familia mea si.....??????????????????Ce am primit??????????????
Eu nu mai pot spune nimic :flowers: Comentariile la ceea ce am citi mai sus sunt de prisos :flowers: Desi,am spus ca nu voi mai posta aici,simt nevoia sa o fac.....
In primul rand,bine ai venit :flowers: 
aici te asigur vei gasi atat sprijinul cat si alinarea pe care o cauti(atat cat se poate oferi).Din ceea ce am citi mai sus,lucrurile sunt grave si de ce sa nu recunoastem fara cale de intoarcere.Un singur sfat,poate dureros,dar care sincer e cel mai indicat este :divort.Copii sunt indeajuns de mari incat sa inteleaga,zic eu si toata minciuna in care traiesti s-ar curma.
E trist ca se ajunge aici......
Tristan a scris:Eu nu mai pot spune nimic :flowers: Comentariile la ceea ce am citi mai sus sunt de prisos :flowers: Desi,am spus ca nu voi mai posta aici,simt nevoia sa o fac.....In primul rand,bine ai venit :flowers:
E trist ca se ajunge aici......
Iti multumesc pentru ca ai citit cele cateva randuri care aproape ca nu pot reda nimic din ceea ce am trait.Partea buna(daca mai pot spune asa) este ca rolul de tata l-a jucat perfect si are o imagine foarte buna in fata copiilor,le finanteaza toate dorintele(in limitele bunului simt),vine acasa la ore potrivite(relatia lor este preponderent prin telefon sau in pauza de masa a amantei),avem un statut social invidiat (habar nu au ce invidiaza unii) de multi.Si in fata prietenilor "da bine" caci ma imbratiseaza,ma saruta,s-a implicat foarte mult in construirea casei si a unei alte case a unei rude de-ale mele unde mergem in weekend,mergem la multe petreceri unde dansam foarte mult(am luat premii la concursuri organizate la diverse petreceri),avem un grup mare de prieteni care m-ar judeca doar pe mine caci aparent el imi ofera tot ce am nevoie si nici nu sunt adepta acuzelor publice si a spalarii in public a "rufelor foarte murdare" deci tacerea mea ar insemna ca de fapt eu sunt cea vinovata ca nu il mai accept pe el...dupa cate a facut pentru familie.Partea cu sentimentele si cu reciprocitatea lor pare a nu mai interesa pe multe cupluri dupa atatia ani de coexistenta .Ori pentru mine au mai mare importanta decat toate "coliviile de aur" in care traim.
Cat despre copiii mei...ce vor spune ei despre "casa parinteasca",ce vor scrie pe invitatiile la nunta?unde isi vor duce copiii "la bunici"?sarbatorile unde vor merge sa le petreaca?
Stii cum sunt priviti copiii care provin din familii destramate de catre societate si chiar de catre famiile partenerilor lor de viata?Dar pentru asa niste lucruri doar eu pot suferi caci se pare ca la altii nici nu conteaza,ma refer mai ales la sotul meu.
Cred ca as fi acceptat pana la urma daca mergea la cate o prostituata(alta mereu) decat sa aiba o relatie de asa lunga durata cu asemenea "promisiuni"....
Oricum,astazi,sunt foarte hotarata ca la urmatorul semn de abatere(telefon,mesaj,intalnire) sa dau divort dar ........ma doare sufletul de aceasta viata risipita!
Cand inseli cu inima,cale de intoarcere nu mai.Sunt perfect de acord cu asta.Eu in locul d-voastra as strange cat mai multe dovezi ale infidelitatii lui.Si i le-as pune in fata Oricum,divortul il vad ca singura modalitate atat de pedeapsa cat si de vindecare.Stati cu sotul d-voastra,el va inseala la greu,d-voastra aflati si suferiti.E un cerc din care nu mai iesiti.Copii d-voastra....nu zic ca nu le va fi greu,si eu am primit o educatie asemanatoare,cea in care "familia" e cea mai importanta si stiu la ce va referiti.
Oricum va fi eu va doresc multa bafta in alegerea d-voastra :flowers:
Oricare ar fi :flowers:
Tristan a scris:Cand inseli cu inima,cale de intoarcere nu mai.Sunt perfect de acord cu asta.Eu in locul d-voastra as strange cat mai multe dovezi ale infidelitatii lui.Si i le-as pune in fataOricum va fi eu va doresc multa bafta in alegerea d-voastra :flowers:
Oricare ar fi :flowers:
Daca m-ar fi intrebat cineva ce as face in astfel de caz acu 2 luni as fi raspuns fara ezitare:divort.Nu am crezut ca mi s-ar putea intampla asta si mie caci eu nu am fost o sotie clasica,ci chiar moderna,in sensul ca nici macar in pat nimic nu era monoton dupa atiatia ani,ba chiar am fost de principiul ca atunci cand iubesti un om il iubesti cu tot ce are bun si rau ......ii trimiteam mesaje de dragoste,aniversam in fiecare an chiar si ziua in care m-a cunoscut,nemaispunand de zilele de casatorie,nunta,nastere.....dar ce nu aniversam?Ziua de 1 ianuarie era prima zi din an in care faceam dragoste pentru ca tot anul sa fie o iubire...............si??????????totul in jurul meu pare o mare minciuna.In ultimele 2 luni nu am dormit,nu am mancat,nu am reusit sa ma concentrez sa lucrez,nu imi gasesc locul si sufar!!!!!!!!!!!!!!!Stii ce inseamna sa iti pregateasca cineva baia cu lumanari si petale de trandafir...ca apoi sa afli ca totul nu este decat regie?Nu este telefon in care sa nu imi spuna ca ma iubeste...........imi sopteste ca nu poate trai fara mine....ma distruge cu cuvintele si faptele mi-au aratat altceva.....cred ca este si bolnav,chiar consider ca de fapt si-a creat o dependenta de aceste telefoane(catre amanta)...ca si cum si-ar lua zilnic portia de drog.Stiu ca toti spun ca ar da divort...dar nimeni nu stie cum este din interior!E cumplit sa vezi gesturi de tandrete si apoi sa constati ca este o mare minciuna............
Speachless....
dar totusi iti spun ca toate se intampla cu un motiv, nimic nu e intamplator si Dumnezeu nu iti da o cruce mai mare si mai grea decat poti cara. Iti doresc sa renasti din cenusa...Bafta.
Durerea va fi tot timpul,de ea nu veti scapa.Cred ca stiu cam ce simtiti....Tradarea va doare,de fapt asta doare cel mai tare,mai presus de sentimente si trairi de momente si locuri.Spun asta pentru ca si eu am fost tradat.dar oare cine nu a fost de pe aici.Marea majoritate a posturilor se refera la aceasta problema.
Stiu ca doare si ca nici macar o vorba un gest nu v-ar alina suferinta.Dar nu puteti continua in aceasta stare....E greu 21 de ani de casatorie,21 de ani din viata d-voastra sa-i aruncati la gunoi...Dar poate ca asta v-ar fi salvarea si alinarea Eu am invatat ca atunci cand ti-se inchide o usa se deschid alte doua.....
Imi pare rau pt d-voastra :flowers:
Helene 23 a scris:Speachless....dar totusi iti spun ca toate se intampla cu un motiv, nimic nu e intamplator si Dumnezeu nu iti da o cruce mai mare si mai grea decat poti cara. Iti doresc sa renasti din cenusa...Bafta.
Sigur ca nimic din toate astea nu sunt intamplatoare si in general sunt o luptatoare si cred ca voi lua decizia potrivita la momentul potrivit.Mai rau este cu educatia care am primit-o,care nu imi permite sa insel pe nimeni.Daca vreodata mi se va intampla sa gasesc pe altcineva (cu toate ca mintea me refuza asa ceva din principiul respectului familiei,o femeie care face un pas gresit nu ar mai trebui sa aiba curajul sa se uite nici in ochii copiilor sai,indiferent de motivul pentru care a facut) inainte de orice ii voi spune partenerului meu.Cat despre crucea pe care trebuie sa o duc,cred ca o voi duce pana la capat!Sper sa nu ai ocazia vreodata sa simti asa ceva in viata ta!
Tristan a scris:Durerea va fi tot timpul,de ea nu veti scapa.Cred ca stiu cam ce simtiti....Tradarea va doare,de fapt asta doare cel mai tare,mai presus de sentimente si trairi de momente si locuri.Spun asta pentru ca si eu am fost tradat.dar oare cine nu a fost de pe aici.Marea majoritate a posturilor se refera la aceasta problema.Stiu ca doare si ca nici macar o vorba un gest nu v-ar alina suferinta.Dar nu puteti continua in aceasta stare....E greu 21 de ani de casatorie,21 de ani din viata d-voastra sa-i aruncati la gunoi...Dar poate ca asta v-ar fi salvarea si alinarea
Imi pare rau pt d-voastra :flowers:
Cred ca imi era mai usor daca m-ar fi parasit pur si simplu......fara nici un cuvant............
E clar ca nu poti exprima in cuvinte durerea din sufletul tau..pe de'o parte copii vostri,pe de alta parte realizarile voastre,dar si faptul k te'a denigrat in fata ei...parerea mea,este ca ar trebui sa divortezi de el,caci este deja mult prea implicat in aceasta relatie..nu are rost sa'ti irosesti anii urmatori suferind dupa unul ca el..evident ca nu are nici un rost sa ajungi sa te imbolnavesti sau mai stiu eu ce sa patesti..gandeste'te la copii tai?Nu cred ca ti'ai dori sa patesti ceva..ce s'ar intampla cu ei..ar fi indicat sa te desparti de el...de ce sa suferi in tacere?de ce sa te prefaci in fata altora ca totul e bine,cand probabil toti stiu ce si cum?gandeste'te la tine:esti femeie si nu meriti sa fii umilita atat de mult..nu trebuie sa fii dependenta de el...esti o femeie puternica si te vei descurca f.b. si fara el..poate chiar intr'o zi iti vei gasi linistea si vei fii fericita alaturi de copii tai,care cu siguranta te vor sustine..Priveste'te in oglinda si spune'ti k tu esti in primul rand unica,f. valoroasa si nu meriti sa fii tratata asa...stiu ca suferinta e mare..sunt niste ani la mijloc si muuulte amintiri..insa nu trebuie sa traiesti in trecut,dar nici sa accepti un prezent care incetul cu incetul te va aduce in situatia de a accepta sa sti ca pleaca de la voi din casa,pt a se duce la ea...nu accepta sa vina langa tine in pat..dupa ce vine dintr'al ei...dovedeste'i lui ca esti puternica si ca iti poate fi la fel de bine si fara el...iti doresc din tot sufletul sa iei o decizie care sa va faca bine atat tie cat si copiilor...mult succes.. ;)