Sa scriem in comun

Nu am inteles daca in povestea asta ce mi-o amintesc despre mine eram baiat sau fata .

M-am gandit , mergand alene , de ziua in care am aflat ca o sa fie sfarsitul lumii .."Poc ..pac..poc ...pac "

Eram cu varul meu langa o coperativa .Mergeam sa cumparam ceva , poate ca varul meu isi cumpara tigari .Se deschidea la o anumta ora si asteptam de ceva timp .Nu imi placea locul ala , imediat langa camera de unde se puteau cumpara biscuiti varsati si sandale rosii (cum imi luasera mie, 2 perechi ,mai mari cu un numar )era dispensarul.Amintiri urate ma leaga de acel loc , unde prezida un asa zis doctor , gras si cu gura mereu umeda.Odata venise la noi acasa , pt ca mie imi era mereu rau , vroia sa vada daca sunt mereu curata , bunica il asigura ca am mereu chiloti noi si vroia sa ii si arate ...imi era f rusine .Vroiam tare sa fug .Mereu aveam cosmaruri cum ca ar veni doctorul la noi acasa , cu saci de injectii dupa el .Imi era frica si de veterinar , si de popa , si de maici .Bunica nu ma lasa sa am prieteni , stateam dupa poarta si pandeam oamenii trecand,mereu in asteptarea unui copil , chiar si a unui paduchios cu care sa ma joc .."Poc ..pac..poc ...pac "

Stateam pe niste scanduri lungi si late .Si a aparut un baiat pistruiat , ce tusea mult si fuma Carpati .Vorbeau ei despre sf lumii , cum oamenii se vor tari ca serpii, fara carne, si nu vor muri , cum copacii nu vor mai avea ramuri, ci doar trupuri sterpe .Imi imaginam toate astea.Imi imaginam pamantul meu drag, plin de sange , uscat si umed , caldurile mari ce aveau sa bata trupurile descarnate .."Poc ..pac..poc ...pac "Ma cuprindea o frica teribila , ma imaginam pe mine .Ma uitam la varul meu si il vedeam pe el ...fara nimic , urland , in departare cimitirul ...batea vantul , batea linistea ...bateau cainii .."Poc ..pac..poc ...pac "

M-am dus acasa .Si am inceput sa plang .Ma ascundeam .Noaptea nu puteam dormi .Am intrebat-o intr-o zi pe bunica-mea:cand va fi sf lumii ?Vecinul ce ma privea era cu siguranta :EU .."Poc ..pac..poc ...pac "

Am tresarit deodata,si m-am trezit. Crengile ciresului bateau in geamul mansardei si ploaia curgea siroaie de pe acoperis ,prelingandu-se incet pe geam in jos.Ma uit in jurul meu,camera era intunecoasa si rece.Afara,vantul lovea in ciresul meu obosit,frunzele fosneau...iar in rest...liniste.Am visat oare ? Parca imi amintesc inca bucata de hartie pe care am scris cu litere mici si inghesuite: "Nu ma intereseaza slujba.Orice ar fi fost..." si cum pasii m-au purtat spre malul raului.

Ma apucase o durere de cap si gatul imi era uscat a naibii.M'am ridicat din pat si orbecaind m'am dus spre usa,calcand pe niste chestii uscate si scoroase ! Cartile mele !

Am dat pe gat un pahar de apa rece si mi-am apucat ochelarii de pe masa din bucatarie.Aprinsem lumina in camera si mi-am apucat cartea de pe podea. Imi trecuse somnul de tot,si eram tare interesat sa imi continui lectura.

Ma tolanii pe patul nefacut,sub cearsafurile mototolite,si care trebuiau neaparat schimbate, si dai...Silvane!Ca la asta esti tu cel mai bun.Sa visezi...intr-o lume ireala si rece...

(Ok,nu ma bateti :flowers: Ce a iesit pana acum e grozav,dar nu m'am putut gandi la o continuare mai buna decat asta. Nu am zis nici ca a fost un vis,nici ca n-ar fi fost,mai ales ca omul s'a dus acasa si s'a pus pe plans ,pana probabil ca a adormit Asa ca dati-i batai. Si ah,omul nostru isi duce traiul cu ceva?Sau e in vacanta? Si ah,am hotarat! Numele lui va fi Silvan ! Merge? :cry: ,)

(ok, i-am facut profilul personajuli nostru, i-am dat nume..,:flowers:)

(mai departe ce face? n-o las pe Lily, ca poate il sinucide sau il pune sa-si faca sirag din vene)

(deci tipul e intelectual, si se cam subintelege ca e tanar. tineti minte ideea Madalinei: de aici a inceput totul... deci vom fi nevoiti sa ne intoarcem la Antoniu, odata si-odata, chiar daca nu vrem. sa-i dam de rezolvat o drama intelectuala, sau ceva, nu trebuie sa fie neaparat ceva politist..)

Şi totusi gandul imi zbura razlet prin ţeastă, mereu revenind.. Doar să visez pot? Doar să tac? Să

OFFTOPIC

(Ok,nu ma bateti :flowers: Ce a iesit pana acum e grozav,dar nu m'am putut gandi la o continuare mai buna decat asta. Nu am zis nici ca a fost un vis,nici ca n-ar fi fost,mai ales ca omul s'a dus acasa si s'a pus pe plans ,pana probabil ca a adormit Asa ca dati-i batai. ;) Si ah,omul nostru isi duce traiul cu ceva?Sau e in vacanta? Si ah,am hotarat! Numele lui va fi Silvan ! Merge? :cry: ,)

Nu , nu asta vrusi a zice .Adica fetita cea mica de care isi aminteste merge acasa , plange , intreaba .Eu propun ca fiecare dintre noi sa reprez cate un plan:adica cineva sa fie actiunea ..(nu eu ) , eu de ex pot fi memoria , cea ce readuce in prez amintiri uitate , cineva se ocupa cu prez cadrului/..ma rog .sa zica fiecare ce vrea sa fie .( )

daemon a scris:

Ok, ideea este simpla. Scrieti ce va trece prin cap. Cerinta mea umila ar fi sa scrieti mai mult, cate un paragraf sau chiar doua. Nu conteaza unde ajungem cu povestea

Era o zi torida de vara. La umbra unui cires, stateam si citeam. Vezi tu, asta se vrea biografia unui orasel de provincie, si poate biografia mea.. Poate e doar incercarea patetica sa uit umbrele trecutului, tenebros si negru, sau poate dorinta de a anima o viata stearpa.

( ... )

Pe-atunci zburam pe culmi nebanuite ale spiritului, citind pre Kant si Noica, visand la constructii nebanuite, si mai ales descoperind lumea pe fragmente, pe calupuri, mai dintr-un ziar mincinos, mai de la un radio batut de vremi, mai de la vecini.. Nu, niciodata n-oi uita zilele alea.

Pentru curiosi, NU este autobiografia mea. RASPUNDETI LA PERSOANA A TREIA . ( ... )

De fapt, ce cautam? Cautam un colt de lume, in care sa fiu eu insumi, in care sa pot sa ma desfasor in voie.

( ... )

Ma tolanii pe patul nefacut,sub cearsafurile mototolite,si care trebuiau neaparat schimbate, si dai...Silvane!Ca la asta esti tu cel mai bun.Sa visezi...intr-o lume ireala si rece...

Şi totusi gandul imi zbura razlet prin ţeastă, mereu revenind.. Doar să visez pot? Doar să tac? Să

in fata mea era un cadavru .

Lily Anne a scris:

Imi imaginam toate astea.Imi imaginam pamantul meu drag, plin de sange , uscat si umed , caldurile mari ce aveau sa bata trupurile descarnate .."

..."Poc ..pac..poc ...pac "Ma cuprindea o frica teribila , ma imaginam pe mine .Ma uitam la varul meu si il vedeam pe el ...fara nimic , urland , in departare cimitirul ...batea vantul , batea linistea ...bateau cainii .."Poc ..pac..poc ...pac "

M-am dus acasa .Si am inceput sa plang .Ma ascundeam .Noaptea nu puteam dormi .Am intrebat-o intr-o zi pe bunica-mea:cand va fi sf lumii ?"

(...)

in fata mea era un cadavru

In ciuda firii sale dintr-o bucata , puternice , adanc ancorata in realitate ,

... in pofida binecunoscutei sale pasiuni pentru medicina legista , criminalistica ... si chiar a morbidei sale afinitati pentru ... patologic , si ... necropsii in special ,

... pasiune si tendinta spre care , de mica nutrea un magnetism sinistru , exemplificat generos prin mutilarea sistematica si fara exceptie a papusilor de tot felul pe care le primea , spre exasperarea constanta a intregii familii ,

... in ciuda tuturor acestor ... antecedente , Annia , strania dar admirata studenta la medicina ,

nu putu sa priveasca mai mult de o fractiune de secunda ,

constienta in luciditatea proverbiala ce se tinea scai de ea in orice imprejurare ,

... ca ... pierde o buna ocazie de a analiza , cerceta ... face to face , consemna ... efectele ireversibile ale strangularii asupra corpului uman .

Totusi , aceasta nedorita ezitare , ... exceptie ... de la regula de a manifesta interes , in numele stiintei , pentru orice lucru bizar , iesit din tipare ,

era motivata in cazul de fata de un lucru hotarator :

lesul apartinea varului ei .

In acea fractiune de secunda insa , in care privirea ii aluneca accidental de-a lungul grotescului tablou , mintea ei inregistra ... poate maximul de informatie pe care l-ar fi putut capta ... o echipa de specialisti in criminalistica si medicina legista la un loc :

ochii iesiti din orbite , ... fata contorsionata , si mai ales ... stupefianta grimasa a ceea ce odata fusese ... o senzuala gura de macho ...

Si pe deasupra , ca un bonus al Hades-ului ... mai era ceva ... cu mult mai cutremurator - daca s-ar putea concepe asa ceva - decat chiar ... tabloul in sine :

mirosul .

..."Poc ..pac..poc ...pac " : in acest moment se auzea exact zgomotul din cosmarul ei de noaptea trecuta . Incepura apoi binecunoscutele acorduri ale melodiei : " The final countdown "

Intoarse capul spre sursa zgomotului . Intr-un suflet , apasa butonul 'Stop' ; 'Eject' . Scoase caseta .

In aceeasi clipa , o scapa din mana : ardea !

O culese in graba de jos , cu ajutorul unui servetel , si o zvarli in geanta .

Se repezi apoi spre iesirea din spate , pentru a arunca o privire si in bucatarie .

Ce vazu ii confirma cele mai sinistre banuieli : borcanele cu mancare aduse in urma cu doua-trei zile erau intacte , pe masa .

Doar cele doua pachete de tigari lipseau .

... In clipa aceea ii incolti in minte o intrebare . Pentru a se lamuri , ii trebuia un ultim act de curaj .

Inghiti in sec , isi lua inima in dinti ... si se intoarse ...

... Intredeschise usa doar putin , in timp ce-si dispretuia tremurul nervos . Pentru a intregi lugubrul scenariu parca , ... usa incepu sa scartaie mai sinistru decat in noptile de Halloween , cand varul ei , bantuind prin casa deghizat in fantoma , cu un cearsaf in cap , o speria de moarte cand era

mica si proasta .

Stranse din dinti pana cand scrasnetul lor il acoperi pe cel al usii ; vari capul pe deschizatura usii ... cautand sa priveasca direct spre masa , desi privirea ii era atrasa ... ca un magnet cu polarizare inversa ... spre infricosatorul tablou .

Reusi totusi sa zareasca ce cauta : scrumiera era plina cu varf ... de un morman de chistoace ...

Iesi val-vartej ... in curte dadu nas in nas cu toti cei care veneau .

Atunci si-a dat seama ca totul a durat ... pret de cateva momente ... care ei ii parusera ...

o vesnicie .

Si a mai realizat ceva : din acel moment era ... SINGURA PE LUME !

atentie, Silvan e cel cu trairile, el e personaj principal. just4me, pana nu explici ce este cu ultimul post, care n-are nici o legatura cu restul, il ignoram, ok? poate ne zici si noua cine e fatuca aia care i-a murit varul, si ce legatura are asta cu povestea...

Coincidenta mi se parea bizara, de neinteles. Ce sau cine imi purtase pasii spre padure, cumde fusesem eu harazit sa descopar lucrurile astea? Bizar, o unda de bizar plutea in aerul serii racoros. Lucru ciudat, lesul nu ma interesa prea tare. Era un om in floarea varstei, teapan si verde, si oricare i-ar fi fost moartea, parea sa fi fost fiziologica. Foarte bine. Voi anunta politia dimineata.

Acum avem o treaba urgenta. Naluca aceea o stiam prea bine; era o fantasmagorie de-a mea mai veche, care tot revenea. Fata Morgana, exact asa cum mi-o imaginam eu. Ce insa nu crezusem vreodata, este ca o voi vedea aievea. Prin urmare, strangand in mana foaia, am pornit cu pas grabit spre lupul meu singuratic, pe care doar cu cateva ceasuri inainte il refuzasem, fara insa a avea curajul sa-i vorbesc fata in fata. Prea bine. De data asta voi avea.

Pasii ma purtau lin spre iesirea din padure, apoi pe sosea, spre a intra in localitatea destul de repede. Haide mestere. Mai cativa pasi. Uite si strada ta. Buna, Ciresule! Acum, inima imi batea mai repede. Si totusi, de unde sa incep? Cum sa ii spun tot ce aveam eu pe suflet? Oare sa ii spun? Si cadavrul? Incepeam sa ma tem, si sa pierd din siguranta care ma calauzise spre el tot drumul. Asa, inca un pas, fie el si sovaielnic, e pe drumul cel bun. Bine, am deschis si poarta de la strada. Acum, sa bat.

N-am apucat. Un bec chior s-a aprins in fata usii, si Antoniu mi-a iesit in intampinare.

"M-as fi mirat sa nu-mi vii tu, pana la urma. Te asteptam. Stiu si ce vrei sa-mi spui. Hai inauntru". Si cu asta, m-a luat frumos de brat, si m-a tras inauntru. Imi simteam creierul ca lucreaza frenetic, absorbind informatii, facand legaturi, incercand sa tatoneze si sa prevada cele ce aveau sa se intample.

(continuarea in episodul urmator. va rog, fara alte aberatii. o slujba decenta, sau o lamurire fenomenala, sau o trimitere in lume, orice, dar nu mai fiti toti maestri descriptivi, mai ales cu pasaje lungi de feelings sau de descrieri ale corpurilor astrale. The story must go on, somehow!)

Nu ma simteam prea bine simtindu-i mana in continuare pe brat. As fi vrut sa ma eliberez dar n-am avut curajul sa schitez nici un gest, curiozitatea ma imboldea al naibii de mult. Nu mai fusesem niciodata in casa lui. Asta era o ocazie excelenta sa descopar un indiciu al activitatilor lui nocturne. Am urcat cateva trepte si am patruns intr-un hol destul de intunecos dar, curpriza! totul parea foarte curat si ordonat. Din hol m-a impins din lateral spre o camera mica unde se afla o canapea ingusta, o masuta si 3 scaune. Pe masa se afla un mileu din acela brodat - m-a surprins, nu ma asteptam la asa ceva. Am atins broderia fina...

- E de la mam mea, ei ii placea sa coasa. Stai jos!

N-am putut sa nu remarc autoritatea lui. Inima imi batea inc onitnuare foarte tare dar curiozotatea invinge intotdeauna inima unui adolescent.

Mi-am facut curaj.

- ce vrei de la mine? Despre ce slujba e vorba?

- Iti place sa urmaresti oamenii?

- Nu, mie imi place sa citesc.

Era clar ca bateam in retragere si exact gand am terminat proprozitia m-as fi ridica si as fi fugit pe usa. Dar am ramas tintuit locului, oprit de privirea lui sfredelitoare. Si-a aprins o tigara - pachetul era pe masa, in centrul mileului maica-sii. In timp ce-si aprindea tigara am privit injurul meu - la ferestre erau ghivece cu flori, toate moarte. Ciudat. Casa arata ingrijita, atat cat am vazut, dar florile pareau uscate de multa vreme, nebagate in seama. N-am indraznit sa-l intreb nimic. Anton a tras fumul incet in piept, l-a suflat lung, fara zgomot...

- Il stii pe Marin, de langa rapa? M-a intrebat fara sa ma priveasca.

-Da, cum sa nu!

Marin era un barbat la vreo 40 de ani, cu o barba scurta (lucru foarte neobisnuit pentru oamenii de acolo), inalt si slabanog dar cu un corp bine construit ce marturisea o tinerete candva plina de aventuri, de forta si trufie. Acum statea retras la marginea oraselului nostru; nimeni nu stia din ce traieste. Umbla vorba ca in tinerete trebuia sa se insoare cu o fata frumoasa si straina de locuri. Dar nu s-a mai insurat, nimeni nu prea stia de ce. S-a zvonit ca fata a fugit cu altul. Dra unele guri,mai slobode, povesteau ca fata era o orfana crescuta de un var mai mare, care o tinea dins curt si dorea s-o dea dupa avere. Cica acest var i-ar fi gasi un sot destul de bogat sa-i cumpere tineretea si frumusetea si fata a plecat departe, ami la vest, intr-un oras de langa granita, cu var cu tot. Toate astea le-am aflat din clevetirile babelor ce o vizitau pe bunica - la obisnuitele ei intruniri de duminica seara in care se treceau in revista toate povestile picante ale urbei.

- Vreau sa il urmaresti.

- Ce sa fac? Exact ce faceai cu mine.

- Dar eu nu...

- Lasa vorba! S-a rastit la mine si in clipa aceea m-a privit direct, cu o privire tintuitoare, paralizatoare. Era clar ca eu nu stiam cine era el, dar el stia ce fac eu. La naiba, in ce m-am bagat!

- Iti ofer un personaj mai interesant de observat decat persoana mea. Unde crezi ca lipseam noptile? Marin mi-a fost prieten. Eram ca doi frati. Ne-am despartit din cauza unei femei. Auzi? Sa nu lasi niciodata o femeie sa te desparta de cel mai bun prieten al tau. Niciodata! Aproape a tipat cand mi-a spus asta. Nu stiu de ce dar mi s-a parut ca era foarte grav si important ce-mi spunea - mi-am popus sa nu uit.

- Eu n-am prieteni... Aici n-am apucat sa-mi fac... am rostit lasand capul in jos.

- Atunci voi fi eu prietenul tau. Si in timp ce a a spus asta mi-a pus mana pe umar. Curios dar am simtit ca era sincer iar mana lui calda imi dadea curaj. Anton.. prieten... Cine ar fi crezut ca ma voi intoarce la ciresul meu avand un camarad nou!

- De ce il urmaresti pe Marin? l-am intrebat.

- Uite ce e! Nu vreau sa-ti spun de la inceput prea multe. Ce-ti cer este sa observi ce face dupa asfintit. O sa facem cu randul: o noapte tu, o noapte eu. Crezi ca o sa rezisti?

- Sigur am mai facu.... adica nu... adica da, o sa rezist.

- Hai lasa, ti-am spus ca stiu ca ma pandeai. Nu e nimic. Acum o sa ne foloseasca asta.

Ciudat era ca nu ma simteam deloc rusinat. Avea un fel de a rosti ca si cand totul era firesc, aproape banal. Si totusi nu puteai sa nu-i simti sufletul darz, hotarat. Imi facea impresia ca pentru lucrurile cele mai ciudate, violente din viata si insapimantatoare devenisera pentru el obisnuite. Ca si cand ar fi trecut prin cele mai teribile intamplari iar acum nu mai putea fi uimit de nimic.

- De cand sa incep?

Il priveam drept in ochi, sustinandu-i privirea si ma simteam cu adevarat barbat langa el. Ma simteam puternic, capabil de cele mai mari aventuri.

- DIn noaptea asta. Maine, la rasarit, inainte sa ajungi acasa, vii la mine si imi spui ce ai vazut. Ai girja sa nu te vada. Vizavi de casa lui e un tei batran, poti sa-ti fixezi punctul de observatie acolo. Ai grija sa nu te dai de gol sau sa motai si sa cazi. Noaptea a inceput sa se lase rece, vezi sa fii bine imbracat. Alte instructiuni nu-ti dau. Ne vedem maine dimineata.

- Am inteles! Ne vedem maine.

Mi-a intins mana si i-am strans-o cu putere, nu voiam sa ma fac de ras. El mi-a scuturat-o scurt, o singura data, ca un legamant.

Am plecat de acolo putin buimac dar avand senzatia ca ceva se schimba definitiv in viata mea. Ma simteam puternic, mai matur. Aveam un prieten! Ce aventura!

Qusay

Va aduce aminte de ceva?

Anton era membru de partid iar pustiul era Pistruiatul. IN curand apar in poveste si Ciresarii.

:D

Qusay