România
Roportal.ro

Grup de sustinere pentru anxiosi :)

Început de adriana10, Mar 25 iul 2006 · 80 răspunsuri · 30.788 vizualizări

Fobosan115 mesaje#51

Si eu am suferit si inca sufar de anxietate, cauzele fiind variate. :giverose:

Spunandu-i psihologului meu ca nu pot sa duc ritmul normal al unei vieti sociale din cauza anxietatii, raspunsul ei a fost ca 'pur si simplu trebuie sa ma implic'. Cum vine asta tot nu am inteles. E ca si cum ai spune ca cea mai buna metoda de rezolvare este sa impingi pur si simplu actorul pe scena si sa il lasi sa se descurce de unul singur. :|

elandi1.144 mesaje#52
Fobosan a scris:
Spunandu-i psihologului meu ca nu pot sa duc ritmul normal al unei vieti sociale din cauza anxietatii, raspunsul ei a fost ca 'pur si simplu trebuie sa ma implic'. Cum vine asta tot nu am inteles. E ca si cum ai spune ca cea mai buna metoda de rezolvare este sa impingi pur si simplu actorul pe scena si sa il lasi sa se descurce de unul singur. :|

Schimba-l. Incurajarile nu folosesc si ar fi trebuit sa stie asta.

Fobosan115 mesaje#53
elandi a scris:
Schimba-l. Incurajarile nu folosesc si ar fi trebuit sa stie asta.

Dimpotriva, incurajarile ar folosi in cazul meu. Tocmai asta e problema, ca nu ofera incurajari, imi ofera scurtaturi spre solutie si moduri de ascundere in loc de solutie in sine.

anmarr74 mesaje#54
Fobosan a scris:
Dimpotriva, incurajarile ar folosi in cazul meu. Tocmai asta e problema, ca nu ofera incurajari, imi ofera scurtaturi spre solutie si moduri de ascundere in loc de solutie in sine.

Un psiholog nu are dreptul sa iti ofere raspunsuri pe care tu tb sa le gs! Dar este necesar sa te incurajeze in gasirea lor! :beach: :focus:

Fobosan115 mesaje#55
anmarr a scris:
Un psiholog nu are dreptul sa iti ofere raspunsuri pe care tu tb sa le gs! Dar este necesar sa te incurajeze in gasirea lor! :( :jester:

Nu are dreptul, dar are obligatia. :) Raspunsuri tot trebuie sa ofere, ca altfel care ar mai fi rostul si scopul meu acolo.

elandi1.144 mesaje#56

Psihologul nu are raspunsurile pe care le cauti tu. Are datoria de a te ajuta sa dai tu raspunsurile potrivite pentru a depasi obstacole pe calea dezvoltarii, cresterii, maturizarii.

Fobosan115 mesaje#57
elandi a scris:
Psihologul nu are raspunsurile pe care le cauti tu. Are datoria de a te ajuta sa dai tu raspunsurile potrivite pentru a depasi obstacole pe calea dezvoltarii, cresterii, maturizarii.

Originea raspunsului, solutiei conteaza mai putin oricum. Importanta e existenta lor.

elandi1.144 mesaje#58
Fobosan a scris:
Originea raspunsului, solutiei conteaza mai putin oricum. Importanta e existenta lor.

Explica te rog. Te pastrezi la abstract si general.

Angie.Z47 mesaje#59

Intersant topic...pot sa-mi dau si eu cu parerea?

Eu am reusit sa-i dau in cap la anxietatea asta, am alungat-o din viata mea. La mine s-a manifestat printr-o frica generalizata. Imi era frica de orice: de ziua de azi, de ziua de maine, mai ales de ziua de maine....ca mai trebuia sa traiesc inca o zi in suferinta aia groaznica, mai ales ca la mine anxietatea s-a asociat si cu o depresie severa. Nu imi era frica de moarte, imi era frica de viata....mi-am dorit atunci sa am o boala mortala, care sa ma "curete" in cateva saptamani. Nu m-ar fi interesat nici daca aveam dureri fizice insuportabile, macar stiam de ce. E mult mai rau cand ai probleme psihice.

Acum nu mai am nimic, sunt vesela, fericita si abia astept sa ies la soare........I love sunshine!

Sanatate!

Elfy42 mesaje#60

Bun gasit! Angie.Z, cum ai reusit sa treci peste sindromul anxios-depresiv? Desi cred ca nu a fost usor deloc, din ceea ce ai scris tu pare ca ai fi tratat "o simpla raceala". Ne poti da amanunte despre procesul recuperator? :)

Angie.Z wrote:

Intersant topic...pot sa-mi dau si eu cu parerea?

Eu am reusit sa-i dau in cap la anxietatea asta, am alungat-o din viata mea. La mine s-a manifestat printr-o frica generalizata. Imi era frica de orice: de ziua de azi, de ziua de maine, mai ales de ziua de maine....ca mai trebuia sa traiesc inca o zi in suferinta aia groaznica, mai ales ca la mine anxietatea s-a asociat si cu o depresie severa. Nu imi era frica de moarte, imi era frica de viata....mi-am dorit atunci sa am o boala mortala, care sa ma "curete" in cateva saptamani. Nu m-ar fi interesat nici daca aveam dureri fizice insuportabile, macar stiam de ce. E mult mai rau cand ai probleme psihice.

Acum nu mai am nimic, sunt vesela, fericita si abia astept sa ies la soare........I love sunshine!

Sanatate!

← Înapoi la Psihologie