Natura umana

[Teleola 0]

Nu inteleg de unde conceptia asta ca numai omul poate crea... Natura creeaza in infinite feluri, prin toate vietuitoarele ei. De fapt, cam tot ceea ce a creat omul este imitatie dupa natura. Eu personal sunt pentru Jean-Jacques Rousseau. Evolutia ne-a oferit foarte multe, si, in plus, nefericirea. Cei mai multi suntem nefericiti in esenta. Si cel mai trist este ca nu vom sti niciodata cum sa fim fericiti. In adevaratul sens, nici nu mai putem fi. Ne-am degradat prea mult. Omul- animal social, care gandeste... poate de aici si nefericirea asta :jester:

[LikeThisPoppy 1630]

omul e culme si abis, sublim si grotesc... asta e natura umana!

[ana_stanei 0]

Ce este omul cocon sau faptura vie ?

[fitzroy 31]

Eu votez pentru 'faptura vie' 8)

[Wolfy_san 0]

Omul e doar in trecere :cheer: nu e cocon, caci nu sta pe loc, incercand sa traiasca, si nici faptura vie, caci cand afla ce e viata cu adevarat moare :)

[epicurian 1]

natura propriei noastre fiinte este pura. si nu mai trebuie demonstrat acest lucru, daca ne gindim la 'stadiul' de copil de la care a purces fiecare. pe masura ce crestem, aceasta natura este cizelata de toate 'sistemele' prin care evoluam. este vorba despre familie, sistemul de educatie, traditia si religia locului, societate, etc.. si astfel ajungem la virsta maturitatii, cu un bagaj pe care nu ni l-am dorit cu tot dinadinsul, si care ne influenteaza in toate cite le facem si traim. ca facem lucruri, fapte, bune este ok, dar facem si lucruri mai putin reusite. disputele, acuzele, insolenta, intoleranta, si in general aratatul cu degetul (in orice forma s-ar face aceasta, mai elegant sau mai primitiv, inspre noi sau inspre altul) dovedesc exact aceasta 'trista' mostenire a ceea ce ne-a formatat.

 

daca vom intelege acest lucru, poate ne vom da seama ca solutia pt. seninatatea existentei, care ar duce la armonia noastra cu lumea care ne inconjoara, ar fi intoarcerea la stadiul initial de puritate intrinseca. decizie care nu va fi deloc greu de implinit, daca vom intelege ca ceea ce 'produce' mintea, idei, conceptii, convingeri, etc., sint de fapt elemente cu care ornam universul pe care ni l-am creat (avind la baza mostenirea despre care am vorbit, si profilul personal psiho-emotional) ca sa traim in, si prin el, cit mai confortabil psihic. toate aceste decizii, creatoare de decoruri si scenarii care drapeaza realitatea simpla a fiintarii, nu fac altceva decit sa ne eclipseze adevarata natura. si in loc sa obtinem armonia propriei fiintari, ratacim prin decorurile unei piese de teatru, palpitante si provocatoare, dar machiata si fardata! si astfel ratacim cu totii, costumati in ceea ce ne-a fost oferit de catre scenograful vietii noastre, personaje triste ale eternei comedii umane.

 

solutia ar fi sa incercam sa ne dezbracam de straiele astea care nu ne apartin, si sa redescoperim astfel puritatea si seninatatea fiintei originare care am fost.

 

Hui-Neng, al saselea patriarh Ch'an, fondatorul Zenului chinezesc, a rostit odata in fata unei adunari de initiati:

"Invatata adunare, cei care se antreneaza pt. 'netulburare' n-ar trebui, in raporturile pe care le au cu ceilalti, sa vada defectele lor. Ei ar trebui sa ramina egali, impartiali, indiferenti fata de meritele sau nemeritele celorlalti, fata de 'bine' sau 'rau', caci o astfel de atitudine ar fi in acord cu <seninatatea propriei naturi>".

[Ea. 8993]

cand se vor alinia inimile pe acelasi ecou voi fi acolo . pana atunci nu ma mai jertfesc niciodata pentru a trece iar prin durerea puritatii si disparitiei acesteia prin brutalitate

[LikeThisPoppy 1630]

stadiul de copil de la care purcede fiecare inseamna lipsa constiintei. pe masura ce ne maturizam si intram in contact cu altii parca ne trezimt din ignoranta. pana acum tot ceea ce faceam era bun, raportandu-l doar la noi. copilul e egoist si individualist, el nu percepe binele si raul. de aceea marul din gradina raiului e maturizarea, trezirea din copilarie, constiinta binelui si raului. de acum putem sa savarsim raul sau binele, ambele cu constiinta. nu exista o diferenta practica intre om si alta fiinta. toate fiintele fac ceea ce pot sa faca. exista doar o diferenta psihica, mentala, la nivel de constientizare. avand aceasta capacitate, de a constientiza sinele, binele, raul, omul poate crea cei mai terifianti monstri inchipuiti vreodata.

omul si-a dezvoltat capacitatea de a iubi, si de a ura. un animal de exemplu nu poate ura. poti fi ucis de un animal, din oricare alte motive, dar niciodata din ura. omul insa, te poate ucide din ura. de aceea e de o mie de ori mai inspaimantator.

natura umana... daca Dumnezeu nu exista si noi L-am inchipuit, insasi natura noastra e fara capat si fara limite in bine si rau, in frumos si urat.

spaimele noastre cele mari sunt la nivelul mintii.

[octavc 1]

natura propriei noastre fiinte este pura. si nu mai trebuie demonstrat acest lucru, daca ne gindim la 'stadiul' de copil de la care a purces fiecare. pe masura ce crestem, aceasta natura este cizelata de toate 'sistemele' prin care evoluam. este vorba despre familie, sistemul de educatie, traditia si religia locului, societate, etc.. si astfel ajungem la virsta maturitatii, cu un bagaj pe care nu ni l-am dorit cu tot dinadinsul, si care ne influenteaza in toate cite le facem si traim. ca facem lucruri, fapte, bune este ok, dar facem si lucruri mai putin reusite. disputele, acuzele, insolenta, intoleranta, si in general aratatul cu degetul (in orice forma s-ar face aceasta, mai elegant sau mai primitiv, inspre noi sau inspre altul) dovedesc exact aceasta 'trista' mostenire a ceea ce ne-a formatat.

 

daca vom intelege acest lucru, poate ne vom da seama ca solutia pt. seninatatea existentei, care ar duce la armonia noastra cu lumea care ne inconjoara, ar fi intoarcerea la stadiul initial de puritate intrinseca. decizie care nu va fi deloc greu de implinit, daca vom intelege ca ceea ce 'produce' mintea, idei, conceptii, convingeri, etc., sint de fapt elemente cu care ornam universul pe care ni l-am creat (avind la baza mostenirea despre care am vorbit, si profilul personal psiho-emotional) ca sa traim in, si prin el, cit mai confortabil psihic. toate aceste decizii, creatoare de decoruri si scenarii care drapeaza realitatea simpla a fiintarii, nu fac altceva decit sa ne eclipseze adevarata natura. si in loc sa obtinem armonia propriei fiintari, ratacim prin decorurile unei piese de teatru, palpitante si provocatoare, dar machiata si fardata! si astfel ratacim cu totii, costumati in ceea ce ne-a fost oferit de catre scenograful vietii noastre, personaje triste ale eternei comedii umane.

 

solutia ar fi sa incercam sa ne dezbracam de straiele astea care nu ne apartin, si sa redescoperim astfel puritatea si seninatatea fiintei originare care am fost.

 

Hui-Neng, al saselea patriarh Ch'an, fondatorul Zenului chinezesc, a rostit odata in fata unei adunari de initiati:

"Invatata adunare, cei care se antreneaza pt. 'netulburare' n-ar trebui, in raporturile pe care le au cu ceilalti, sa vada defectele lor. Ei ar trebui sa ramina egali, impartiali, indiferenti fata de meritele sau nemeritele celorlalti, fata de 'bine' sau 'rau', caci o astfel de atitudine ar fi in acord cu <seninatatea propriei naturi>".

 

"Omul este o fr

Editat Februarie 23, 2009 de octavc

[Sidona 3]

 

Pur inseamna lipsit de <'trista' mostenire>? De ce "trista"?

Cum te dezbraci de "straiele astea care nu ne apartin"? Ce ramane dupa ce o faci?

 

Cred ca ridici la nivel prea inalt "natura umana originara" (sau cum o spui tu). Adevarata natura o vezi foarte usor privind in jur - nimic profund, nimic ascuns, nimic superior celor ce le vezi.

Si pare-mi-se ca "straiele" ne apartin: nu omul a inventat "familia, sistemul de educatie, traditia si religia locului, societatea/"decorul"? Dupa ce le-am creat asa, daca nu dupa "natura" noastra?

Editat Februarie 24, 2009 de Amidala