Început de anaraluca, Lun 26 iun 2006 · 967 răspunsuri · 81.712 vizualizări
anaraluca a scris:Ma formez intr-o terapie care nu presupune dezvoltare personala. Asa ca e alegerea mea daca vreau sau nu sa ma duc la terapeut. Probabil te referi la psihanaliza cand spui ca trebuie sa te duci mult timp!
Yly a scris:In ce gen de terapie?
Nu-ti place sa raspunzi la intrebari.
Da, de obicei eu sunt cea care pune intrebarile!
Glumesc, era o intrebare personala ("in ce gen de terapie") si m-am gandit ca raspunsul nu e de interes national, asa ca am preferat sa ma abtin!
anaraluca a scris:Da, de obicei eu sunt cea care pune intrebarile!Glumesc, era o intrebare personala ("in ce gen de terapie") si m-am gandit ca raspunsul nu e de interes national, asa ca am preferat sa ma abtin!
nu trebuie sa te desconspiri ptr a-i castiga langa tine, era de preferat sa ramai in stadiu de a cere lamuriri, nu crezi? 
tu ce parere ai despre ce se discuta pe acest forum?
Ai cumva o banuiala de ce ai ales o terapie care nu presupune dezvoltare personala (in cazul in care asa ceva s-a creat)?
Editat Mie 28 iun 2006 20:11
Elandi,
Nu am ales aceasta forma de terapie pentru ca nu presupune dezvoltare personala (nu a fost un criteriu de selectie, nici nu stiam atunci ca nu vom face dezvoltare personala), ci pentru ca cred cu sinceritate in principiile ce stau la baza ei. Nu m-ar deranja sa trec prin cabinetul unui terapeut, daca voi considera ca am nevoie; insa (in afara de psihanaliza) dezvoltare personala inseamna sa stai cu cei 20-30 de colegi ai tai (de la cursul de formare) si cu un terapeut si sa povestesti diverse chestii personale - nu stiu sigur unde sunt relatia terapeutica, confidentialitatea, intimitatea si alte chestii de genul asta....
Ironic, n-am inteles prea bine ce ai vrut sa spui; unde era conspiratia?
"tu ce parere ai despre ce se discuta pe acest forum?"
Tu nu mi-ai raspuns! Am observat ca aproape toata lumea sufera de anxietate (fobii, atacuri de panica,etc.); totusi aproape nimeni nu stie exact ce e aia anxietate, dar nici nu au curiozitatea sa dea un "search" ca sa afle - asta nu e o critica, e o pura observatie, ce poate fi aplicata la scara larga; asadar, daca nu stii sigur ce e anxietatea, de unde stii ca o ai? O veste buna: Toata lumea "are anxietate", insa atunci cand este la un nivel moderat, este de fapt un mecanism de aparare (nu in sens psihanalitic), ea te mentine alert si concentrat pentru a putea face fata situatiilor dificile (de exemplu cand conduci masina intr-un trafic foarte aglomerat).
Discutiile sunt interesante, oamenii sunt foarte dornici sa ajute - ceea ce e foarte bine, insa cateodata nu stiu cum sa o faca. Am vazut si raspunsuri de genul "roaga-te la Isus" sau "bea ceai de...". Din pacate astea nu sunt solutii ( dar sunt sigura ca persoanele respective aveau intentii foarte bune). Am mai observat ca aproape toata lumea a auzit de psihanaliza, considera ca este singura forma de terapie care exista in lumea asta, unii chiar au impresia ca stiu ce tehnici folosesc "terapeutii astia", si ar mai fi cateva prejudecati cu privire la problemele psihice (nu le mai insir).
Nu e o critica la adresa membrilor forumului! Este o critica la adresa televiziunilor care ar trebui sa ne ofere informatii, e o critica la adresa Oanei Cuzino care ne invata ca daca bem destule ceaiuri si facem 400 de abdomene pe zi vom fi perfect sanatosi (cei care nu sunt sanatosi, sa le fie rusine, e vina lor!), e o critica la adresa lui Cristian Andrei ( ala, care te vindeca de orice boala in 15 minute; si daca nu te vindeca el, vine colega lui clarvazatoare si te invata ea ce sa faci!), e o critica la adresa celor care fac filme de milioane de dolari si iti arata ei ce rai si criminali sunt bolnavii psihici, si nu in ultimul rand la adresa institutiilor din aceasta tara care au rolul sa "promoveze si sa dezvolte psihologia".
Astept si raspunsul tau, Ironic!
Vad ca am inceput sa scriu romane, in loc sa dau raspunsuri! (asta e autocritica)
anaraluca a scris:Heidy 2006,Iti multumesc foarte mult! Esti prima care raspunde la intrebarea mea, si fara sa se intrebe ce conspiratie mondiala pun la cale! Sunt multumita pentru ca mi-ai raspuns, nu asteptam raspunsuri "bune" sau "rele", ci doar opiniile voastre.
Vrajitorika, mi s-a parut foarte dragut cum i-ai atacat pe ceilalti membri "n-ati prea inteles nimic...". Ce cuvant era in loc de "..."? Tu esti singura care a inteles, nu-i asa? Ai 2 mari calitati: sa interpretezi si sa tragi concluzii. Cand o sa te faci mare o sa descoperi ca nu toata lumea gandeste ca tine. Ceea ce spui poate fi interpretat intr-o mie de feluri. Intentia mea nu e sa fiu rautacioasa, chiar m-a amuzat! Cred ca nici tu nu ai vrut sa fii o vrajitorika rea, am vrut doar sa iti arat ca asa cum tu ai interpretat intrebarea mea in felul tau si ceea ce spui tu poate fi interpretat: "n-ati inteles nimic...". Cat despre "in functie de cite raspunsuri reuseste sa categoriseasca, adopta atitudinea fata de client..." - WHAT?!?!
Celorlati le multumesc ca nu s-au grabit sa faca afirmatii si au preferat sa intrebe.
.
No comment!..
Bafta multa in ce ti-ai propus! Ai nevoie!
anaraluca a scris:Elandi,Nu am ales aceasta forma de terapie pentru ca nu presupune dezvoltare personala (nu a fost un criteriu de selectie, nici nu stiam atunci ca nu vom face dezvoltare personala), ci pentru ca cred cu sinceritate in principiile ce stau la baza ei. Nu m-ar deranja sa trec prin cabinetul unui terapeut, daca voi considera ca am nevoie; insa (in afara de psihanaliza) dezvoltare personala inseamna sa stai cu cei 20-30 de colegi ai tai (de la cursul de formare) si cu un terapeut si sa povestesti diverse chestii personale - nu stiu sigur unde sunt relatia terapeutica, confidentialitatea, intimitatea si alte chestii de genul asta....
Mai sunt si alte psihoterapii individuale in afara de psihanaliza.
Poti sa nu raspunzi pe forum la intrebari. Este suficient sa incerci sa-ti raspunzi tie la intrebarile care te privesc. Si uite asa incepe "dezvoltarea personala"...
Vrajitorika,
iti multumesc mult pentru urare! nu stiu insa ce crezi tu ca mi-am propus, dar iti multumesc ca m-ai facut sa-mi dau seama ca de fapt de BAFTA am NEVOIE! Traiam in ceata... Cu tine alaturi nu mai am nevoie de dezvoltarea aia personala, pentru ca o sa-mi spui tu care sunt nevoile mele.
As dori sa te rog ceva : incearca sa gandesti in termeni de "probabil", "poate ca", "este posibil" sau "cred ca", "parerea mea este ca". De exemplu la afirmatia "Ai nevoie!" ai fi putut sa pui un "in cazul in care..." in fata si ar fi sunat altfel. Ai vrut sa fii agresiva, sau nu a fost intentionat? pentru ca impresia mea a fost ca tonul tau este agresiv, dar e posibil sa ma insel!
Si eu iti doresc mult succes in tot ce iti propui! Sper sa nu interpretezi mesajul meu ca fiind unul negativ, si mi-ar face placere sa mai stam de vorba; m-ar interesa de asemenea si parerea ta cu privire la acest topic: ce asteptari ai avea tu de la un psihoterapeut, daca ai simti nevoia sa apelezi la terapie? Cum ti-ar placea sa fie terapeutul? Mersi mult!
Elandi, mi-a placut mult chestia cu becul - cat de mult vrea becul sa se schimbe- dar m-ai exasperat cu dezvoltarea personala! Care e faza?! O sa ma duc la terapie ca sa scap de sentimentele de vinovatie pe care mi le induci (ca nu fac dezvoltare personala). Hai sa vorbim si despre altceva, vrei? Stiu ca nu sunt obligata sa raspund la intrebari, nici nu vad cum ati putea sa ma obligati; si sunt constienta de responsabilitatea pe care o am asupra actiunilor mele.
"Este suficient sa incerci sa-ti raspunzi tie la intrebarile care te privesc."
Da, mai, da' in fiecare zi e alta intrebare! E obositor sa tot cauti raspunsuri, si sa vina alte si alte intrebari! Cat sa mai caut? E oare viata in sine o continua cautare de raspunsuri? Cat de mult vrem sa ne cunoastem? Exista o limita? Nu mai continui, a fost o gluma!
Hai sa incercam sa vorbim despre asteptarile noastre de la psihoterapie si psihoterapeut, inainte ca discutiile sa devina prea personale si poate incercam si sa nu ne mai agresam reciproc!
Mersi!
anaraluca a scris:Da, mai, da' in fiecare zi e alta intrebare! E obositor sa tot cauti raspunsuri, si sa vina alte si alte intrebari! Cat sa mai caut? E oare viata in sine o continua cautare de raspunsuri? Cat de mult vrem sa ne cunoastem? Exista o limita? Nu mai continui, a fost o gluma!Hai sa incercam sa vorbim despre asteptarile noastre de la psihoterapie si psihoterapeut, inainte ca discutiile sa devina prea personale si poate incercam si sa nu ne mai agresam reciproc!
Mersi!
Daca n-am glumi, cum am mai putea spune adevarul?
Propun sa incepi tu sa ne spui ce asteptari ai de la psihoterapie si psihoterapeut.
Merci!
Mi-as dori ca terapeutul meu sa fie o persoana intelegatoare, sa fie empatic/a, sa nu ma judece, sa fie interesat de ceea ce spun si de problema mea, sa nu aiba atitudinea de "pentru atata ai venit la terapie?!" dar nici "Mda, nu stiu ce sa zic - nu prea mai scapi de asta", sa fie obiectiv/a, sa ma faca sa inteleg ce se intampla in terapie - nu sa fie el/ea atotstiutor si eu sa ma las dusa de val, sa nu aiba o atitudine de profesor (si eu sa ma simt ca un invatacel), sa-mi castige increderea, sa vad ca terapia are rezultate, sa fie incurajator/ incurajatoare (de genul "mai sunt si altii care au trecut prin asta)....
As mai avea cate ceva de spus, dar va mai las si pe voi.
Daca aveti ceva de comentat, va rog frumos sa o faceti. E posibil ca anumite asteptari pe care le are clientul sa nu fie in interesul lui.
Mersi!