Ce parere aveti despre psihologi?

Sicily a scris:

Electra supradimensionata, f***-i mama ei!

Nu neaparat

Kosmotro a scris:

M-ai lua pentru cateva sedinte de consiliere? (nu de terapie caci banuiesc ca inca nu ai dreptul de a practica). Mie imi place cum gandesti ca viitor psiholog, am citit multe mesaje ale tale si imi inspiri incredere. Cat costa o sedinta la tine? Poti sa-mi raspunzi si pe mesageria privata, chiar sunt interesat. Psihologii la care am fost pana acum au fost sub toata critica (indiferenti, slab pregatiti), dar vreau sa mai incerc, ma gandesc ca trebuie sa fie si oameni de calitate bine pregatiti printre ei, stiu ca am nevoie de ghidaj ca sa progresez.

As fi o incompetenta daca as lua pe cineva in consiliere . In primul rand faptul ca sunt deschisa la idei si am aflat niste modalitati in lucrul cu oamenii nu ma face automat apta pentru a ajuta pe cineva in acest moment . Eu chiar nu sunt ahtiata dupa bani si pacienti . Am spus clar ca voi practica in acest domeniu cand sunt sigura ca ceea ce primeste omul de la mine e ce are el nevoie cu adevarat . Cum spunea si Alter Ego legat de domnisoare daca ai citit postarile acesteia

Rhini a scris:

As fi o incompetenta daca as lua pe cineva in consiliere . In primul rand faptul ca sunt deschisa la idei si am aflat niste modalitati in lucrul cu oamenii nu ma face automat apta pentru a ajuta pe cineva in acest moment . Eu chiar nu sunt ahtiata dupa bani si pacienti . Am spus clar ca voi practica in acest domeniu cand sunt sigura ca ceea ce primeste omul de la mine e ce are el nevoie cu adevarat . Cum spunea si Alter Ego legat de domnisoare daca ai citit postarile acesteia

Si cand vei putea practica? Trebuie sa ai si masterul gata si cativa ani de specializare? Cam cati?

Sicily a scris:

Am fost unul, evident.

Sicily, daca ai fost unul din acesti fosti copii, cum faci astazi fata situatiei ca adult? Banuiesc ca ti-ai gasit cateva repere, cateva bucurii, motivatii, mecanisme de compensare, care iti dau o stabilitate si te fac sa mergi mai departe in fiecare zi? Care sunt acestea in cazul tau? Sa ne folosim si noi de experienta ta. Mersi d-avance.

Am auzit foarte multe persoane spunand ca le-ar fi bine sa mearga la psiholog

Cand psihologul va fi apreciat la adevarata lui valoare in Romania, cu siguranta ca romanul nu va mai fi considerat nebun daca apeleaza la serviciile lui.

Kosmotro a scris:

Si cand vei putea practica? Trebuie sa ai si masterul gata si cativa ani de specializare? Cam cati?

Depinde de master si de scoala de formare . Oricum pentru mine psihologia nu e un exces de zel . In cifre am putea calcula intre 3 si 5 ... bine in supervizare chiar si mai putin .. Dar eu nu ma ghidez pe cifre ci pe abilitatea mea de a ajuta . Pana nu o sa fiu pregatita nu fac experimente pe psihicul altora

ciuhandu a scris:

Cand psihologul va fi apreciat la adevarata lui valoare in Romania, cu siguranta ca romanul nu va mai fi considerat nebun daca apeleaza la serviciile lui.

Cand se va putea pregati la adevarata lui valoare :(

Stiu ca o sa va placa fraza asta ca si mie imi place , sau ma rog unora din voi

chiar a fost ideea unei postari de aici

"A reduce viata altei fiinte umane la un concept este deja o forma de violenta" Eckhart Tolle

Kosmotro a scris:

Sicily, daca ai fost unul din acesti fosti copii, cum faci astazi fata situatiei ca adult? Banuiesc ca ti-ai gasit cateva repere, cateva bucurii, motivatii, mecanisme de compensare, care iti dau o stabilitate si te fac sa mergi mai departe in fiecare zi? Care sunt acestea in cazul tau? Sa ne folosim si noi de experienta ta. Mersi d-avance.

Nu stiu daca pot fi luata ca un exemplu pozitiv. Am plecat de acasa la 20 de ani si timp de 6 ani si jumatate nu am pastrat deloc legatura cu ei. Am vrut sa-mi dovedesc mie insami ca pot niste chestii si am putut ... ambitie prosteasca si pretul platit a fost destul de scump . Acum suntem pe pace, de un an si jumatate vorbim, ne vizitam, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Il dau afara atunci cand incearca iar sa dea directive, ne impacam peste o saptamana s.a.m.d.

Chestia asta de bonsai te marcheaza insa profund. Sunt directii in care nici nu m-am gandit niciodata doar pentru ca am fost "dresata" sa nu concep asa ceva. Apoi vin experimentele si alegerea prin degustare. Am cam trecut de asta, insa anumite clisee de gandire revin atunci cand mi-e lumea mai draga. E ca si cum desi am descoperit noi drumuri dar ma trezesc parcurgandu-le din prisma vechile sinapse "batatorite" in copilarie . De aia va intrebam cum se scapa de asa ceva.

Sper ca nu am fost prea metaforica. Oricum, eu sunt atat de plina de contradictii, incat te rog sa-ti amintesti asta daca nu intelegi nimic.

Nu stiu in ce masura un psihiatru sau un psiholog poate ajuta. Poate doar precizandu-ti care este solutia aceea miraculoasa despre care intrebam si eu.

PourMoi a scris:

Generalizezi prea muuuult. Daca ai avut una-doua experiente negative asta nu inseamna ca toti sunt la fel

nu generalizez deloocpot sa mai dau vreo patru cinci exemple

Sa mai amintesc si faptul ca nu ti se taie chitanta pentru serviciile prestate?

Era odata un film de dragoste si tipul isi pierduse sotia . Cineva ii spuse ca sa depasesti ce ai de depasit ai nevoie de amintirile noi nu de cele vechi

Sicily a scris:

Nu stiu daca pot fi luata ca un exemplu pozitiv. Am plecat de acasa la 20 de ani si timp de 6 ani si jumatate nu am pastrat deloc legatura cu ei. Am vrut sa-mi dovedesc mie insami ca pot niste chestii si am putut ... ambitie prosteasca si pretul platit a fost destul de scump . Acum suntem pe pace, de un an si jumatate vorbim, ne vizitam, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Il dau afara atunci cand incearca iar sa dea directive, ne impacam peste o saptamana s.a.m.d.

Chestia asta de bonsai te marcheaza insa profund. Sunt directii in care nici nu m-am gandit niciodata doar pentru ca am fost "dresata" sa nu concep asa ceva. Apoi vin experimentele si alegerea prin degustare. Am cam trecut de asta, insa anumite clisee de gandire revin atunci cand mi-e lumea mai draga. E ca si cum desi am descoperit noi drumuri dar ma trezesc parcurgandu-le din prisma vechile sinapse "batatorite" in copilarie . De aia va intrebam cum se scapa de asa ceva.

Sper ca nu am fost prea metaforica. Oricum, eu sunt atat de plina de contradictii, incat te rog sa-ti amintesti asta daca nu intelegi nimic.

Nu stiu in ce masura un psihiatru sau un psiholog poate ajuta. Poate doar precizandu-ti care este solutia aceea miraculoasa despre care intrebam si eu.

Trecutul te bantuie cand nu ai trecut peste frici . Din dragoste pentru parinti adoptam niste credinte de-ale lor .

Sicily a scris:

Nu stiu daca pot fi luata ca un exemplu pozitiv. Am plecat de acasa la 20 de ani si timp de 6 ani si jumatate nu am pastrat deloc legatura cu ei. Am vrut sa-mi dovedesc mie insami ca pot niste chestii si am putut ... ambitie prosteasca si pretul platit a fost destul de scump . Acum suntem pe pace, de un an si jumatate vorbim, ne vizitam, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Il dau afara atunci cand incearca iar sa dea directive, ne impacam peste o saptamana s.a.m.d.

Chestia asta de bonsai te marcheaza insa profund. Sunt directii in care nici nu m-am gandit niciodata doar pentru ca am fost "dresata" sa nu concep asa ceva. Apoi vin experimentele si alegerea prin degustare. Am cam trecut de asta, insa anumite clisee de gandire revin atunci cand mi-e lumea mai draga. E ca si cum desi am descoperit noi drumuri dar ma trezesc parcurgandu-le din prisma vechile sinapse "batatorite" in copilarie . De aia va intrebam cum se scapa de asa ceva.

Sper ca nu am fost prea metaforica. Oricum, eu sunt atat de plina de contradictii, incat te rog sa-ti amintesti asta daca nu intelegi nimic.

Nu stiu in ce masura un psihiatru sau un psiholog poate ajuta. Poate doar precizandu-ti care este solutia aceea miraculoasa despre care intrebam si eu.

Da, inteleg perfect ce vrei sa zici. Dai dovada de o mare finete in autoanaliza. Nu ai nevoie de solutii miraculoase, nu exista ceva care sa te schimbe rapid si profund, dar cred in impactul unei terapii de durata cu un adevarat psiholog (cum sunt sigur ca Rhini va ajunge, la cat de serios ia lucrurile), nu un impostor.

Am cunoscut o femeie care a facut terapie 20 de ani, si voia sa faca toata viata. Si era un exemplu de femeie perfecta, care m-a impresionat teribil. Stiu ca se poate argumenta ca poate avea multe probleme ascunse in realitate, de fapt. Poate perfecta nu e termenul potrivit. Dar stiu ca tot ce facea era un act plin de forta interioara, ca simteam energia magnifica pe care o emana si care scalda familia, copiii, casa, viata ei si a lor.