Stu' a scris:
Nu stiu daca il imaginam la fel. La mine pleaca dintr-un punct central si se extinde in toate directiile, daca e independent de timp, asta inseamna ca totodata, spiralele, tind sa creeze impreuna o sfera tridimensionala.
Nu vad spatiul ca pe un atribut al lui Dumnezeu, ci mai degraba ca pe existenta- materia insasi.
Cine spune ca spatiul s-a nascut deodata cu Dumnezeu?
Na, ar putea fi o varianta.
Dar exista si varianta ca acest spatiu sa fi fost creat de Dumnezeu, dintr-un alt plan spatial, paralel.
Iote colea o chestie interesantă. Nu ia mult de citit.
https://theconversation.com/what-is-space-the-300-year-old-philosophical-battle-that-is-still-raging-today-85628
Dar ca să nu pierzi vremea, voi face un rezumat.
Cică pe la începutul sec. al XVIII-lea, Carolina de Ansbach, o regină a Marii Britanii cu înclinații filosofice, i-a pus la treabă pe doi filosofi și oameni de știință ai epocii cerându-le să-și exprime prin scrisori părerea despre spațiu. Prin scrisori, pentru că la vremea aceea evident că nu exista netul. Și era vorba de celebrul Leibniz, pe de o parte, și de Samuel Clarke, de cealaltă parte. Leibniz era etichetat în acele vremuri ca fiind raționalist și relaționist. Clarke era absolutist și un apropiat al lui Newton, împărtășind în totalitate concepțiile lui Newton.
Relaționalistul Leibniz a răspuns susținând că spațiul este relațiile (spațiale) dintre lucruri. Adică, spațiul nu ar exista independent de lucrurile pe care le conectează. Pentru Leibniz, dacă nu exista nimic, nu ar putea exista relații spațiale. Dacă universul nostru ar fi distrus, spațiul nu ar mai exista.
Prin contrast, Clarke absolutistul a susținut că spațiul este un fel de substanță care se află peste tot, un fel de container imens care conține toate lucrurile și fenomenele din univers. Mai mult, Clarke a susținut că spațiul este divin: spațiul este prezența lui Dumnezeu în lume. Într-un fel, spațiul este Dumnezeu. Pentru Clarke, dacă universul nostru ar fi distrus, spațiul ar fi lăsat în urmă. La fel cum nu-l poți șterge pe Dumnezeu, nu poți șterge spațiul. Evident, cam asta era și concepția lui Newton despre spațiu.