Universul: forma, componente, materie intunecata, supozitii si altele

Deschis aici, pentru ca sunt inca o multime de necunoscute si implicit, de supozitii. Asa ca putem filosofa.

As vrea sa incepem cu forma universului. Consensul general ar fi acela ca universul (observabil) este plat, cu o marja de eroare de 0,4%. Desigur, exista si alte pareri si calcule. Dar cam asa se considera.

Nu pot vizualiza asta in 3D, nu stiu de ce. Cum s-ar putea reprezenta deformarea spatiului-timp prin masa Pamantului (sau a oricarui alt corp ceresc) daca universul e plat?

Si cum adica plat in felul in care ni se prezinta? Nu e, de fapt, un soi de paralelipiped in 3D? Mai mult decat a spune plat?

Daca Big Bang-ul a expulzat toata acea energie primordiala, particule de materie si antimaterie (si aici e o dilema, de ce e mai multa materie decat antimaterie, cand raportul la origine trebuia sa fie egal) in toate directiile, nu e mai posibila o forma a universului apropiata de sfera?

King1 a scris:

Nu pot vizualiza asta in 3D, nu stiu de ce. Cum s-ar putea reprezenta deformarea spatiului-timp prin masa Pamantului (sau a oricarui alt corp ceresc) daca universul e plat?

Stai putin, Claudiu, ca tocmai de aici mi-a venit posibila explicatie

Sa zicem ca universul e plat. Se stie ca fiecare corp ceresc deformeaza, prin masa lui, spatiul-timp.

Atunci, tocmai asta e schepsisul. Universul ar veni sa fie ca o foaie de hartie, in care efectiv orice corp cu masa se adanceste in „interiorul” lui. Pentru ca daca ar fi totul tinut la suprafata acelei coli de hartie, deasupra ce mai e? Nu e tot univers care sa il inconjoare? Oook. Deci orice are masa deformeaza universul, infim sau mai mult, dupa... posibilitati :) Adica „intra” „inauntrul lui”, ca intr-un fel de buzunar.

Adică Universul e un PowerPoint.

:)))))) Asa s-ar parea :))))))

După umila mea părere, cred că asta, cu „universul plat”, e o chestie pe cât de total contra intuitivă, pe atât de inexactă. Și bonus, le dă și apă la moară celor care susțin că Pământul e plat. 

Bine, „Plat”, din cosmologie, vrea să se refere la încercarea de a determina curbura universului. Și anume, au pus ei pe tapet un anume parametru Omega (Ω), parametru de densitate, care spune:

• IfΩ = 1, the universe is flat.
• IfΩ > 1, there is positive curvature.
• IfΩ < 1there is negative curvature.

Eh, și după „măsurători” le-a ieșit unora până la urmă că  Ω = 1  și implicit că universul ar fi plat. 

Adicătelea ar fi, ca o coală de hârtie. 

Bre, mă leși?  Dacă-i întrebi care-i lungimea, lățimea și grosimea acestei „coli de hârtie”, toți vor da din umeri și te vor aburi cu tot soiul de non sensuri. Mai mult, dacă-i întrebi cum arăta universul la secunda 43 după big bang, iar vor da din umeri. 

Alt lucru de care e musai să ținem cont este că universul observabil este mult mai mic decât întregul univers. Asta înseamnă că observațiile noastre actuale sunt limitate doar la o parte din întreg și este foarte probabil ca actualmente să nu putem determina geometria sa globală prin măsurare.  

Deci asta cu „universul plat”, din punctul meu de vedere e o abureală. Îmbrățișarea acestei teorii ar însemna că ne aflăm, din punct de vedere cosmologic, exact în situația celor care afirmau prin Evul Mediu că Pământul ar fi plat (pentru că așa le ieșea lor, la vremea respectivă, din măsurători și raționamente). 

Nici mie nu mi se pare cu totul plauzibil.

Sferic pare mai credibil, sau efectiv o forma in spatiu neregulata, ceva ce ar rezulta in urma unei expansiuni violente, in toate directiile si extrem de rapide, imposibil de descris in cuvinte.

Acum; legat de expansiune; e ceva ce nu inteleg prea bine in ce tine de metrica si parcurgerea distantelor in univers.

Expansiunea metrică a Universului este creșterea distanței măsurate între două obiecte din Univers pe măsură ce timpul se schimbă. Este o expansiune intrinsecă prin care se modifică scara spațiului în sine. Universul nu se extinde „în” nimic și nu necesită spațiu pentru a exista „în afara” acestuia. Tehnic, nici spațiul, nici obiectele din spațiu nu se mișcă. În schimb, metrica care guvernează dimensiunea și geometria spațiu-timpului propriu-zis este cea care se modifică la scară. Este ca și cum obiectele nu se mișcă de la sine, spațiul „crește” într-un fel oarecare între ele. Deși lumina și obiectele din spațiu nu pot circula mai repede decât viteza luminii, această limitare nu restricționează metrica în sine. Pentru un observator, apare că spațiul se extinde și toate galaxiile, cu excepția celor mai apropiate, se îndepărtează (sursa: Wikipedia; dar sunt si o mie si una de articole, nu mai pun link-uri).

Cu alte cuvinte, suntem tot in punctul de origine Big Bang? Adica materia imediat formata e tot in acelasi punct, doar ca s-a modificat scara spatiului dintre partile de materie astfel formate? Cam asta ar rezulta. Cum se explică mișcarea obiectelor în spațiu în contextul ăsta?

Hm.

Pentru mine cel mai usor de inteles este analogia cu un balon care se umfla. Tot ce inseamna materie, spatiu si timp se afla in interiorul lui. Spatiul este creat prin expansiune in interiorul balonului. Prin crearea spatiului, se mareste si distanta dintre obiectele din interior. Dar obiectele nu sunt chiar statice, se misca intr-un areal al lor, in interiorul galaxiilor, si nici nu sunt permanente, dispar unele, apar unele noi.

Obiectele sunt in acelasi loc la fel cum e daca ai avea un material elastic cu nasturi cusuti din loc in loc, de care tragi si il alungesti. raman in locul lor, dar distanta dintre nasturi se mareste. Doar ca se intampla 3d

Ideea big bangului i-a apartinut preotului catolic Georges Lemaitre, care probabil s-a inspirat din biblie din acel pasaj din geneza, in care "dumnezeu a creat lumea din nimic".

Enki a scris:

Obiectele sunt in acelasi loc la fel cum e daca ai avea un material elastic cu nasturi cusuti din loc in loc, de care tragi si il alungesti. raman in locul lor, dar distanta dintre nasturi se mareste. Doar ca se intampla 3d

Interesant este felul in care evolueaza textura spatiu-timpului ca densitate in cadrul acestei  expansiuni si modul in care este influentata masa  unei particule in acest caz.