Fiecare se ofenseaza la CEVA mai presus de ALTCEVA, in functie de propriile experiente si idei, sa nu zic pitici.
La subiect, eu am pata pe:
1. Bagatul in uterul altcuiva (ca nespecialist, desigur) -- imi scade brusc toleranta la "trebuia sa insist(???), puteam s-o oblig(???) sa pastreze o sarcina, de care o durea in kur". Ce resort va da dreptul, anumitor persoane in varsta, trecute prin viata si cam plictisite, care ati avut mai mult sau mai putin sansa sa actionati pentru voi si sa va faceti propriile alegeri, sa dictati VIATA ALTCUIVA si ce responsabilitati ar trebui sa-si ia? Cum sa-ti permiti, indiferent de cat de apropiata ai fi ca persoana de cineva, indiferent ca ti-e copil drag, ca e lumina ochilor tai... Sunt niste babisme si mahalagisme ingrozitoare, astea cu "cand faceti copil", "e cazul sa te pui pe puit mama", "hai ca vreau sa fiu bunica", "nu se pune problema sa nu-l pastrezi", "te dau afara din casa daca..." (eventual)
Doamna este deja bunica, si-a facut paf pana acum viata de familie sau asa se lauda - ca a insistat sa ne dea context - dar vrea sa mai controleze cate ceva si pe cineva. Ca are atata intelepciune de impartasit. Daca tot a recunoscut ca fiul si perechea lui nu au niciun gand de schimbat scutece si educat copii si... de fapt... nu sunt in stare sa se creasca si sa se intretina pe ei... din motive imputabile si doamnei, se pare... POATE ar trebui sa lucreze la asta? Poate ar fi un prim pas sa iasa din viata lor, nu sa intre mai adanc?
2. Luarea cu lejeritate a deciziei de aducere pe lume a unui copil -- dupa capu' meu, si la modul ideal doar, din pacate, ambii procreatori trebuie sa fie de acord cu ducerea la capat a unei sarcini si sa contribuie la buna desfasurare etc. si sa se sustina si sa-si doreasca, nu cu fanatism, dar macar sa fie dispusi sa incerce "jobu' asta pe viata" de parenting, sa se iubeasca, sa aiba mijloace de intretinere, sa fie constienti ca 20 de ani trebuie sa-si cam elibereze programul sau macar sa-i includa in programul si planurile lor pe cei mici. Timp, afectiune, exemplu. Si ce-o mai fi. Lucruri pe care sa ti le asumi tu fara sa te impinga nimeni si de care sa nu fugi pe parcurs.
Dar nuuuu, ce atata gandeala... ce atata planuiala... viata e frumoasa cand te ia pe neasteptate, ce atatea asigurari, vorbim doar de VIATA UNUI NOU OM. Si nu avem respect fata de ea. Pentru ca din mosi-stramosi, fatam ca vrem sau ca nu vrem. Moare unu, facem altu. Lasa, mama, ASA AM FACUT SI IO, iti vine pofta mancand, inveti pe parcurs, doar n-o sa faci chiar tu depresie grava si o sa-ti duci bebelu' pe linia de tren. Doar nu e mare lucru sa-ti schimbi toata viata. Se transforma rasfatul si lenea in cele mai tari calitati pe care ti le-ai dori de la propriul parinte. De la putoi iresponsabili, ajungi Super-Mama si Super-Tata cat ai clipi. Nu e niciun risc, ce risc. Poate sa iasa rau? Pai vine Super-Bunica in ajutor. A, ce, nu vreti sa traiti cu mami futacioasa pana la 30-40-50 de ani? De ce nu? E atat de mult fun. Toate deciziile pentru un copil din secolul asta luate de cineva care se apropie de pensionare si mai are si alte persoane "de care sa aiba grija".
Ia sa vedem, garanteaza doamna bunica ca iese totul in regula? Nicio boala congenitala? Nicio problema in copilarie? Niciun covid brusc? Nicio criza economica? Niciun cancer? Are bunica 20 de ani la dispozitie de acum incolo sa creasca si sa intretina copilul in caz de nasoale sau... poate nu? cri-cri-cri.
De unde ideea asta, ca las' ca le trece, ii oblig sa nasca si sa vezi ce bine o sa iasa?! Eu. Eu. Eu. Decid eu ca mi-ar placea un nepot, ca doar e mult mai rau un avort.
Niciun fel de ratiune, doar emotivitate primitiva.
In legatura cu pierderea cuiva, cand e cazul, atunci da, emotivitatea e ok, e necesara si e personala. Deplangi pierderea si o procesezi. Nu ai nevoie de forumuri pentru asta. Sau asa mi se pare mie.
Daca ai nevoie... si insisti sa te faci "recunoscuta" si sa tot o defaimezi pe o numita "Liana"... atunci asteapta-te si la unele raspunsuri care sa te aduca pe fagasul rational, mai putin lacrimogen.
Nici nu vad cum si de ce ar fi trebuit sa afle doamna despre viata sexuala si reproductiva a copiilor, in afara de cazul in care s-ar fi decis sa pastreze o sarcina, printr-un trimestru avansat. Cam inuman cand ea e atat de sensibila.
