Buna ziua,
Am mai scris pe acest forum anul trecut cand am avut o problema personala, pentru niste sfaturi si idei.
De atunci am urmarit forum-ul destul de des.
Acum ma confrunt cu o problema ca sa zic asa, insa nu este o problema practica, o situatie in sine, ci este mai mult o problema de subconstient, generata de ganduri, de subconstient cred.
Luni am insotit-o pe iubita fiului meu la o clinica sa faca avort. Eu nu am fost de acord cu chestia asta, dar normal ca decizia nu mi-a apartinut. Si m-am dus cu ea. Pe drum mi-a venit sa ma intorc de 10 ori si sa o oblig si pe ea sa se intoarca. Cand o asteptam in clinica, imi venea sa intru sa opresc chestia asta (in mod normal nu aveam voie sa intru cu ea, din cauza virusului, dar lucreaza acolo o prietena si pana la urma am reusit sa intru cu ea, mai ales ca nor-mea era destul de anxioasa).
Chestia este ca de atunci ma cam gandesc la treaba asta, imi fac ganduri de genul, cum ar fi fost daca nu ar fi facut avort, oare era fata sau baiat, cu cine ar fi semanat, cum ar fi fost copilul, de ce nu am insistat mai mult sa opresc chestia asta etc. Plus ca in ultimele 4 nopti am dormit ca dracu'. Imi vin in minte gandurile astea, ma foiesc de pe o parte pe alta, visez urat de tot, am cosmaruri aproape. Visez copilul, moarte, copilul alaturi de niste rude moarte, copilul cu mine, tot felul de nebunii din astea.
Credeti ca este normal ce mi se intampla? Stiu si eu (din auzite si de la o cunostinta medic ginecolog care se ocupa de avorturi, pana intr-o zi cand a zis ca nu mai poate sa faca asta) ca un avort poate fi traumatizant, dar pt mama in general sau pt doctor in cazul cunostintei mele. Dar pt mine? De ce mi se intampla chestiile astea? Oare o sa-mi treaca? Si nu are legatura cu religia, cu Dumnezeu etc. Nu spun ca nu sunt credincioasa, dar nu "dau pe dinafara", nu m-am gandit nicio clipa la chestia asta din considerente religioase.
Asadar, voi ce credeti despre toata treaba asta? E normal sau am luat-o razna?
Multumesc,
Liana