Jump to content
Forum Roportal
MusetescuLiana

Mi-am insotit nora sa faca avort. Iar acum nu mai dorm bine noaptea

Rate this topic

Recommended Posts

Buna ziua,

Am mai scris pe acest forum anul trecut cand am avut o problema personala, pentru niste sfaturi si idei. 

De atunci am urmarit forum-ul destul de des.

Acum ma confrunt cu o problema ca sa zic asa, insa nu este o problema practica, o situatie in sine, ci este mai mult o problema de subconstient, generata de ganduri, de subconstient cred.

Luni am insotit-o pe iubita fiului meu la o clinica sa faca avort. Eu nu am fost de acord cu chestia asta, dar normal ca decizia nu mi-a apartinut. Si m-am dus cu ea. Pe drum  mi-a venit sa ma intorc de 10 ori si sa o oblig si pe ea sa se intoarca. Cand o asteptam in clinica, imi venea sa intru sa opresc chestia asta (in mod normal nu aveam voie sa intru cu ea, din cauza virusului, dar lucreaza acolo o prietena si pana la urma am reusit sa intru cu ea, mai ales ca nor-mea era destul de anxioasa).

Chestia este ca de atunci ma cam gandesc la treaba asta, imi fac ganduri de genul, cum ar fi fost daca nu ar fi facut avort, oare era fata sau baiat, cu cine ar fi semanat, cum ar fi fost copilul, de ce nu am insistat mai mult sa opresc chestia asta etc.  Plus ca in ultimele 4 nopti am dormit ca dracu'. Imi vin in minte gandurile astea, ma foiesc de pe o parte pe alta, visez urat de tot, am cosmaruri aproape. Visez copilul, moarte, copilul alaturi de niste rude moarte, copilul cu mine, tot felul de nebunii din astea.

Credeti ca este normal ce mi se intampla? Stiu si eu (din auzite si de la o cunostinta medic ginecolog care se ocupa de avorturi, pana intr-o zi cand a zis ca nu mai poate sa faca asta) ca un avort poate fi traumatizant, dar pt mama in general sau pt doctor in cazul cunostintei mele. Dar pt mine? De ce mi se intampla chestiile astea? Oare o sa-mi treaca? Si nu are legatura cu religia, cu Dumnezeu etc. Nu spun ca nu sunt credincioasa, dar nu "dau pe dinafara", nu m-am gandit nicio clipa la chestia asta din considerente religioase.

Asadar, voi ce credeti despre toata treaba asta? E normal sau am luat-o razna?

Multumesc,

Liana

 

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

E normal ce vi se intampla. Va trebui sa aveti rabdare pana va trece aceasta stare de rau... Probabil e un sentiment de vinovatie care va bantuie. Una e sa auzi de cineva ca a avortat, alta e sa fii acolo langa persoana in cauza. 

Edited by Maeve.
  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca asta e doar o provocare la dialog, prima oara aud de asa ceva si cunosc mii de persoane care au facut in viata asta nu 1 avort ci 2-3 pe an.   De aici pleaca acolo sa scape de sarcina fara multe intrebari ca sint si pocaite cu barbati de varsta strabunicului casatorite ca sa ajunga in America!!!   Asa au disparut foarte multe de varsta mea inainte de vreme ca mereu erau la avorturi ilegale pana-n '89 dar si dupa, ca nu era situatie de NIMIC si erau disperate.    Pana si nepotii-mi cereau bani ca prietenele sa scape de sacrina ca le place doar sa se distreze!!! 

Niste cetateni Romani emigrati legal in State m-au facut in toate felurile ca de ce am facut asa de multi copiii, 2, si acum am de facut atata mancare, economii si sint o amarata!!!   

Mai cunosc si o categorie de femei care au mers sa nasca in Germania si au adoptat/vandut copilul acolo in spital sa fie libere!!!      Nici la munca nu vor sa mearga!!!

Mereu am fost de acord cu procedura asta ca o femeie sa aibe drept legal sa faca ce vrea cu corpul ei, sa nu fie silita sa aibe copiii cu cine nu vrea si sa sufere o viata intreaga din cauza asta.     Cred ca nu era disperata si nora ca Biden nu vrea educatie universitara pe planeta doar muncitori necalificati???

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, nu stiu ce dracu' e cu mine, de asta am zis ca am luat-o razna

Nici eu nu sunt impotriva avortului, dpdv legal, si in general, o femeie are dreptul sa avorteze daca asa considera. In cazul de fata nu am fost de acord, pt ca nu mi s-a parut ca ar fi fost cazul, consider ca nu au existat motive intemeiate, doar iresponsabilitate, imaturitate si rasfat.

  • Like 1

Share this post


Link to post
Share on other sites

Acuma, simti ce simti.

Fapta e implinita.

Oricum a-i lua-o, un avort nu este un motiv de veselie.

Oricum nu era decizia ta. 

Iar daca te simti atat de vinovata, infiaza un copil sau ai grija de el, investeste in cei care sunt deja pe lume si sunt vai mama lor.

Daca zicandu-ti asta nu simti nevoia sa faci acest ,,efort'', atunci acest sentiment de vinovatie este unul amplificat superficial. Si va trece in momentul in care, uitandu-te in oglinda, vei intelege si vei accepta asta.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Acum 6 ore, MusetescuLiana a spus:

Credeti ca este normal ce mi se intampla?

Daca tu nu ai facut nici un avort, este normal.

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Mi-am insotit nora ... Luni am insotit-o pe iubita fiului meu la o clinica" aici este problema, este una sau alta dar cred ca nu sint casatoriti si asta a speriat-o.   De ce nu s-au luat sa fie legala legatura???   Precis nu s-ar fi intamplat gresala asta!!!  

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×