Motorină a scris:
Îți doreai un nepot, sau ai început să îți dorești, după eveniment. Ăsta e unul din motivele care te fac să te tot gândești.
Gândește-te mai mult la motivele lor, cele care au condus la decizia luată. Degeaba îți dorești tu copilul, dacă ei nu sunt pregătiți pentru el. Un copil crescut de părinți nepregătiți și lăsat prea mult cu bunica, de obicei iese cu niște diferențe față de cei crescuți în familia clasică, doriți și iubiți de către cei doi părinți.
Părerea mea este că avortul doar oprește un proces, nu ucide pe nimeni.
Și metodele de contracepție împiedică același lucru, dar în altă fază. Faptul că era deja o sarcină, nu garantează că ar fi fost totul bine, că părinții vor rămâne împreună, iar copilăria lui ar fi fost fericită.
Nu te mai gândi la sarcina aia ca la o persoană, ar fi fost cale lungă până acolo. Eu mi-aș face griji mai mult pentru sănătatea norei, fiind o intervenție destul de nesigură/nerecomandată.
Sunt deja bunica, din partea fiicei. Dar da, cand am auzit ca este insarcinata, m-am bucurat, am privit-o ca pe o fericire, si apoi normal ca am inceput sa-mi doresc si acel nepot/nepoata. Presupun ca ai dreptate, asta e un motiv.
Da, ai dreptate in legatura cu copiii crescuti doar de bunica/bunici. Doar ca na, ma gandeam si eu ca orice om, ca dupa ce venea copilul erau sanse mari sa se schimbe si ei.
Si in privinta avortului ai dreptate. Desi nu sunt incuiata sa consider avortul o crima (cu scuzele de rigoare in cazul in care citeste asta cineva care are o alta opinie), niciodata nu l-am considerat asa, insa acum fiind vorba de cineva foarte apropiat mie, cred ca prima data asa am avut tendinta sa-l consider.
La nivel de teorie stiu ca nu trebuie sa gandesc asa radical, dar in subconstient nu pot sa ma impiedic sa ma gandesc ca as mai fi avut un nepotel sau o nepotica, ce frumos ar fi fost. Vorba aia, teoria ca teoria, practica te omoara.
