Efeseni 2, 3: "din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi"
In originalul grecesc nu exista termenul "fiii", ci "copiii", dar hei! stim deja ca traducatorii ortodocsi schimba cum au chef, cum le convine, mint de rup.
Iata aici dovada ca in original cuvantul este COPII: https://biblehub.com/greek/tekna_5043.htm
Ce vrea versetul in greaca sa spuna? Ce mesaj minunat are sa ne transmita?
Ca "prin natura noastra umana, noi, oamenii, eram copiii mâniei lui dumnezeu".
Si desigur, inca suntem copii ai mâniei divine, dovada ca omenirea e in acelasi rahat si dupa venirea lui iisus, nimic nu s-a schimbat in ce priveste necazurile si urgiile umanitatii.
COPII ai MÂNIEI. Mânie vine de la latinescul MANIA, in romaneste manie, de la care vine cuvantul maniac, adica nebun.
Cu sensurile de furie, izbucnire violenta, nebunie furioasa, boala mintala.
maniesf[At:MEȘT. DOFT. I, 47v/6 /Pl:~ii/E:ngrμανία,frmanie]1(Înv) Nebunie furioasă.2Boală mintală caracterizată printr-o stare de excitație intensă, prin trecerea de la o idee la alta, prin intensitatea asociațiilor de idei.
Sa observam pozitia lui dzeu fata de oameni. Ii vede ca pe niste COPII, dar nu are mila fata de ei, desi sunt imaturi si lipsiti de experienta, deoarece invata prin greseli, ci ii supune MÂNIEI sale, adica nebunia sa, ura sa, rautatea sa, pedeapsa sa nejustificata si exagerata, furiei sale patologice.
Ce inseamna MÂNIA lui Dzeu in DEX? Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. Dezlănțuire a forțelor naturii; stihie.
Iata ce sensuri are MÂNIA de care este stapanit yahve cand aude de oameni:
MÎNIE.Subst.Mînie, furie, înfuriere, turbare (fig.), turbăciune (rar), acces de furie, năbădăi (pop. și fam.), năbădaică (reg.). Enervare, nervozitate, nervi, iritație, iritare, iritabilitate, irascibilitate, excitație, surescitare, ațîțare. Ură, ciudă, pică (pop.), necaz, bănat (reg.). Înverșunare, îndîrjire, întărîtare. Pornire, dezlănțuire, răbufnire, izbucnire, violență, explozie (fig.), puseu (fig.).Adj.Mînios, mîniat, furios, înfuriat, supărat, nervos, scos din fire, turbat (fig.), furibund, plin de furie, plin de mînie. Enervat, iritat, excitat, surescitat. Ațîțat, incitat (livr.), întărîtat, înciudat, ciudos; înverșunat, pornit, îndîrjit, aprins (fig.); violent, furtunos (fig.), năprasnic, dezlănțuit. Irascibil, iritabil, excitabil, susceptibil, recalcitrant, supărăcios, nervos, nevricos (fam.); coleric, aprig, țîfnos (pop.), iute (grabnic, rău) la mînie.Vb.A fi mînios, a fi furios, a fi supărat, a avea (a fi cu) draci, a nu vedea (lumea) înaintea ochilor, a fi foc și pară, a face spumă la gură, a fi cu o falcă în cer și cu una în pămînt, a fierbe de mînie (furie), a fierte sîngele în cineva, a spumega de furie (mînie); a (se) mînia, a (se) supăra, a (se) înfuria, a (se) irita, a (se) enerva, a (se) surescita, a turba (fig.), a crăpa de ciudă (de necaz); a deveni furios, a i se urca (cuiva) sîngele la cap, a i se face negru înaintea ochilor, a scoate luleaua de la ciubuc, a-i veni (cuiva) muștarul la nas, a i se sui (cuiva) piperul la nas, a i se umfla (cuiva) pipota, a i se încleșta (cuiva) pumnii și fălcile, a-i tremura (a-i fumega) (cuiva) nasul, a-l apuca pe cineva pîrțagul, a lua foc, a se face foc și pară, a-și pierde cumpătul (sărita), a se înroși de furie, a se face negru la față, a-și ieși din fire, a-și pierde firea, a-și ieși din pepeni (țîțîni, balamale), a-i da (cuiva) oala în foc, a-i sări muștarul, a-i sări țîfna (țandăra, bîzdîcul, obada), a-și pierde sărita, a-i veni cuiva (toți) dracii, a i se ridica (cuiva) sîngele la creieri, a se face foc și catran (de mînie), a fierbe mațele în cineva, a se face borș, a-i da (cuiva) borșul în foc, a-l apuca (pe cineva) năbădăile, a-i crăpa (a-i plesni) (cuiva) fierea de mînie, a se face leu-paraleu. A enerva, a mînia, a irita, a supăra, a ațîța, a înverșuna, a îndîrji, a face să turbeze, a face sînge rău (cuiva), a-i da (cuiva) cu piper la nas, a călca pe nervi, a scoate (pe cineva) din răbdări (din minți, din sărite, din răboj, din pepeni, din boii lui). A se porni, a se dezlănțui, a izbucni, a exploda (fig.).Adv.Cu mînie, cu furie, cu ciudă; fără socoteală, nebunește, orbește; ca un bezmetic, ca un nebun. V.ceartă, dușmănie, iritare, nebunie, nestăpînire, provocare, supărare, temperament.
Pana si teologii recunosc ca dzeu e nebun. Paul Evdokimov a scris o carte de teologie numita Iubirea nebuna a lui dzeu. Se baza pe o expresie a unui sfant, care vorbea de MANIKON EROS, adica dzeu e nebun in manifestarea iubirii sale fata de oameni. De ce iubirea lui e nebuna? Pentru ca se exprima ca mânie, izbucnire violenta, ura, pedeapsa, genocid, invinuire, rusinare, degradare a valorii umane.
Si atunci cum sa nu fie abuzati copiii de catre religiosi? Doar invata din biblie numai astfel de exemple, se imbiba de ura divina fata de bietii copii si fata de nenorocitii oameni.
