observant a scris:
Pai mie nu mi s-a bagat pe gat religia cu cuvantul LEGE, ci cu cuvantul DZEU. Acest concept de Dzeu personal, supraveghetor, atoatestiutor, mânios, turbat, atotputernic este foarte important pentru religiosi. E baza presiunii lor asupra mintilor libere.
Si pe noi bunica ne-a luat foarte sever cu religia catolica, ea se considera Dumnezeu in acea comunitate, totul depindea de ea in biserica, insa de la varsta cand am inceput sa intelegem si pana la 6 ani n-a fost cale lunga pentru mine cand m-am declarat separata de biserica!!! din ziua de Craciun, ca implineam 6 ani pe 4 Januarie
de atunci "tineam" doar zile de post cand nu gatea ceva sa ne placa si noua, ii ziceam ca tinem postul pentru un sfant oarecare si murea de oftica, defapt tot de la ea am auzit ca azi nu mananca pentru un sfant, poimaine pentru altul. Dupa aceea n-a mai incercat sa ma convinga, stia ca m-a pierdut, a fost bunicul, tata lui mama in vizita si ce ne-a explicat el noi l-am ascultat ca era mai pe intelesul uman.