Ramane de vazut daca vom fi capabili ca specie sa dezvoltam un asemenea sistem de propulsie absolut revolutionar.
Am vazut multe idei teoretice false dar super-inflorate de catre comunitatea stiintifica si se pare ca unul singur pare a privi realitatea concreta.
De pilda tunelarea spatiului si gaurile de vierme, negre, albe, samd sunt aberatia secolului, o aberatie matematizata si academica, iar ceea ce ne ramane valida este calatoria doar pe axa timpului unui tesarect 4 dimensional, o aliniere a laturilor axei timpului tuturor tesarectilor si deplasarea exclusiva de-a lungul acestui aliniament ca un fluviu al timpului.
In acest fel nu tunelam nimic, iar lucrurile se misca in jurul nostru si nu invers.
Va fi un voiaj in viitor iar nu in trecut deoarece unii nu sunt de acord ca este posibila calatoria in trecut, ceea ce s-ar putea dovedi ca fiind de asemenea o ipoteza falsa.
Asadar trebuie sa ecranam nava nu gravitational ci temporal, adica sa alteram timpul din interiorul bulei care contine nava facandu-l sa treaca foarte lent prin efect relativistic prin rotirea relativistica a unor norisori din micro ori nano-particule de fier intr-un accelerator masic EM, ori chiar ioni ?
Astfel timpul pe nava ar incetini foarte mult si datorita acestui lucru nava nu ar ramane in acest spatio-timp ci universul s-ar misca normal in timp ce nava ar ramane in urma ca si cum nava ar zbura fiind atrasa inexplicabil in spatiu spre o anumita destinatie cu viteza tot mai mare.
Cei de la bordul navei vor calcula coordonatele in functie de timpul scurs in interior fata de timpul exterior si deplasarile corpurilor ceresti.
In final cosmonautii vor ajunge pe o planeta Noul Pamant după cateva clipe, dar in exterior vor fi trecut multe milioane de ani.
Daca voiajul in trecut ar fi posibil, atunci cosmonautii ar putea zbura in trecut spre o locatie intermediara de unde la final printr-un salt in viitor ar putea ajunge spre Noul Pamant direct in prezentul din care au plecat adica o clipa in nava ar insemna o clipa in afara navei la destinatie desi traseul ar totaliza multe milioane de ani spre trecut plus milioane de ani spre viitor, plus cumulat si drumul de intoarcere pe Terra.
Asadar totul ar tine de sincronizarea pozitiei navei in punctele de orientare si reorientare.
Daca spre viitor doar incetinim timpul de la bord, spre trecut ar trebui sa dispunem de o anulare completa a timpului ceea ce ne-ar trimite in afara universului cunoscut in atemporalitate, de unde ar trebui sa alegem cai de acces spre trecut intr-un mod care pe moment ne aluneca intuitiei.
Asadar putin din Masina Timpului si putin din alt mister si mai profund.
Daca lumea ar fi zguduita de un ultim razboi mondial de tip social, probabil ca noua ordine mondiala Statul Planetar, ar putea implementa un proiect cu adevarat astronomic de colonizare a galaxiei prin metode deja cunoscute:
S-ar desecretiza ori finaliza hibernarea umana si imbunatatirea omului prin pachete genetice de la animale si plante.
Oamenii s-ar putea imbarca in cargoboturi cosmice cu reactoare de thorium avand propulsoare proprii unda-particula care ar lovi fie o mare parasuta ori umbrela frontala, fie un disc /calota posterioara accelerand astfel nava.
Sistemul planetar ar avea o structura de realimentare-accelerare de la mica distanta care s-ar alinia cu aceste nave si le-ar realimenta din mers printr-un flux raza-particula suflandu-le in panze /vela.
Pot fi raze tubulare care accelereaza ioni si plasma ori microparticule, MASERI, LASERI cu electroni, samd.
Oamenii hibernati vor ajunge spre noile Pamanturi după multi ani deoarece avem acceleratie dar si franarea in sistemele de destinatie, asadar in loc de cca. 20-40 de ani vom avea cca. 40-80 de ani poate chiar mai mult deoarece aceste durate implica viteze de cca. 50% din viteza luminii, dar daca vom zbura cu doar 1-10% din viteza luminii atunci ne-ar lua 400-800 de ani pana la 4-8 milenii, ceea ce ar fi mult pentru cei de pe Pamant dar nu le-ar afecta existenta ei vazandu-si de treburile lor cotidiene din sistemul solar, adica de planuri interplanetare iar nu interstelare.
Poate ca nu vor mai conta deceniile si secolele deoarece oamenii vor fi devenit deja un fel de zei genetici vesnic tineri, cu vedere completa in UV si chiar IR, miros si auz foarte dezvoltate, organe multiple cu autoregenerare, toate organele cu autoregenerare totala, fibre musculare extrem de puternice, hemoglobina absoluta, fotosinteza, chiar si aripi, organ proiector de ganduri un fel de retina inversa-reflector spre exterior organ luminescent, ...
De asemenea s-ar putea trimite din start nave automate cu roboti care sa scaneze si sa intemeieze colonii pentru oamenii hibernati care vor ajunge mai tarziu, ceea ce inseamna ca am putea explora noile Pamanturi prin nave ultrarapide care ar ajunge la destinatie dupa un zbor de doar cca. 14 ani, iar după incă 10 ani am avea date ajunse pe Pamant, adica după cca. 20 si ceva de ani, iar daca robotii de acolo ar avea constiintele duplicat a unor oameni, atunci după 2 decenii de la revenirea datelor din Epsilon Eridani de pilda, acestea vor fi incorporate in memoria de origine si va fi ca si cand acea persoana a vizitat intr-o clipita acel sistem planetar.
Oricum oamenii vor avea ce lucra si in lumile virtualizate in realitatea augmentata.
