Lectii de viata

Virusurile sunt cristale codate. Mulți biologi afirma ca ele sunt moarte, pentru ca în afara celulei sunt inerte ca și cristalele. A le inzestra cu dorința de viață e o proiecție antropomorfizanta. 

Da, biologii sunt micii dumnezei.

Nu uita ca si nasterea se lasa cu sange si dureri. Si groaza. Chiar moarte.

Plantele nu au creier care sa interpreteze percepțiile drept durere si spaima. Animalele sigur au. Faptul ca plantele se orientează foarte lent după soare nu permite o legătură cauzala cu durerea și frica, ci doar corelationala. Aceasta distincție este de baza în veridicitatea construirii unui design experimental. Cheia este absenta unui creier și a unui aparat senzorio-motoriu de evitare a durerii prin fuga. 

Bine, daca reduci totul la creier :)

Redu. Pentru ca poti sa nu mergi mai departe cu imaginatia. In mintea ta. 

Asa ne place noua sa credem despre noi. Ca stim mai multe decat stim, doar pentru ca stim unele lucruri.

Macar budistii se hranesc doar cu partea care se regenereaza din planta.

Si ouale pe care le mancam noi nu mai devin pui pentru ca nu le mai cloceste pasarea. Dar asta nu mai conteaza, trebuie sa existe limite in analiza, nu?

Hai sa ne jucam si privind spre imaginatia altora.

http://www.krishna.com/whats-nonviolent-about-vegetarian-diet

Creierul nu exista. "Creier" e doar o idee in constiinta.

Stu' a scris:

Daca il reiei pe Tolstoi, incepe cu Invierea

În Invierea Tolstoi atrage atenția asupra corectării efectelor deciziilor greșite aici și acum. Ceea ce e extraordinar. Se rup tiparele disfuncționale ce perpetuează raul generational și interpersonal. Este exact ce nu fac religioșii. De câte ori mi-au făcut rău mi-au zis ca sunt obligat sa-i iert, ca asa zice Isus. Și ca Isus îmi va da răsplată în rai pt ca eu sa ma las jefuit și rănit de ei. Tolstoi nu credea în viata după moarte, în dzeu persoana, în sfinte taine, icoane aurite, har, preoți sfinți. El credea în binele aici și acum. După decenii de reflectii am ajuns tot la concluzii asemănătoare cu ale lui. Pentru ca e adevărul ultim. 

Si asta e interesanta:

,,

ou’re assuming that everyone becomes a vegetarian for the same reasons. I was a vegetarian for 30 years and having a problem with killing animals for food was not part of the reason. It was purely health. I felt better not eating meat. Now I feel better with some meat so I’m no longer a vegetarian.

And plants don’t feel pain. They react that way however. Plant have very sophisticated responses to stimuli in their environment and posses an awareness we can’t explain. But they don’t feel pain the way we think of pain.

But the pain avoidance part is not authentic anyway. It’s a bogus claim to moral superiority among vegans. Clams don’t feel pain either. They have no central nervous system or brain. They don’t qualify as a sentient being. Yet no vegan would eat one because it’s an animal, and they would become less morally pure for doing so.

Vegans also apparently have no issue with the billions of insects and millions of frogs, birds, mice, rats, moles, snakes and gophers that are killed growing, harvesting and transporting their vegan approved food. They simple don’t count those deaths because it’s inconvenient to their moral world view to do so.

So everyone is compromised and moral based diets generally don’t hold up to to even their own standards when observed objectively.

That doesn’t mean a moral based diet a in not worthy goal, it’s just hypocritical and not honest to call people who don’t adhere to your specific moral standards as immoral.''

NicolaeT a scris:

Creierul nu exista. "Creier" e doar o idee in constiinta.

Cunosc aceasta perspectiva reversata, în care constiinta e fundamentul ultim. Întrebarea mea este: de ce am fi etici mai degrabă decât neetici, dacă totul e în conștiență. Nu e totul o halucinație a conștiinței în acest caz? Un film, un delir? 

Cat despre Tolstoi si Invierea acolo explica cum noi mai tare ii inraim pe cei pe care ii inchidem in inchisori -  uitandu-i in mizerie si neocupandu-ne de sufletul lor -  si ca asta face mult rau societatii.

Dar, mai presus de toate, Invierea nu este despre minte/creier, cat despre constiinta de care bine aminteste Nicolae, la tinta, mai sus. Si despre limitele umane.