Lectii de viata

Si viata mai e ca in documentarul "All the Invisible Children" 2005. 

Habarnam, nu Superman.

Iti suna cunoscut?

Copiii ai nevoie de valori, de cultura. Nu de anticipari ale hazardului. De normalitate. Da, le poti spune ca puiutul ala simpatic ajunge in farfurie, dar le mai spui si ca daca nu ar ajunge in farfuria lor - ar ajunge in ghearele vulpoiului.

Le poti explica ca nu pot sa nu faca rau deloc ( perfectiunea e o chestiune inventata si nascocita de mintea umana ca un ideal , pentru a te chinui o viata ca nu o poti atinge), ci doar sa reduca la minim acest lucru. De exemplu, intre un pui si un copil, sa ii amintesti ca ar salva copilul de la inec, nu puiul, in mod prioritar. Da, ii poti spune ca exista oameni inraiti si periculosi, dar ei se pot vindeca, insa nu peste noapte, asa ca e important sa nu oferi incredere in straini, ci sa pastrezi rezerva ca nu stii din prima cum sunt ei de fapt. Asta tine de cultura , de realitate, de istoric. De initiere. Il inveti sa observe, sa discearna intre bine si rau. Sa judece. Ii inveti ca nu le stii pe toate,tu, adultul si ca poti gresi. Asa vor invata si ei ca e firesc sa nu stie tot si sa greseasca.

Pentru ca si puii, daca unul se loveste la picior si nu il apara omul - ceilalti il ciocanesc acolo si il mananca incet incet. asta e realitatea. am vazut-o ci ochii mei si tot mai mult cred in Tolstoi si in Asimov, decat in Superman si documentarele de pe National Geographic. Pentru ca trag concluzii care nu sunt. Nu se rezuma de multe ori la ce sunt. Merg mai departe. Prea.Mult prea.

Habarnam era dulce, dar traia in lumea fetitelor cu ochi imensi, si mergea pe Luna si pe Soare. E o poveste arhetipala potrivita pentru varsta de 7 ani, de altfel, chiar la acea varsta am citit-o si m-a facut sa visez.  Apoi ar trebui inlocuita cu o poveste terapeutica, sau integrata corect in context.  Superman este o poveste arhetipala care azi nu e corect inteleasa, pentru ca desi arhetipul este corect, totusi tine de exagerare, nu de echilibru. Imi place RetMan, eroul nascocit de Daniel David, pentru ca are ca ideal rationarea cat mai corecta si cat mai armonioasa.

in ce priveste puiul, ar fi ideal ca sa aleaga copiii ce simt ei, fara sa le explicam noi ca daca nu mananca puiul vor slabi si vor risca sa fie bolnavi. Eu am zis clar parintilor la 6 ani ca nu vreau sa mananc carne, si m-au batut vreo 2 ani crunt ca sa mananc carne, ca asa a zis doctorul. Si am cedat, neavand incotro, si am mancat. Dar cu inima alesesem total sa nu mananc, si am intrat in conflict interior obositor. As fi preferat sa fiu lasat sa aleg ce hotarasem eu atat de frumos si de clar ca e mai bine pentru mine.

Sa alegi pe cine sa salvezi intre un copil si un pui? Este o falsa dilema, inventata pentru a masca disonanta cognitiva de care vorbesc. In realitate nu exista astfel de situatii.

Perfectiunea nu poate fi atinsa, corect, dar pacea constiintei poate fi atinsa. Ea tine de cateva decizii etice simple, care dezleaga noduri gordiene.

"nu pot sa nu faca rau deloc" De acord. Se pot minimiza deciziile care fac rau. De exemplu, ma irita tantarii, asa ca pentru a nu fi obligat sa-i strivesc am instalat plase antiinsecte la toate geamurile, si nu mai intra insecte. Problema e rezolvata.

"Ii inveti ca nu le stii pe toate,tu, adultul si ca poti gresi."

Da, putem gresi. Exista cateva probleme de baza in aceasta existenta. Ele pot fi clarificate, apoi de restul nu ne mai batem capul, ca sa traim frumos, cu universul mental cristalin si purificat.

De exemplu, Pitagora isi initia ucenicii abia dupa ce dovedeau 5 ani la rand ca sunt vegetarieni. Tocmai pentru a purifica psihicul de violenta. De altfel, inainte de a se introduce termenul de "vegetarian" prin 1840, se folosea cuvantul "pitagorean" pentru a desemna acest curent! Tolstoi a adoptat vegetarianismul dupa exemplul lui Pitagora. Si a fost dat afara de biserica ortodoxa, tocmai pentru ca promova nonviolenta. Un adevarat etic! Nu degeaba a fost prieten cu celalalt mare vegetarian al epocii, Gandhi. 

Nu au gresit acestia, ci au avut constiinta impacata. 

"Il inveti sa observe, sa discearna intre bine si rau. Sa judece."

Chiar in aceasta seara am avut o discutie cu fata mea de 16 ani, si am dezbatut ore intregi despre fizica cuantica, neurostiinte, teoria relativitatii, timpul Planck, realitatea virtuala, logica, gandire critica, vointa si decizii, inteligenta artificiala, creatorul lumii, cunoastere, apararea verbala si mentala, manipulatori si antimanipulare, atentia dirijata, cognitia ancorata, arhitectura cognitiv-emotiva, asertivitate, carantina, si la final am ajuns la etica. De ce e mai util sa fii etic decat neetic, daca gandim pe termen lung?

I-am zis onest tot ce va zic si voua. Si a inteles foarte bine, se simte din reactia ei. Copiii inteleg si pot fi pregatiti pentru viata. Si adevarul nu le face rau, pentru ca ei simt ca parintele ii iubeste cu adevarat. Viata e dura. Viata e cruda. Si pentru a-i face fata trebuie sa dai ce ai mai bun in tine, sa iti dezvolti toate potentialitatile si sa fii informat corect.

Nu discut in contradictoriu cu tine aici, avem pozitii destul de apropiate, cu oarescare diferente inevitabile, dat fiind background-ul diferit.

Eu zic sa ne retragem la odihna, ca am vorovit destul si aiasta sara.

Asimov era un scriitor sf atipic, pentru ca el nu se lasa captivat de logoree si visari rupte de realitate. Era ateu, sceptic, realist, si avea o formare stiintifica puternica. Era un om de stiinta veritabil deghizat intr-un scriitor. Ca stil ma plictisea, era uscat. Dar tin minte si acum multe idei din ce am citit de el inca de la 12 ani, pentru ca logica lui era solida, stralucitoare. El nu fabula, ci depana ipoteze stiintifice si le intoarcea pe toate partile. Scriitura sf era doar un pretext pentru a crea posibile viitoruri umane si a le evalua. Asta e futurologia. De aceea am hotarat sa il recitesc, sa vad ce mi-a scapat in pubertate, nefiind atunci matur. In special ciclul Fundatiei. Ne lipsesc exact oamenii de stiinta ca Asimov, binevoitori fata de umanitate, dar gandind cu acuratete posibilele devieri si distopii.

Multi dintre cei care au devenit vegetarieni au facut-o mai spre batranete, ma rog, majoritatea. Pe masura ce cresti nu mai ai nevoie de atatea calorii, corpul tau e ajuns la maturitate.

Sa bati un copil pentru ca refuza ceva nu este o solutie, din contra - genereaza probleme pe termen lung. Dar majoritatea copiilor nu refuza carnea, daca le arati the big picture. Si asta cred ca spune ceva.

Eu cunosc cativa vegetarieni. Unii sunt ok, majoritatea insa ...

Si ma opresc aici acum.

Noapte lina.

Stu, te rog sa citesti acest articol: 

http://www.openculture.com/2016/12/how-leo-tolstoy-became-a-vegetarian-and-jumpstarted-the-vegetarian-humanitarian-movements-in-the-19th-century.html

Tolstoi spunea asa: copiii continua sa manance carne pentru ca sunt obisnuiti de parinti de cand sunt mici, si se acomodeaza treptat cu asta, incat nu isi mai percep conflictul launtric, desi el exista la nivel inconstient (nota mea: refulat intr-un strat profund la care e greu de ajuns fara meditatie sau autoanaliza, pentru ca experientele cotidiene aduc mereu stimuli de procesat). Insa daca ei viziteaza un abator atunci sunt imediat confruntati cu realitatea sangeroasa a puiului din farfurie, si inteleg ce se petrece.

Tolstoi promova retragerea din sistemele violente, nesustinerea lor. Doar asa se poate crea o umanitate fraterna, de pe pozitii noi, purificate de violenta intraspecie.  Mi-am adus aminte de Konrad Lorenz, care in cartea "Cele opt pacate capitale ale omenirii  civilizate" insista asupra faptului ca violenta intraspecie este la cote inalte in cadrul speciei umane, fata de speciile animale.

Retragerea din sistemele violente de expresie umana, recomandata de Tolstoi si de prietenii sai Henry Thoreau si Gandhi, este concluzia la care am ajuns si eu ca fiind singura solutie pentru perpetuarea omenirii. Altfel se risca fie extinctia ei, fie degradarea ei totala.

Am citit aproape toata opera lui Tolstoi in tinerete, si la acea vreme i-am dat dreptate in analiza sa, insa am fost mirat doar de faptul ca el a continuat sa creada in dzeu, chiar daca a denuntat relele lui si relele bisericii, care l-a excomunicat pentru asta. Insa acum realizez ca Tolstoi credea intr-un dzeu arhetipal, care este  de fapt binele umanitatii nonviolente, dragostea fraterna a umanitatii nonviolente. De aceea vorbeste despre dzeu mereu ca despre un concept etic.

Mersi ca mi-ai reamintit de Tolstoi, am sa reiau Jurnalul sau.

"When somebody asked Heraclitus to decree some rules, he showed no interest because the government of the city was already bad. Instead, he went to the temple of Artemis and played dices with children. Finally he became misanthrope, withdrew from the world, and lived in the mountains feeding on grasses and plants." - Diogenis Laertius, 'Lives and Opinions of Eminent Philosophers'

Atata timp cat exista oameni care fac rau desi sunt vegetarieni, nu pot fi convinsa ca a fi vegetarian te ajuta in mod direct sa fii mai moral si mai bun.

Unora le e greu sa isi gestioneze umanitatea acolo la echilibru si in punctele esentiale. Vor totul sau nimic. De fapt, de aceea ajung de multe ori la acel ,,nimic'' pentru ca se lasa dezamagiti de faptul ca nu pot avea ,,totul'' ca nivel de dezvoltare.

In abator sunt chinuite animalele de multe ori, desi nu ar trebui si sa fie. Sacrificarea lor nu ar trebui sa insemne chinuirea lor. 

Si, pe de alta parte, faptul ca noi nu putem defini cat si cum sufera plantele - nu ne da dreptul sa consideram ca nu le facem rau halindu-le. E drept, ele ar avea viata mai scurta (Daca le consumi si radacina) fata de viata animalelor, atunci cand le consumam. Insa nici lupul nu se intreaba ce varsta are caprioara cand ii sare la beregata, sau o chiunuie incet pana reuseste sa o extermine de tot. Si o gaina ar avea o viata mai scurta in padure decat intr-o ferma. Noi am manipulat putin acest lant trofic sa ne fie mai comoda procurarea alimentelor si odata cu asta sa fim mai putin disperati si odata cu asta sa dam in cap mai rar altora de foame. Ca sa nu mai vorbim ca asa pot supravietui si oamenii mai bolnaviciosi, care singuri nu s-ar descurca doar cu vanatoarea.

Daca il reiei pe Tolstoi, incepe cu Invierea. 

Ah, si apropo de virusii care ne omoara si pe care ii exterminam prin antibiotic.

Cine poate judeca ce e mai ffinta vie si ce nu?

Virusurile n-ar trai?

Biologic vorbind, plantele nu au acel aparat senzorial care transmite impulsuri de durere la creier, cum au animalele. Plantele nu se mișcă, nu simt, nu suferă, nu sunt terifiate. Afirmatia ca ele simt și suferă ca animalele e o simpla speculație fără fundament biologic. Înjunghie-ți singura porcul și vaca, decapiteaza singura găina, și vei vedea groaza din ochii lor.  Va trebui sa te bați cu ele, căci ele se zbat. Nu te ascunde dupa măcelari. Trăiește experienta concreta, ca să o duci pana la capat. Apoi poți trage concluzii din experienta. 

Faptul ca stiinta nu poate demonstra unele lucruri, nu inseamna ca ele nu exista. 

Nu ar fi prima data cand stiinta ar fi limitata in cunoastere. Plantele, unele, cum sunt cele carnivore, se misca. Si floarea soarelui se misca, de altfel.

Din unele plante curge un lichid colorat.