Pledoarie

[nightwish 27]

De ce este lumea asta atat de seaca? De ce traim intr-o continua "gold rush", dar apucam pe cai gresite? Aurul ar trebui sa se vada cu ochiul liber, nu ar trebui sa fim nevoiti sa sapam mine in cautarea lui. Pentru ca asta facem in fiecare zi... si in fiecare zi sapam din ce in ce mai mult gunoi. Uneori este poleit, alteori este in aliaj, si ne pacaleste pentru o vreme. Dar tot gunoi ramane... astfel totul se trasforma intr-o sarada ieftina si dezgustatoare. Si obosim sa mai sapam, obosim si sa oferim, si sufletele ni se transforma incetul cu incetul in carbune. Prea multe furtuni ni le transforma in cele din urma in cenusa.. .si atunci, din diverse motive (nevoia este, totusi, cel mai mare sofist...), incepem si noi sa poleim praful... si se ia totul de la capat. Oare nu observa nimeni cercul vicios pe care-l formeaza masochismul si teatrul asta? Oare e prea tarziu sa scoatem aurul de prin colturile uitate? De ce sa traim mereu ingropati in praf si rugina? De ce sa nu iesim intr-un final la lumina?

[Kilkoana 1265]

Depinde de noi sa iesim la lumina. Putem sa nu ne lasam afectati de rautate,trebuie doar sa vrem. Sufletul, lucru fin, e puternic tocmai pentru ca nu se transforma in carbune. Daca nu ne lasam afectati de rautate, putem parea un pic nebuni, dar pe termen lung iesim castigati. Si poate ca tocmai lupta ne face oameni.

Vorba cuiva de pe aici: stand up and fight! Doar ca trebuie sa ne repetam des asta. Si ca suntem unici, buni si foarte fragili.

[Yvo 8]

De ce este lumea asta atat de seaca? De ce traim intr-o continua "gold rush", dar apucam pe cai gresite? Aurul ar trebui sa se vada cu ochiul liber, nu ar trebui sa fim nevoiti sa sapam mine in cautarea lui. Pentru ca asta facem in fiecare zi... si in fiecare zi sapam din ce in ce mai mult gunoi. Uneori este poleit, alteori este in aliaj, si ne pacaleste pentru o vreme. Dar tot gunoi ramane... astfel totul se trasforma intr-o sarada ieftina si dezgustatoare. Si obosim sa mai sapam, obosim si sa oferim, si sufletele ni se transforma incetul cu incetul in carbune. Prea multe furtuni ni le transforma in cele din urma in cenusa.. .si atunci, din diverse motive (nevoia este, totusi, cel mai mare sofist...), incepem si noi sa poleim praful... si se ia totul de la capat. Oare nu observa nimeni cercul vicios pe care-l formeaza masochismul si teatrul asta? Oare e prea tarziu sa scoatem aurul de prin colturile uitate? De ce sa traim mereu ingropati in praf si rugina? De ce sa nu iesim intr-un final la lumina?

 

 

poate multi oameni isi pun aceste intrebari dar cert e ca nu sunt multi care fac ceva in aceasta privinta....iar motivul practic nu exista ( parerea mea) traim intr-o lume egoista unde fiecare isi face curat in gradina lui :yes:

[Ravl 171]

...................................

. Dar tot gunoi ramane... astfel totul se trasforma intr-o sarada ieftina si dezgustatoare. Si obosim sa mai sapam, obosim si sa oferim, si sufletele ni se transforma incetul cu incetul in carbune. Prea multe furtuni ni le transforma in cele din urma in cenusa.. .si atunci, din diverse motive (nevoia este, totusi, cel mai mare sofist...), incepem si noi sa poleim praful... si se ia totul de la capat. Oare nu observa nimeni cercul vicios pe care-l formeaza masochismul si teatrul asta? Oare e prea tarziu sa scoatem aurul de prin colturile uitate? De ce sa traim mereu ingropati in praf si rugina? De ce sa nu iesim intr-un final la lumina?

:flowers:

niciodată nu poţi spune că este prea t

[ioanide 3]

Ai ajuns la momentul bilantului?De ce esti asa de nefericit ca nu vezi finalitatea actiunilor.Ar trebui sa stii ca toti alergam dupa himere in viata de aici lehamitea fie ca le ajungem fie ca nu.

[equillibrium 0]

De ce este lumea asta atat de seaca? De ce traim intr-o continua "gold rush", dar apucam pe cai gresite? Aurul ar trebui sa se vada cu ochiul liber, nu ar trebui sa fim nevoiti sa sapam mine in cautarea lui. Pentru ca asta facem in fiecare zi... si in fiecare zi sapam din ce in ce mai mult gunoi. Uneori este poleit, alteori este in aliaj, si ne pacaleste pentru o vreme. Dar tot gunoi ramane... astfel totul se trasforma intr-o sarada ieftina si dezgustatoare. Si obosim sa mai sapam, obosim si sa oferim, si sufletele ni se transforma incetul cu incetul in carbune. Prea multe furtuni ni le transforma in cele din urma in cenusa.. .si atunci, din diverse motive (nevoia este, totusi, cel mai mare sofist...), incepem si noi sa poleim praful... si se ia totul de la capat. Oare nu observa nimeni cercul vicios pe care-l formeaza masochismul si teatrul asta? Oare e prea tarziu sa scoatem aurul de prin colturile uitate? De ce sa traim mereu ingropati in praf si rugina? De ce sa nu iesim intr-un final la lumina?

Eu nu sunt atit de pesimist. Eu vad ca lumea este plina de frumusete. Si de dragoste. Depinde de noi sa ne bucuram de ea.

Normal ca exista si iluzii, si greutati, si durere, si dezamagire, insa toate astea sunt pentru a face viata mai frumoasa. Avem o singura sansa sa ne traim viata, de ce sa nu o facem asa cum ne-o dorim?

[CavalerulJedi 787]

Oare nu observa nimeni cercul vicios pe care-l formeaza masochismul si teatrul asta? Oare e prea tarziu sa scoatem aurul de prin colturile uitate? De ce sa traim mereu ingropati in praf si rugina? De ce sa nu iesim intr-un final la lumina?

 

Unii l-au observat. Eu unul prefer sa ascult de oameni ma batrani...

Marea majoritate problemelor apar nu datorita faptului ca X say Y nu e facut din aur.... ci datorita faptului ca ei nu sunt aur pentru tine. Acelasi om in alta relatie e posibil sa fie cel mai potrivit iubit, sau partener de viata.

Doi oameni buni pot face o relatie rea, asta am invatat-o dureros de clar...

 

Este o metafora care mi-a placut.... un om urca intr-o cladire foarte inalta si se chinuie si isi vede de scopul lui de a ajunge in varf, pentru ca mai apoi bucuria succesului, bucuria reusitei de a ajunge deasupra sa se transforme intr-un iad cand realizeaza ca nu e cladire pe care trebuia sa se urce.... asa suntem si noi, prinsi in grijile cotidiene, insetati dupa iubire, orbiti de latura atractiei fizice intram cu capul inainte in relatii sperand ca poate relatia asta e cea potrivita, poate omul de langa noi este cel potrivit si marea majoritate ajung sa-si dea seama dupa un timp mai lung sau mai scurt ca nu au ajuns unde trebuia, ca desi poate au ajuns sa faca o nunta.... nu e cu omul care trebuia, sunt in varful cladirii si isi dau seama prea tarziu ca e cladirea gresita.

 

Daca lumea s-ar uita la repere de la inceput... "ok... forma corecta, inaltime corecta, geamurile arata ok... probabil ca e cladirea pe care o caut"... din pacate... marea majoritate.. e "Wow, cladirea asta e deschisa.... hai sus"

[pryntesa 2]

De ce este lumea asta atat de seaca? De ce traim intr-o continua "gold rush", dar apucam pe cai gresite? Aurul ar trebui sa se vada cu ochiul liber, nu ar trebui sa fim nevoiti sa sapam mine in cautarea lui. Pentru ca asta facem in fiecare zi... si in fiecare zi sapam din ce in ce mai mult gunoi. Uneori este poleit, alteori este in aliaj, si ne pacaleste pentru o vreme. Dar tot gunoi ramane... astfel totul se trasforma intr-o sarada ieftina si dezgustatoare. Si obosim sa mai sapam, obosim si sa oferim, si sufletele ni se transforma incetul cu incetul in carbune. Prea multe furtuni ni le transforma in cele din urma in cenusa.. .si atunci, din diverse motive (nevoia este, totusi, cel mai mare sofist...), incepem si noi sa poleim praful... si se ia totul de la capat. Oare nu observa nimeni cercul vicios pe care-l formeaza masochismul si teatrul asta? Oare e prea tarziu sa scoatem aurul de prin colturile uitate? De ce sa traim mereu ingropati in praf si rugina? De ce sa nu iesim intr-un final la lumina?

Noi vrem ca lumea sa se schimbe,sa fie mai buna ,dar oare noi am incercat sa facem ceva in aceasta privinta?!De ce sa nu incepem cu exemplu propriu?!Daca am cauta sa vedem doar partea pozitiva a lucrurilor,si sigur am reusi sa fim fericiti.Trebuie sa luam doar ce este bun de la o persona caci sigur in fiecare exista o parte frumosa.Pt a scoate lumea la lumina nu este nevoie doar de o singura persoana ci de intreaga omenire.Propuneti-va ca de azi sa fiti mai bun si sa culegeti doar ce este frumos si folositor si poate peste ani,si ani lumea va fi mai buna.O influenta destul de mare este educatia de acasa(cei 7 ani de acasa)caci atunci se formeaza conceptiile unui copil cu privire la comportamentul sau.

[OacOac 11]

Fiecare vede lumina sau/si praful in felul sau. Lucrurile vor fi corecte mereu doar din punctul nostru de vedere....depinde de situatie si de ''participantii'' la fapte. Multi ani ma intrebam si eu cum de X sau Y a putut face asta ...acum nu ma mai intreb, iau lucrurile ca atare si incerc sa vad lucrurile prin prisma celuilalt.

 

Si e f adevarata vorba: bine faci bine gasesti si daca vrei sa fii sincer/a - esti mai intai cu tine.

Presupun ca topicul e pus cu un rost de tine la dragoste. Incearca si fii tu cea care face lumina...pt ca cel de langa tine sa vada cararea.

[didina 0]

Traim intr-un cerc vicios. Nu pot schimba lumea, dar nici nu am sa las lumea sa ma schimbe. De ce sa fiu ca toti ceilalti cand pot fi ca mine? De cele mai multe ori ne supunem majoritatii din lasitate. Poate fiecare face asta in sinea lui. De ce sa nu incepem din gradina noastra? Poate asa fiecare o sa aiba curaj sa fie asa cum vrea el. Eu una am luat atitudine, nu de acum, de ceva timp...pana acum mi-a mers bine...sper sa nu fiu pusa in situatia de a renunta la principiile mele ...