Davi, știu eu ce a simțit. Că are și ea o ,,casa'' a ei.
Ca e închisoare, mai degrabă, nu cred că a luat în calcul. Și știe că ceva nu este ok, pentru că deși nu face nimic altceva decât să se regăsească ...tot nefericita e.
Fiti antena. Îmi mulțumește că nu renunț la ea, cică ii dau speranța că , deși ea e imposibilă, eu tot ii scriu, o caut și îi spun că îmi e dor de ea și insist sa ne vedem. Dar imediat, merge la somn, că a avut o zi plina. A doua zi o invit la o seara de poezie, îmi zice că nu are starea necesara pentru așa ceva..că nu știe încă ce să facă azi...după cum o sa simta. Că simte că ar trebui sa se miste. In aer liber, chiar daca ploua. Apoi brusc, iar își schimbă programul ( ii schimbă programul) și spune că trebuie să se reculeagă și să se adapteze provocărilor de azi.
In măsura în care nu are job, nu are copii, nu are bolnavi în grija. Bolnavi din aia bolnavi, adică. Nu ,,bolnavi''. Și mi-a spus un prieten că a văzut-o zilele trecute palidă, trasa la fata, neingrijita și cu cearcănele până în barbie și stoarsă de energie. Cică nici cu el nu a comunicat..doar a zis că se bucură că îl vede, l-a îmbrățișat luuung și când el a intrebat-o ce mai face și cum mai este, i-a spus că nici ea nu știe cum este, dar asta încearcă să afle. Că își dedică mai mult timp pentru cunoaștere și pentru a descoperi lucrurile care ii fac bine. Apoi..brusc, a apărut el și discuția a fost scurtată și încheiată.
Cred că după ce am vorbit cu fosta lui sotie, voi vorbi cu el. Cred că am mai multe șanse să vorbesc cu el, pe bune, decât cu prietena mea.
Dar îmi e groază că dacă vorbesc cu el, pe bune , o sa o izoleze complet de mine. Complet.
Și non-stop aproape îmi e gândul la ea :(
