Of.
Chiar vă mulțumesc pentru suport. Rar am nevoie și acum chiar am, pentru că, da, sunt tot mai supărată pe tema asta. Își irosește viata, eu așa simt. Sora ei a fost mereu prea preocupată numai de viață și de ambițiile ei, tatăl ei are de câțiva ani familia alteia și mama ei, divorțată, singura, neputincioasă, plângăcioasă, etc - cine sa ii sara în apărare?
Cât despre lucrurile de mai sus, de care îmi spune Sherlock..știti cum mă anihileaza?
,,Mă doare sufletul sa văd că te îngrijorezi pentru mine așa de tare, dar eu sunt fericita. Îți mulțumesc pentru toate sentimentele frumoase pe care mi le porți. Tu crezi că eu nu sunt fericita , dar eu chiar sunt. Eu te înțeleg pe tine că te frămânți pentru mine, pentru că mă iubești și îți pasă și îți mulțumesc pentru asta.Sunt o norocoasa sa am pe cineva care sa se framante atata pentru mine'' - urmată de un looooong hug și zâmbet tâmp. Și încă una, apoi: ,,Mi-aș dori sa nu te mai agiți atat, sa fii mai împăcată, mai fericita, mai liniștită cu viața ta.'' - aducă proiectează pe mine tot tot. Așa fac ăștia, așa au invatat-o. Mai demult nu făcea așa niciodată.
M-am mai gândit să încerc un lucru. Să vorbesc cu fosta lui sotie. A doua, adică. Doar să vorbesc și să îi cer un sfat.
A acceptat. Ne vedem peste 1-2 săptămâni. Faptul că a acceptat atât de ușor ( deși nu ne cunoșteam prea bine, am avut doar două conversații in trecut) - ma face sa cred tot mai mult că nu este totul în mintea mea.

Ti s-ar mai putea spune (sau sugera faptul) si ca de ea insasi nimeni n-o poate salva, decat ea insasi, dar asta-i o alta discutie...