Religia, Legea si frica

annacondor a scris:

totusi ce gen de frica poate fi intelapta ?

frica de a nu ajunge doar un prost, un rebut, un om ce nu merita mai mult. Eu cel putin aceasta frica o am, mi-e frica sa nu devin un nebun, un neavizat, un marginalizat. Acest lucru ne-ar poate conduce spre cunoastere vrem-nu vrem.....

ocean a scris:

Frica este un inlocuitor bun pentru incredere. Impui frica unui om ce stii ca te va insela, de aceea societatea impune frica oamenilor.

Religia si bineinteles credinta nu au nici cel mai mic (dupa parerea mea) element comun cu frica....Eu cred in Dumnezeu deoarece stiu ca exisa nu pentru ca teoretic as ajunge in iad. Nu mi-e frica sa-mi asum raspunderea in fata Domnului pentru ca sunt OM gresesc si astfel invat, iar El cred ca ne iarta.....

Deci frica este doar in legea "pamanteana" in cea Divina, este mai mult un moft.....

Si totusi... credinta se bazeaza pe frica si nesiguranta. Fara aceste doua emotii credinta nu si-ar avea rostul.

dan-marius a scris:

Si totusi... credinta se bazeaza pe frica si nesiguranta. Fara aceste doua emotii credinta nu si-ar avea rostul.

Da....nu pot vorbi in numele altora, unora (celor mai multi) crestini le e frica cu ADEVARAT de Dumnezeu. Mie nu mi-e frica de El, am mai spus acest lucru, insa.....e luata de buna chestia asta de cei ce cred si nu cerceteaza....

Totusi, cel mai tare mi-e frica de necazuri, de greutati, de tot ce ar putea sa ma slabeasca, sa-mi provoace durere, atat mie cat si celorlalti, de aceste lucruri mi-e frica......

ocean a scris:

Da....nu pot vorbi in numele altora, unora (celor mai multi) crestini le e frica cu ADEVARAT de Dumnezeu. Mie nu mi-e frica de El, am mai spus acest lucru, insa.....e luata de buna chestia asta de cei ce cred si nu cerceteaza....

Totusi, cel mai tare mi-e frica de necazuri, de greutati, de tot ce ar putea sa ma slabeasca, sa-mi provoace durere, atat mie cat si celorlalti, de aceste lucruri mi-e frica......

frica provine din neincrederea in fortele tale!

si din necunoastere.

dark_light a scris:

si din necunoastere.

mda...sarut mana de completare !

dan-marius a scris:

Si totusi... credinta se bazeaza pe frica si nesiguranta. Fara aceste doua emotii credinta nu si-ar avea rostul.

Zici tu?

Ma surprinde ca nici un crestin de aici n-a amintit de fraza "in dragoste nu este frica". Daca eu am cu Dumnezeu o relatie de dragoste, ce sens ar avea frica? E acelasi lucru ca si in relatia sot-sotie. Ar trebui sa-mi fie frica de el?

Ca si in cazul casatoriei, eu am ales sa-L umez pe Dumnezeu. Nu m-a oligat nimeni... De ce sa-mi pun o astfel de greutate pe umeri?

Te asigur, dane, ca nu este vorba de nici o nesiguranta.. de ce nesiguranta?! Referitor la ce?

Amarena a scris:

Zici tu?

Ma surprinde ca nici un crestin de aici n-a amintit de fraza "in dragoste nu este frica". Daca eu am cu Dumnezeu o relatie de dragoste, ce sens ar avea frica? E acelasi lucru ca si in relatia sot-sotie. Ar trebui sa-mi fie frica de el?

Ca si in cazul casatoriei, eu am ales sa-L umez pe Dumnezeu. Nu m-a oligat nimeni... De ce sa-mi pun o astfel de greutate pe umeri?

Te asigur, dane, ca nu este vorba de nici o nesiguranta.. de ce nesiguranta?! Referitor la ce?

ai dreptate...nimeni nu sa gandit ca "in dragoste nu este frica" dar totusi se vehiculeaza intre crestini ca frica e sanatoasa...ca trebuie sa ne frica de iad...de Dzeu...etc...Imi aduc aminte acuma referitor la nesiguranta....BO nu spune niciodata ca noi suntem mantuiti daca credem in jertfa de pe cruce.de accea cand il intrebi pe un crestin ortodox daca e mantuit o sa iti zica"pai eu stiu...cum a vrea Dumnezeu!"

Probabil la asta a vrut si Dan sa faca referire...si daca e nesiguranta probabil e un gen de frica si pe acolo...si daca se pune problema asa,atunci inteleg!

Doar ca..."marturisirea este aceasta:cine crede in Fiul are viata."

Mantuirea se primeste prin credinta,si credinta nu ar trebui sa ne dea frica de nimic!Mai ales de Dzeu!

annacondor a scris:

undeva in Proverbe "frica de Domnul este inceputul intelepciunii"

Dar probabil ca noi intelegem gresit frica

frica/teama de Dumnezeu, asa cum apare ea biblic, este teama cu care faci ceva atunci cand iti doresti sa iti reuseasca...

frica de pedeapsa lui Dumnezeu a fost depasita chiar si de textele biblice postbabiloiniene, dar se pare ca unii incep sa citeasca Biblia fara sa ajunga si la sfarsitul textelor

dan-marius a scris:

Si totusi... credinta se bazeaza pe frica si nesiguranta. Fara aceste doua emotii credinta nu si-ar avea rostul.

Amarena a scris:

Zici tu?

Ma surprinde ca nici un crestin de aici n-a amintit de fraza "in dragoste nu este frica". Daca eu am cu Dumnezeu o relatie de dragoste, ce sens ar avea frica? E acelasi lucru ca si in relatia sot-sotie. Ar trebui sa-mi fie frica de el?

Ca si in cazul casatoriei, eu am ales sa-L umez pe Dumnezeu. Nu m-a oligat nimeni... De ce sa-mi pun o astfel de greutate pe umeri?

Ai auzit de simdromul Helsinki?

Amarena a scris:

Te asigur, dane, ca nu este vorba de nici o nesiguranta.. de ce nesiguranta?! Referitor la ce?

E vorba de frica de moarte, frica se suferinta, frica de singuratate. Si de nesiguranta in propriile forte, in propria persoana, in cei din jurul tau.

MariaB a scris:

da

frica/teama de Dumnezeu, asa cum apare ea biblic, este teama cu care faci ceva atunci cand iti doresti sa iti reuseasca...

frica de pedeapsa lui Dumnezeu a fost depasita chiar si de textele biblice postbabiloiniene, dar se pare ca unii incep sa citeasca Biblia fara sa ajunga si la sfarsitul textelor

asta o poate spune cu siguranta doar un om caruia ii este frica sa creada si care este nesigur pe propriile sentimente, preferand sa le inlocuiasca cu logici reci... (ca in iubire: cand iti este teama sa iubesti si esti nesigur pe tine, atunci blamezi iubirea, gasindu-i tot felul de inconveniente)

Daca te referi cumva la mine te inseli amarnic: nu imi este frica sa cred si nici nu sint nesigur de propriile sentimente... dar o pot afirma cu siguranta ceea ce am scris deja.