Religia, Legea si frica

Teoria fricii e valabila doar pana la un punct: cel care sufera de frica nu intelege fenomenul respectiv. Asta ii si provoaca suferinta. O explicatie solida ar anula atat fenomenul cat si frica.

Ce ne facem insa cu cei care isi bazeaza convingerile nu pe frica, ci pe ideea ca in Univers exista o Ordine, si ca existenta unei Ordini implica un Master Mind? Ce ne facem daca acestia sunt si oameni de stiinta, laureati ai premiului Nobel, pionieri ai frontierelor stiintei?

In cazul lor e vorba tot de o frica patologica?

Pixelut a scris:

Eu consider ca frica e un componet important al vietii sociale. Legea se bazeaza tocmai pe frica. Mi-e frica sa fur si mi-e frica sa ucid. Mi-e frica sa semnez declaratii false, sa insel etc. Mi-e frica.

am mai spus si pe alt subiect, mi-e groaza de omul care face ceva numai de frica.

tu nu furi pentru ca ti-e frica? stii macar ce ti se poate intampla daca furi? daca ai realiza ce posibilitati ai si cum poti valsa prin sistem, ti-ar mai fi frica? ce ai fi in stare sa faci daca toate "sperietorile" s-ar evapora?

imi tot revin in minte imagini din "mad max"...

daca treaba cu "nu fac rau pentru ca produc suferinta unui om" nu functioneaza pentru ca suntem prea egoisti, am putea sa ne gandim "nu fac rau ca sa nu mi se faca rau" si tot ar fi ceva mai mult decat "nu fac rau...de frica".

cat despre cel care crede in Dumnezeu de frica sau pentru ca Dumnezeu i-a promis viata vesnica si Ierusalimul de aur... mmmm.... nu, n-am cuvinte.

Chestia cu 'nu fac rau pentru ca mi se va face rau' tine tot de teama. Teama de a nu ti se intampla tie ce ii faci celuilalt.

Cred ca Dostoievski a scris un roman cu tema asta... Se numea Crima si pedeapsa, si e istoria unui tanar care ucide in numele libertatii de a face orice...

Pixelut a scris:

Teoria fricii e valabila doar pana la un punct: cel care sufera de frica nu intelege fenomenul respectiv. Asta ii si provoaca suferinta. O explicatie solida ar anula atat fenomenul cat si frica.

Fiecare intelege doar ce-i convine. O explicatie solida ar anula frica doar daca cel in cauza este in masura sa o perceapa si sa si-o insuseasca.

Pixelut a scris:

Ce ne facem insa cu cei care isi bazeaza convingerile nu pe frica, ci pe ideea ca in Univers exista o Ordine, si ca existenta unei Ordini implica un Master Mind?

In cazul unei frici patologice ai nevoie de repere si de ordine, daca nu le poti gasi in realitate atunci le inventezi.

Pixelut a scris:

Ce ne facem daca acestia sunt si oameni de stiinta, laureati ai premiului Nobel, pionieri ai frontierelor stiintei?

In cazul lor e vorba tot de o frica patologica?

In cazul lor e educatia: indiferent de meseria pe care si-au ales-o, ei nu au facut decit sa preia un model existential (cel crestin, de exemplu) la o virsta cind inca nu erau pregatiti sa creeze un alt model (propriu si personal).

Pixelut a scris:

Un repros pe care ateii il aduc constant credinciosilor e frica. Frica de Dumnezeu. In opinia lor ateii sunt lipsiti de frica.

Oare?

Eu consider ca frica e un componet important al vietii sociale. Legea se bazeaza tocmai pe frica. Mi-e frica sa fur si mi-e frica sa ucid. Mi-e frica sa semnez declaratii false, sa insel etc. Mi-e frica.

Cat de liber sunt in realitate? Oare nu cumva absenta fricii ar aduce haos?

Daca eu as fi dumnezeu as vrea sa le fie frica la oameni de mine, sa stie ca daca imi fac vreun rau mie sau iubirilor mele, muncii mele sint terminati, si-au semnat condamnarea....in rest nu m-ar interesa reguli, ci doar evolutia gindirii, elevarea comportamentului, exprimarea sufleteasca prin arte.....intoarcerea la natura intra la ce iubesc/natura.Cum v-ar fi placut sa fiu eu sefa? sint rea,hi ,hi,hi...

constantincornelia a scris:

Daca eu as fi dumnezeu as vrea sa le fie frica la oameni de mine, sa stie ca daca imi fac vreun rau mie sau iubirilor mele, muncii mele sint terminati, si-au semnat condamnarea....in rest nu m-ar interesa reguli, ci doar evolutia gindirii, elevarea comportamentului, exprimarea sufleteasca prin arte.....intoarcerea la natura intra la ce iubesc/natura.Cum v-ar fi placut sa fiu eu sefa? sint rea,hi ,hi,hi...

si eu as deveni... ATEU!

raulmaniac a scris:

si eu as deveni... ATEU!

:flowers:

constantincornelia a scris:

Daca eu as fi dumnezeu as vrea sa le fie frica la oameni de mine, sa stie ca daca imi fac vreun rau mie sau iubirilor mele, muncii mele sint terminati, si-au semnat condamnarea....in rest nu m-ar interesa reguli, ci doar evolutia gindirii, elevarea comportamentului, exprimarea sufleteasca prin arte.....intoarcerea la natura intra la ce iubesc/natura.Cum v-ar fi placut sa fiu eu sefa? sint rea,hi ,hi,hi...

Nu esti rea, esti doar simpatica. :flowers: :flowers:

Pixelut a scris:

Un repros pe care ateii il aduc constant credinciosilor e frica. Frica de Dumnezeu. In opinia lor ateii sunt lipsiti de frica.

Oare?

Eu consider ca frica e un componet important al vietii sociale. Legea se bazeaza tocmai pe frica. Mi-e frica sa fur si mi-e frica sa ucid. Mi-e frica sa semnez declaratii false, sa insel etc. Mi-e frica.

Cat de liber sunt in realitate? Oare nu cumva absenta fricii ar aduce haos?

Frica este un inlocuitor bun pentru incredere. Impui frica unui om ce stii ca te va insela, de aceea societatea impune frica oamenilor.

Religia si bineinteles credinta nu au nici cel mai mic (dupa parerea mea) element comun cu frica....Eu cred in Dumnezeu deoarece stiu ca exisa nu pentru ca teoretic as ajunge in iad. Nu mi-e frica sa-mi asum raspunderea in fata Domnului pentru ca sunt OM gresesc si astfel invat, iar El cred ca ne iarta.....

Deci frica este doar in legea "pamanteana" in cea Divina, este mai mult un moft.....

ocean a scris:

Frica este un inlocuitor bun pentru incredere. Impui frica unui om ce stii ca te va insela, de aceea societatea impune frica oamenilor.

Religia si bineinteles credinta nu au nici cel mai mic (dupa parerea mea) element comun cu frica....Eu cred in Dumnezeu deoarece stiu ca exisa nu pentru ca teoretic as ajunge in iad. Nu mi-e frica sa-mi asum raspunderea in fata Domnului pentru ca sunt OM gresesc si astfel invat, iar El cred ca ne iarta.....

Deci frica este doar in legea "pamanteana" in cea Divina, este mai mult un moft.....

E o gandire ft. responsabila!

Totusi nu ma pot abtine sa nu zic ca spune undeva in Proverbe "frica de Domnul este inceputul intelepciunii"

Dar probabil ca noi intelegem gresit frica."Mi-e frica de Dzeu ca o sa ma bata pentru ca am gresit.O sa ma arunce in fundul Iadului"

Nope!Cred ca asta e o frica care oricum nu ajuta la nimic,ptr ca(,) cand platesti pentru ceea ce faci nu mai poti vorbi de frica.Am ucis pe cineva...ma duc la parnaie !asta e legea,si toti o stim,de aceea nu "incercam" sa nu omoram pe nimeni,ci nu o facem pur si simplu.Stim ca daca o facem o sa platim ptr fapta noastra ,dar nu traim zi de zi cu frica"uuh,uuh, sa nu ucid pe nimeni azi ca o sa imi petrec toata viata in inchisoare!" :D

totusi ce gen de frica poate fi intelapta ?