Pixelut a scris:Un repros pe care ateii il aduc constant credinciosilor e frica. Frica de Dumnezeu. In opinia lor ateii sunt lipsiti de frica.
Oare?
Eu consider ca frica e un componet important al vietii sociale. Legea se bazeaza tocmai pe frica. Mi-e frica sa fur si mi-e frica sa ucid. Mi-e frica sa semnez declaratii false, sa insel etc. Mi-e frica.
Cat de liber sunt in realitate? Oare nu cumva absenta fricii ar aduce haos?
In relatia adevaratului crestin cu Dumnezeu, frica nu-si are locul...decat atunci cand pacatuim ca si Adam, si incercam sa ne ascundem, temandu-ne viata. In aceasta relatie frica este intotdeauna inlocuita cu respectul si iubirea, care intotdeauna vin in urma cunoasterii Adevaratului Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamantului.
Ma tot gandesc ce ar simti Dumnezeu ca Tata al nostru, sa vada ca noi Il urmam ca o turma terorizata, din frica?
Cum S-ar simti El? Un dictator oarecare ar fi in extaz, dar Dumnezeul nostru nu este un dictator. El nu dicteaza, ci lasa libera alegere tuturor oamenilor.
Cea mai mare bucurie a dusmanului lui Dumnezeu, ar fi ca noi sa-L urmam pe Dumnezeu din frica, inspaimantati. Pentru ca in acest caz, acuzatiile lui ar fi fondate, noi crestinii incercand sa ne platim castigarea vietii proprii prin frica. Iov, omul lui Dumnezeu, a fost acuzat ca Il urmeaza pe Dumnezeu tot dintr-un interes personal, si nu din iubire, lucru care a fost demonstrat ca neadevarat si care l-a descoperit pe Satan ca mincinos si tatal minciunii. 