Situatie ciudata

Allexandrra a scris:

Thanks, Fiero, mi-era teama ca nu o sa intelegi. Da, aia a fost intentia, ca doar nu am ajuns sa ma simt smechera luandu-ma de copii pe forum.

Am observat ca si tu ai sesizat ce am zis eu, doar ca atata ai avut grija sa nu o superi, ca s-a diluat mesajul.

Ba am inteles, dupa atata amar de ani in care am  tot dialogat, indraznesc sa spun ca am ajuns sa te cunosc suficient. Chiar daca tonul tau a fost mai taios, eu stiu ca tu chiar ii vrei binele. :) Si ai dreptate, am vazut acelasi lucru pe care l-ai vazut si tu, dar am diluat mesajul de teama sa nu o supar si din cauza asta sa nu mai fie atenta la ceea ce vreau sa ii transmit. In ciuda greselilor pe care le-a facut, raman la aceeasi parere, cred ca e o persoana deosebita si cumva o va scoate la capat. Sper sa aiba noroc sa intalneasca si o persoana care sa o aprecieze, dar foarte tare sper ajunga la un echilibru si sa nu mai tanjeasca dupa afectiunea altora.

Imi pare rau ca am creat discutii pe aici. Va multumesc inca o data pt tot timpul acordat subiectului, pentru mesaje, pentru incurajari. 

Noutati nu sunt, cu fostul e prieten e capitol incheiat, trecem unul pe langa altul fara sa ne salutam. Chiar ieri ma uitam la el si am realizat cat am tinut la el, cat am plans din cauza lui si cate sanse i-am oferit, si acum il vad exact asa cum e: imatur, superficial. Inca tin la el si voi tine in continuare, dar ca amintire, ca (,) ceva care si-a pus amprenta asupra mea intr-un fel sau altul. In ceea ce-l priveste pe celalat baiat, ne intalnim pe strada, ma saluta, ma mai intreaba ce fac, zilele trecute i-am dat eu mesaj sa vad ce mai face si mi s-a parut destul de sec, asa ca nu am insistat sa continuam conversatia, cel mai bine e cum am mai zis, sa-l las sa-si rezolve problemele si in acelasi timp sa-si vada de viata lui, la mine sunt convinsa ca nu se mai intoarce, mai ales ca el e si mai mic... Dar a fost frumos ce a fost si m-am convins, datorita lui, ca merit mai mult si ca exista baieti mult mai ok. 

In rest, voi incerca sa ma bucur de ceea ce am si sa nu mai caut altceva, mai ales sa ma mai atasez asa usor. E greu, nu stiu ce o sa pot face, de fapt nici nu vad vreun remediu, dar eu totusi voi incerca... 

Multumesc inca o data tuturor!

tamita, nu trebuie sa iti ceri scuze, asta rostul topicelor, sa genereze discutii. Sper sa ajungi la un echilibru cu tine insati, asta te va ajuta sa eviti suferintele inutile in cazul in care vei mai avea ocazia sa legi o relatie. Sa nu iti faci un scop in viata din a fi impreuna cu cineva, chiar daca iti doresti asta foarte tare, nu trebuie ca viata ta sa se invarta numai in jurul acestei dorinte. Si daca te ajuta sa scrii aici despre framantarile tale, despre progresele sau esecurile tale(desi sper sa nu ai parte de asa ceva), fa-o, nu cred ca vei deranja pe nimeni. :)