Apreciez sfaturile fiecaruia si va multumesc pentru timpul acordat subiectului, indiferent ca eventual unele pareri nu coincid, ideea ca incerc sa iau din fiecare sfat cate ceva si nu as vrea sa starnesc polemici pe aici.
E adevarat ca sunt o persoana care cauta afectiune, care nu se simte intotdeauna bine cu sine (iubesc sa citesc si cred ca e singurul mod in care pot fi impacata ci mine insami, atunci cand citesc, cand uit de alte aspecte, in rest imi doresc sa fiu inconjurata de oameni chiar daca sunt destul de timida mai ales cu persoanele necunoscute, eu de multe ori ma gandesc ca-s o ciudatenie, sunt in mine o contradictie de stari si, cum i-am zis fostului prieten, nu ma consider bipolara :D )
Ca sa fie clar, desi imi doream sa cunosc pe altcineva si sa imi petrec timpul cu el, sa rad, sa ma plimb, nu voiam neaparat sa ma aventurez intr- o noua relatie din prima, desi nu mi-ar fi displacut si nu mi-ar displacea sa simt si eu cum e sa fii intr-o relatie mai mult timp, sa te simti iubita, sa iesi cu persoana aia si sa nu-ti fie frica de faptul ca va pleca (una din cele mai bune prietene e cu un tip de peste 4 luni si sunt fericiti, desi mai exista certuri, dar ma uit la ea si realizez ca vreau si eu asa ceva), pt ca daca voiam, eram deja intr-una nepotrivita, si o spun pt ca vorbesc cu un baiat de ceva timp dar nu simt nimic pt el, i-am zis asta si el a acceptat sa vorbim totusi, nu pot sa fiu obligata sa fiu cu cineva atata timp cat nu simt nimic, chiar daca fosta mea relatie s-a bazat pe asta, era totusi diferit si stiu cum e sa fii intr-o relatie fara sa simti acel ceva, sa te atraga faptul ca e destept, de ex, ca poti vorbi orice cu el, dar cand te uiti la el sa nu simti nimic, sau cand te tine de mana... Si exemplul asta il am si la fosta relatie, inainte sa fim impreuna nu simteam absoltu nimic, poate pt ca il cunosteam de peste 10 ani (cunoscut e prea mult zis, abia acum am inceput sa-l cunosc cu adevarat), dupa am inceput sa vorbim mult mai mult si sa ma faca sa ma indragostesc de el. M-am uitat deseori la el si imi placea sa-l vad, sa fie prezent langa mine, sa vorbim, doar ca acum, cu baiatul cu care am iesit zilele trecute, ma uitam efectiv la el ca proasta cateodata... La fostul a inceput totul de la vorbit, de la felul cum se comporta cu mine, dar la baiatul asta e tot - vorbit, intalnit, tot... Si chiar nu asteptam sa aiba cine stie ce sentimente pt mine, i-am zis si lui ca era prea devreme sa faca vreun pas, abia e o saptamana de cand ne-am cunoscut, nu asteptam nimic de genul asta, era suficient sa iesim, sa ne cunoastem si dupa ceva saptamani, daca consideram amandoi ca e ok, sa trecem la etapa urmatoare, desi se vedea clar ca se merge spre asta si sunt sigura ca nu mi-am facut sperante inutil, mi-a zis si el ca ii pare rau ca mi-a dat destule sperante. Si da, chiar era o licarire de bucurie, era ceva nou fata de lucrurile pe care le fac de obicei, sa ies cu el, sa il cunosc, sa aflu lucruri noi, sa radem, sa imi povesteasca diferite lucruri, asa cum era si cu fostul prieten.
Nu zic, iesirile cu el si tot ce am trait in ultima saptamana m-a ajutat foarte mult in legatura cu fostul prieten, chiar daca mai am momente cand imi amintesc, acum diferenta de la cer la pamant e ca nu-l mai astept sa se intoarca, nu mai vreau sa se schimbe, efectiv am ajuns in momentul in care am constientizat ca e imposibil si din pacate aflu ca e intr-o continua cautare de potentiale partenere... cum de altfel a fost tot timpul, dar eu n-am realizat. Problema e ca, asa cum mi s-a mai zis, ce am cladit acum e pe niste ruine, si nu zic ca nu mi-am facut sperante, pt ca mi-am facut cand aparent parea totul bine, si-acum e deranjant ca eu ma tot gandesc daca n-o fi fost o problema si la mine si doar e fosta de vina, si oricum, oricine ar fi de vina, fosta lui prietena acum e in cu un tip care o iubeste si care ar face orice pt ea, iar ea, in urma ei, a lasat pe cineva cu inima franta (pe care continua sa-l sune si sa-l zapaceasca, iar el e incapabil, cum de altfel eram si eu, sa se dezlege de ea) si pe langa el mai sunt si eu care caut intrebari acum. Nu zic, nu e suferinta aia in urma fostei relatii, nicidecum n-am plans, dar efectiv ma simt incapabila sa fac orice cand sunt acasa, si cand ies astept sa-l vad (cum de altfel asteptam sa-l vad si pe fostul), astept sa-mi scrie sperand ca o sa isi revina. Eu una n-o sa ii scriu ,vreau sa-l las sa-si rezolve singur problemele si cred ca singura solutie valabila e sa-l las, pt ca oricum nu vrea sa ma ajute sa-l ajut si n-as prea vrea sa fiu a doua optiune a cuiva...
Nu stiu cat de coerenta am fost, am scris o gramada...
Cum as putea sa procedez ca sa ma placi, ca nu de alta, dar ma gandesc, daca nu voi reusi sa dorm la noapte ?