Mari întrebări filosofice

Roportalianul a scris:

Ce e aia constiinta?

Unii ar spune, simplu, cea prin intermediul căreia te manifești.

Alții ar spune, qualia.

Deoarece încă nu a fost înțeleasă natura conștiinței, nu există o definiție unanim acceptată a conștiinței. Probabil te-ai uitat pe net și ai văzut zeci de definiții ale conștiinței. Nu orice termen poate fi definit la modul simplu, prin genul proxim și diferența specifică.

Unii definesc conștiința sumativ, făcând apel la ansamblul funcțiilor și proceselor psihice, alții selectiv, acordând ponderea principală unui anumit proces. În orice caz, la unison, toți cei care în mod serios caută să expliciteze meandrele conștiinței (filosofi, psihologi etc., consideră conștiința cel mai mare mister.

Dacă vrei, totuși, o definiție de lucru, uite aici încercarea lui Drăgănescu:

„Constiinta este un obiect informational semantic (PROCESOR si MEMORIE), întotdeauna mental - adicã structural-fenomenologic - (de aceea prezintã fenomene "experientiale", qualia, awareness), constient de sine si de faptul cã stie si întelege, manifestând vointã . O altã definitie, poate mai poeticã , dar nu mai putin riguroasã: Constiinta este unitatea, întro minte, a ideilor "a fi", "a sti" si "eu", plus întregul continut informational si de procesare a informatiei din jurul acestor idei.”

Vezi, tu propui o tema care nu are fond.

Draganescu asta da si el o definitie, altul o alta, tu nu dai niciuna, in psihologie e definita specific si chiar nuantat, in stiinta in general constiinta e numai o figura de stil, in alte domenii e o confuzie socanta, incercarea ta se aseamana cu propunerea dialoguil dintre persoane de nationalitati diferite, dar fara translator.

In opinia mea, e potrivit sa propui dialogul incepand de la o definitie anume, probabil cea mai populara fiind cea din DEX.

De ce constiinta si nu psihic? Ar fi mai completa abordarea.

Constiinta pe care o propui dezbaterii, are si valente inconstiente?

Si in fond, ce e aia o constiinta ca aspect fundamental al realitatii? E singura sau impreuna cu ce alte aspecte?

De ce sunt captiv într-o formă fizică asemănătoare cu a voastră?

Nu te cred.

Pt. mine esti textul ce insoteste asta:

Reiterez, din cauza faptului că  încă nu a fost înțeleasă natura conștiinței, nu există o definiție unanim acceptată a conștiinței care să nu fie contestată. Nici în știință, nici în filosofie, nici în psihologie.

Dar sigur că putem propune definiții de lucru, să spunem așa, cum ar fi cele din DEX sau cum ar fi altele, din diverși autori care au studiat intens problema, de ex. cum ar fi cea a lui Drăgănescu pe care am propus-o mai sus. 

Mărturisesc faptul că eu încă nu am ajuns la o definiție personală în acest sens și încă nu am găsit la alții o definiție pe deplin satisfăcătoare a conștiinței.

Conștiința și psihicul nu sunt același lucru. Nici în literatura de specialitate a americanilor, unde de regulă ceea ce înțelegem noi prin „psihic” ei traduc prin „mind” și nici în a noastră, care în lucrările de psihologie preferăm noțiunea de psihic. Autori precum M. Golu și Mielu Zlate ne spun foarte clar acest lucru, anume că psihicul nu-i totuna cu conștiința.

Conștiința are valențe inconștiente, se poate spune și așa, însă nu știu cât de riguroasă e această exprimare dată fiind complexitatea problemei conștiinței.

Prin conștiința ca „aspect fundamental al realității”, se poate înțelege ceea ce a încercat să exprime David Chalmers.

În rezumat, el spune cam așa:

Fizicienii consideră că unele aspecte ale universului sunt elemente fundamentale, cum ar fispațiul, timpul și masa, în sensul că acestea nu pot fi explicate prin altceva mai simplu și sunt privite ca principii elementare. Uneori lista se mărește, așa cum a impus Maxwell care a adăugat și sarcina electrică. Atunci el vine cu o concluzie logică, anume „ Dacă nu poți explica conștiința cu ajutorul principiilor existente,spațiul, timpul, masa, sarcina electrică,atunci, în mod logic, trebuie să mărești lista.Firesc e să postulezi conștiința însăși drept ceva fundamental,un element de bază al naturii.Asta nu înseamnă că nu o poți studia științific,ci deschide drumul către studiul științific.Apoi trebuie să studiem legile fundamentale ce guvernează conștiința,legile ce leagă conștiința de alte principii fundamentale,spațiul, timpul, masa, procesele fizice”.

Albert Einstein are o vorba faina : " Rezultatele mele s-au datorat rabdarii de a cauta raspunsuri in lucrurile simple pe langa care altii treceau considerandu-le neimportante."

Vriies a scris:

Mărturisesc faptul că eu încă nu am ajuns la o definiție personală în acest sens și încă nu am găsit la alții o definiție pe deplin satisfăcătoare a conștiinței.

Conștiința și psihicul nu sunt același lucru. Nici în literatura de specialitate a americanilor, unde de regulă ceea ce înțelegem noi prin „psihic” ei traduc prin „mind” și nici în a noastră, care în lucrările de psihologie preferăm noțiunea de psihic. Autori precum M. Golu și Mielu Zlate ne spun foarte clar acest lucru, anume că psihicul nu-i totuna cu conștiința.

Conștiința are valențe inconștiente, se poate spune și așa, însă nu știu cât de riguroasă e această exprimare dată fiind complexitatea problemei conștiinței.

As aduce o micuta precizare si anume faptul ca Constiinta ne este data, ca Zestre Divina  si intotdeauna ne atentioneaza, intr-un fel sau altul, asupra atitudinii pe care-o manifestam fata de semeni, fata de natura, fata de noi insine, fata de viata, in general si fata de "Tot". Cat de frumos ar fi sa constientizam faptul ca esenta noastra spirituala este Constiinta Pura, atributele naturii noastre esentiale, fiind Virtutile Cardinale (sa le zic asa), pe care trebuie sa le (re) descoperim prin "practica interioara continua"  (fiecare poate sa considere dintre acestea care-s "Cardinale"', io  zic despre acestea: (Binele, Adevarul, Dreptatea si Frumosul), fiind : Simplitatea , Binele, Adevarul, Dreptatea, Frumosul, Armonia proportiilor, Echilibrul, Beatitudinea, Extazul, Uimirea, Dragostea, Admiratia, Cunoasterea, Bucuria, Fericirea, Inteligenta moral-creatoare de frumos, Ritmul, Dansul, Intelepciunea (intelegerea si discernamantul "asa da, asa nu"), Invincibilitatea,  Nemurirea, Muzica, Iubirea, Pacea, Linistea, Lumina si Forta Creatoare. 

Dragi prieteni, fiecare din noi si toti impreuna, putem sa manifestam cel mai inalt potential , deoarece istoria ancestrala este la dispozitia noastra(putem contempla pe strabuni pana in stravechime si pana in "vremuri demult apuse "(cum scria intr-o poezie despre irlandezi), putem avea acces la "link-ul" interior, pana in profunzimea lui , unde totu-i limpede, ca apa de izvor (clara, linistita, blanda, nevatamatoare). :)

" Linistea in nemiscare nu este adevarata liniste. Numai atunci cand linistea apare in timpul miscarii se dezvaluie ritmul universului. "- vers daoist

l-am mai scris io si cu alta ocazie si acum am simtit sa-l scriu din nou; am gasit aceasta intelepciune mai demult, atunci cand am inceput sa inteleg cam cum se manifesta "neste treburi", "Tajiquan" ajutandu-ma enorm, intru echilibrarea mea in unele momente de "rascruce"(sa le zic asa unor "cumpene" din viata mea) aparute natural si firesc..., datorita faptului neluarii la timp a unor decizii ferme care se impuneau a fi luate, altfel se punea in pericol un intreg "arbore genealogic, familial"... (asa ca, din experienta proprie vorbesc si intotdeauna ma exprim liber, asa cum "trebuie"(chiar cu unele "riscuri"...totul facand parte din "piesele de "puzzle", ca sa mai si glumim- ca "piesele de baza" care-au fost ratacite, sa se poata aseza "eficient si constructiv", in "timp optim si util", la locul lor menit; nici mai devreme, nici mai tarziu, bineinteles, chiar daca s-au mai acordat si unele "dispensii divine", la cerere si s-au amanat unele "treburi", insa, doar pana acum ...; mai si glumim, doar stim cu totii vorba aia: "Mai in gluma, mai in serios"!  )

ps: No, amu ar trebui sa ma apuc de "revizuit si corectat ", pentru a se putea intelege, cat de cat, insa, chiar nu doresc acest lucru..., sper sa nu va suparati pe mine (si) din aceasta cauza!

mr. Vriies, activezi multilateral dezvoltat pe tărâmul problemelor adânci ale filozofiei. E clar, ai o aplecare pronunţată spre acest domeniu, ca turnul din Pisa spre pământ... :)
Cele spuse de tine pe tema conştiinţei mi-au plăcut, mai ales numele lui Mielu Zlate. Şi-mi place şi de Maxwell, care nu este totuna cu marca de baterii făcute de samuraii thailandezi de la Maxell. Cât priveşte părerile personale, mai degrabă viu cu câteva întrebări la care sper că-ţi vei lua avânt să cugeţi. În cazul în care conştiinţa şi pisicu nu sunt totuna, cum zice d-nu Mielu, aceasta ar însemna că animalele fie nu sunt conştiente, dar au pisic, fie sunt conştiente, dar nu au pisic. Dar dacă Romus şi Remulus au fost crescuţi de o lupoaică, erau ei conştienţi, au ba? Dar Tarzan, cel crescut de o maimuţă? (Să nu zici că a venit Jane şi i-a insuflat conştiinţă pe cale vizuală - nuri, gene lungi, etc.). Şi dacă este conştiinţă, pe deasupra independentă de pisic, este ea nemuritoare? Şi o maşină ar putea fi conştientă, dar fără pisic?

Aşteptând cu nerăbdare luminare,

Nae Tractoristu

Din cate citii io, mai demultisor, Constiinta e in Suflet. In mental apare doar "ecoul " constiintei de suflet. 

Am mai scris ca legatura dintre Suflet si Trup o da Inima, aceasta-i "orgaul de legatura". 

Misticii autentici ( printre care-i si Parintele Ghelasie de la Frasinei) ne spun ca Sufletul este o Substanta Fiintiala Spirituala, ca o supraforma  transcedentala Constiinta-Eu, ca o forma forma transcedentala "Dug" si continut transcedental Spirit-Limbaj.

(io, marturisesc, inclin inspre explicatiile "misticilor autentici" , bineinteles ; no, fiecare cu ce este in rezonanta este in ordine, fiecare ce simte ca i se potriveste sa citeasca...)

nicksson a scris:

Cele spuse de tine pe tema conştiinţei mi-au plăcut, mai ales numele lui Mielu Zlate.

in cazul în care conştiinţa şi pisicu nu sunt totuna, cum zice d-nu Mielu, aceasta ar însemna că animalele fie nu sunt conştiente, dar au pisic, fie sunt conştiente, dar nu au pisic. 

Poi, da. Mai ales că Mielu Zlate fu șeful Catedrei de Psihologie la Universitatea din București. Mă rog, un umil profesor, acolo, al cărui nume îți stârnește ție râsul...

Conștiința și psihicul nu sunt totuna în accepțiunea școlii românești de psihologie, care consideră conștiința ca fiind o ipostază a psihicului. 

Sigur că noi putem face speculații și eventual chiar putem întoarce pe dos ceea ce corifeii psihologiei românești pun pe tapet (uneori cu rigiditate), dar măcar ca privire de ansamblu e bine să fim informați de ceea ce spun ei. 

Așa că ești bine-venit cu speculațiile.