(1) CRITIAS Ascultă, deci, Socrate, neobişnuita, şi totuşi pe deplin adevărata poveste pe care a spus-o cîndva Salon, cel mai înţelept dintre cei şapte. (Timaios, 20 d)
(2) SOCRATE Şi ce alt subiect am putea prefera în locul acestuia, Critias? Care s-ar potrivi mai bine, prin natura sa, cu sacrificiul ce-l aducem astăzi zeiţei? Şi unde mai pui că, lucru foarte important, nu-i vorba de un mit plăsmuit, ci de o istorie adevărată. (Timaios, 26 e)
(3)...Scrierile noastre pomenesc de o mare putere stăvilită cindva de cetatea voastră putere care, în semeţia ei, pornise împotriva în tregii Europe şi a întregii Asii, năpustindu-se dinspre Marea Atlantică. Căci pe atunci acea mare se putea traversa; iar în fața strîmtorii pe care voi o numiţi Coloanele lui Heracles se afla o insulă . Această insulă era mai mare decît Libya şi Asia la un loc; din ea, călătorii acelei vremi puteau trece pe celelalte insule şi din acestea pe întreg teritoriul din faţă , ce se afla în preajma acelei mări , pe drept cuvînt numită mare . Interiorul strîmtorii de care vorbim pare a fi o fîşie îngustă de apă , avînd un loc strîmt de acces . Cît priveşte pămîntul care înconjoară acea adevărată mare, el poat e fi numit, cu deplină potrivire, continent. In insula aceea, Atlantida, s -a constitut, prin puterea regilor ei , un mare şi vrednic de mirare regat, care stăpînea întreaga insul, precum şi multe alte insule şi părţi din continent. Pe lîngă acestea mai avea în stăpînire , în partea dinspre noi, Libya pînă către Egipt şi Europa pînă la hotarele Tyrrheniei. (Timaios, 24 e)
(4)...În timpul ce a urmat, avînd loc năpraznice cutremure şi inundaţii, într- o singură zi şi în crîncena noapte ce i-a urmat, întreaga voastră armată strînsă la un loc a fost înghiţită de pămînt, iar insula Atlantidei a pierit , scufundîndu-se în mare. De aceea, încă şi azi , marea de acolo este greu de trecut şi de explorat, mîlul aflat la mică adîn cime, care provine din scufundarea insulei, stînd drept piedică. (Timaios, 25 d)
(5)...Mai întîi de toate să ne reamintim lucrul cel mai important, și anume că au trecut 9000 de ani de la izbucnirea războiului dintre cei care locuiau dincolo de Coloanele lui Heracles și toți cei de dincoace de ele...
...Așa cum v-am spus, această insulă Atlantida era pe atunci mai mare decât Asia și Lybia la un loc; acum însă - după ce, din cauza cutremurelor s-a scufundat - nu a rămas din ea decît un mîl care stă în calea navigatorilor - care, plecînd de aici vor să ajungă la marea cea mare - împiedicîndu-i să-și urmeze drumul. (Critias, 108 e)
Am redat mai sus o serie de citate din dialogurile Timaios și Critias, pe baza cărora ne putem face o idee destul de clară cu privire la cum vedea Platon problema Atlantidei. Foarte pe scurt, în aceste Dialoguri, printre altele, Platon pune problema Atlantidei, prin intermediul personajului Critias. Acesta ne povestește cum înțeleptul Solon, în urma unei călătorii în Egipt, ar fi stat de vorbă cu un la fel de înțelept preot de prin partea locului, care i-ar fi relatat respectiva istorie.
1. Problema Atlantidei, în opinia lui Platon - mit sau istorie adevărată?
Din (1) și (2), adică din discursul lui Critias de la începutul dialogului Timaios, precum și din răspunsul lui Socrate, ne dăm seama că ni se spune fără echivoc faptul că, aici, în opinia autorului (adică Platon), nu e vorba despre un mit ci despre o istorie adevărată.
2. Când a avut loc evenimentul?
Lucrurile sunt clare și aici, vezi (5). E vorba de 9000 de ani înainte ca înțeleptul Solon să ajungă în Egipt și să poarte acea discuție cu preotul egiptean care i-a relatat acea istorie veche, adică, aproximativ 11600 de ani BCE.
3. Unde era situată Atlantida, pentru Platon și cei din vremea lui?
Aici lucrurile sunt mai puțin clare pentru noi, cei de azi.
În primul rând din cauza faptului că vechii greci, din acea perioadă, nu erau așa de tari în geografie precum suntem noi azi, care, nu-i așa, mai ales cu ajutorul netului dăm un simplu clik și aflăm ce e și cum. Ei încă nu călătoriseră, ca noi, în lumea largă. Lumea lor cunoscută era doar o parte din lumea pe care o știm noi azi. Oricum, pentru vremea aia, ei făceau eforturi admirabile de a cunoaște - tre să le recunoaștem meritul.
În al doilea rând, din cauza faptului că aveau alte denumiri și concepte comparativ cu noi cei de azi.
Însă analizând cu atenție scrierile vechi, ne putem face o idee destul de clară despre ceea ce ei voiau să ne spună.
Astfel, problema Coloanelor lui Heracles a suscitat multe controverse în zilele noastre, argumentul fiind că nu era clar ce anume înțelegeau grecii prin acestea și unde le localizau. Mulți au considerat că aceste Coloane ale lui Heracles ar fi de fapt o metaforă prin care se înțelegea limitele cunoașterii grecești din acea vreme. Astfel, au fost mulți autori care au dat multe asemenea „Coloane” în diverse zone ale lumii mediteraneene și nu numai. Ba în Sicilia, ba în Malta, ba în delta Nilului, Ba în Bosfor și Dardanele, ba pe Dunăre. Apropo, albanezii au și ei un autor care zice că Atlantida a fost, așa, cam pe la ei.
4. Din dialogurile lui Platon, analizând, reiese că acele Coloane ale Heracles erau ceea ce azi noi înțelegem prin Strâmtoarea Gibraltar.
Bosforul iese clar din discuție. Încă înainte de Platon, grecii cunoșteau marea de dincolo de Bosfor, adică Marea Neagră, cum îi zicem noi, și o numeau Pontos Euxeinos. Dacă Platon ar fi avut în vedere Marea Neagră, n-ar fi numit-o Marea Atlantică, ci Pontos Euxinos.
Iată o reconstrucție a unei hărți de dinainte de Platon a lumii cunoscute de greci. E vorba de harta lui Hecateus din Milet, aprox. 500 BCE:
Sau în varianta asta:
Plus de asta, o insulă de dimensiunea celei descrise în Timaios, precum și alte insule mititele vecine, așa cum ni se spune acolo, n-ar fi încăput în Marea Neagră! :)
Ok.
