Moartea lui Iisus

[Turcu Vasile 2]

Moartea lui Iisus

 

          Informaţiile despre moartea pe cruce a lui Iisus, sunt conţinute în evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan ale Noului Testament. De asemenea, în evangheliile apocrife (necanonice) şi gnostice (gnosis=cunoaştere). După aceste patru evanghelii, Iisus a fost răstignit de Paştele evreiesc care au căzut într-o zi de vineri. Marcu, Matei şi Luca spun că l-au răstignit la ceasul al treilea (ora 9), iar Ioan la al şaselea ceas (ora 12). Primii trei evanghelişti consemnează faptul că de la „ceasul al şaselea întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea”, iar Ioan nu aminteşte despre acest eveniment. Imediat după ceasul  al nouălea (ora 15) Iisus a murit şi seara vineri 14 Nisan, Iosif din Arimateea l-a pus în mormântul său.

Istoriografia antică nu spune nimic despre crucificarea lui Iisus. Cronicarii evrei, care au descris istoria Templului din Ierusalim, nu ştiu nimic despre o rupere în două a catapetesmei, iar Pliniu cel Bătrân (23-79), autorul „Istoriei naturale”, care a călătorit prin ţările Palestinei, i-a cunoscut trecutul, ba chiar a închinat un capitol întreg eclipselor solare, nu aminteşte nici un cuvânt despre întunericul descris de evanghelişti. Pe baza acestor informaţii, în cele ce urmează reconstitui ziua morţii lui Iisus.

          „În luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, către seară, sunt Paştile Domnului”, adică în 14 Nisan, a rânduit Moise (în anul 1290 î.Hr.) pentru poporul evreu, celebrând ieşirea din Egipt, după robia care a durat 430 ani. Concret, Paştele evreiesc se ţine la prima Lună Plină după echinocţiul de primăvară. Trebuie să fac fac precizarea că pe timpul lui Iisus, evreii numărau zilele de la asfinţit la asfinţit, deci ziua de vineri 14 Nisan a început la ora 18 (a zilei de joi, cum spunem noi astăzi) şi s-a sfârşit la ora 18 ( a zilei de vineri, cum spunem noi astăzi). Deci trebuie să căutăm data echinocţiului de primăvară şi fazele Lunii în jurul acestui eveniment. Dar care an?

          După ce Iisus a fost arestat de evrei (iudei) în grădina Ghetsimani (joi noaptea) a fost dus la Anna (după Luca), apoi la Caiafa şi în faţa Sanhedrinului (Sinedriului), iar dimineaţa (vineri) la Pilat din Pont. Până în anul 15 Anna a deţinut funcţia supremă de Mare Preot. Datorită maşinaţiilor abile şi mijloacelor financiare de care dispunea din plin, familia lui Anna s-a menţinut la putere până în anul 67. Aceasta ne explică de ce Iisus a fost dus mai întâi la Anna şi apoi la ginerele său Caiafa, care a deţinut funcţia de Mare Preot între anii 18-36. Iosif ben Caiafa fusese numit Mare Preot de către proconsulul roman Valerius Gratus, păstrând această demnitate şi sub succesorul acestuia Pontius Pilatus (Pilat din Pont). Iată un prim rezultat concret: Iisus nu putea fi judecat şi crucificat după anul 36.

          Funcţia de prefect al Iudeii, nu prea înaltă, căci era subordonată autorităţii guvernatorului Siriei, Pilat din Pont a preluat-o în anul 26 şi s-a menţinut la putere încă 5 ani după moartea lui Seianus (anul 31), deci până în anul 36. În ruinele dezgropate ale teatrului din Cezareea (120 Km Nord-Vest de Ierusalim, pe ţărmul Mării Mediterane), s-a descoperit o tablă de piatră pe care este săpat numele lui Pilat din Pont. Piatra a fost găsită de arheologii italieni în anul 1961 şi măsoară optzeci de centimetri înălţime, şaizeci de centimetri lăţime şi douăzeci de centimetri grosime. Pe primul rând se poate citi cu uşurinţă:  .... S TIBERIEVM (Tiberiu). Pe al doilea rând : ... NTIVS PILATVS (Pontius Pilatus). Pe al treilea rând: .... ECTVS IVDAE (Prefect al Iudeii). Piatra atestă prezenţa lui Pilat ca prefect al Iudeii, nu ca procurator cum greşit scrie Luca în Evanghelie. Între anii 6-41 Iudeea a fost condusă de prefecţi, iar între anii 44-66 de procuratori.

  O primă concluzie este că anul crucificării lui Iisus este cuprins între 26-36. Dar exact, care ?

          Calculăm această dată folosind programul Jean Meeus pe calculator. Studiem intervalul de ani 26-35, extrăgând ziua şi ora echinocţiului de primăvară, fazele Lunii în jurul acestei date, eclipsele de Soare şi de Lună pentru lunile martie şi aprilie, precum şi zilele săptămânii când au avut loc aceste fenomene cosmice. Totul conform calendarului iulian, adică cel folosit atunci. După cum ştim, Iisus a fost răstignit într-o zi de vineri a Paştelui evreiesc, deci într-o zi de vineri când este Lună Plină şi aceasta după data echinocţiului de primăvară. În cei zece ani studiaţi, adică anii 26-35, prima Lună Plină după echinocţiu a căzut vinerea numai în anii 30 şi 33. În anul 30, echinocţiul de primăvară a fost în 23 martie (joi) şi prima Lună Plină în 7 aprilie (vineri). În anul 33, echinocţiul a fost în 22 martie (duminică) şi prima Lună Plină în 3 aprilie (vineri). În anul 30 în lunile martie - aprilie nu a fost nici o eclipsă de Soare sau Lună vizibilă de la Ierusalim sau Iudeea. În anul 33 a fost o eclipsă totală de Soare în 19 martie (joi) cu maximul la ora 15:24 şi o eclipsă parţială de Lună în 3 aprilie (vineri) cu începutul la ora 17:51 şi sfârşitul la 20:42, ambele vizibile din Ierusalim şi Iudeea. Înseamnă că Iisus a murit în ziua de vineri 3 aprilie anul 33. După calendarul evreiesc, această zi a coincis cu 14 Nisan şi seara la ora 18 a început Sabatul şi Paştele evreilor (adică seara la ora 18 a început ziua de 15 Nisan). Deci a înviat către dimineaţa zilei de duminică 5 aprilie anul 33. Biserica creştină şi bibliştii consideră că Iisus a fost crucificat în anul 30 sau 33. Dar ora?

          Locuitorii vechii Palestine numerotau orele începând cu răsăritul Soarelui. De exemplu, ceasul al treilea era ora trei după răsăritul Soarelui, ceasul al şaselea era ora şase după răsăritul Soarelui şi aşa mai departe. Aşa au şi scris evangheliştii, după cum fiecare poate să citească. Deci se pune acum problema: la ce oră răsare Soarele la Ierusalim în ziua de 3 aprilie? Avem un avantaj că Ierusalimul şi Bucureştiul sunt pe acelaşi fus orar, dar Ierusalimul are coordonatele geografice: latitudine N 31 ^o,78 şi longitudine E 35 ^o,21. În ziua de 3 aprilie la Ierusalim Soarele răsare la ora 5:27 şi apune la 17:57. Deci ceasurile scrise în Evanghelii se socotesc începând cu ora 5:27 sau, rotunjit, ora 6.

          Marcu a scris : ”Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea”. Deci Iisus a fost crucificat în jurul orei 8:27 sau, rotunjit, ora 9. Primii trei evanghelişti au relatat că de la ceasul al 6-lea până la ceasul al 9-lea s-a făcut întuneric peste tot Pământul, iar Luca adaugă în plus „Când Soarele s-a întunecat”. Înseamnă că de la ora 12 până la ora 15 a fost o eclipsă de Soare, Iisus fiind pe cruce.La ceasul al nouălea, deci la ora 15, Iisus a strigat celebrele cuvinte ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”. Apoi „a zis: Mi-e sete. Şi acolo era un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui.După ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul” (Ioan 19,28-30). Toate aceste evenimente  au luat ceva timp, cam între 5-10 minute. Ţinând cont şi de faptul că ceasurile din Evanghelii sunt scrise întregi, adică fără a fi specificate minutele, deci ele sunt aproximative, înseamnă că Iisus a murit la ora 15, plus-minus 5-10 minute. În jurul orei 17 este dat jos de pe cruce, iar între orele 17-18 este îngropat. Toate evenimentele descrise mai sus sunt date în ora legală a Ierusalimului, care este şi a Bucureştiului. Atâta doar că la Bucureşti Soarele răsare cu 27 minute mai târziu, deci la ora 5:54 (în 3 aprilie).

          Mai rămâne de elucidat întunericul care s-a făcut când Iisus era pe cruce. Întunericul este descris în evangheliile sinoptice (Matei, Marcu şi Luca), în multe evanghelii apocrife şi în evangheliile gnostice descoperite la Nag Hammadi (Egiptul de Sus) în 1945. Rezultă că fenomenul nu poate fi neglijat şi este de o importanţă capitală în elucidarea evenimentelor. În apocrifa „Evanghelia lui Bartolomeu” (anul 200) este scris: „Şi când întunericul a venit, am privit şi am văzut că ai dispărut de pe cruce, ...” (I, 7). În „Evanghelia  lui Petru” (scrisă între anii 36-70): „Era în miezul zilei când întunericul a cuprins Iudeea” (15); „Mulţi umblau cu făclii aprinse crezând că s-a făcut noapte” (18); „Când a ieşit soarele au văzut că era ceasul al nouălea” (22). În „Evanghelia lui Nicodim” (anii 85-100): „Era aproape ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea; soarele a fost acoperit de umbre, iar catapeteasma Templului s-a rupt în două” (XI, 1); „Şi a trimis Pilat după iudeii şi le-a zis: „Aţi văzut ce s-a întâmplat?” Iar ei au răspuns: „N-a fost decât o eclipsă de soare””(XI, 2).

După cum ştim, Iisus a fost răstignit de Paştele evreilor, care este numai la faza de Lună Plină. Dar eclipsele de Soare sunt numai la faza de Lună Nouă, iar eclipsele de Lună sunt numai la faza de Lună Plină. Deci, când Iisus era pe cruce nu putea să se producă o eclipsă de Soare. O speculaţie ştiinţifică de ultim moment acreditează ideea unei civilizaţii extrasolare (YHWH ) căreia şi Iisus i-a aparţinut şi care a produs artificial o eclipsă totală sau parţială de Soare în zona Ierusalimului, sau a întunecat cerul. O altă explicaţie ar fi că evangheliştii au urmat şi în acest caz indicaţiile Vechiului Testament, aşa cum au făcut în toate scrierile. La Amos (scrisă în 769 î.Hr.), citim: „Iar în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune soarele în miezul zilei şi voi întuneca pământul în  zi luminoasă;” (8,9). Evanghelistul Ioan care a fost atunci pe Golgota, nu scrie că a avut loc o eclipsă de Soare când Iisus era pe cruce. Dar evangheliştii Matei, Marcu şi Luca care nu au participat la patimile lui Iisus, scriu că a avut loc respectiva  eclipsă de Soare. În realitate, când Iisus era pe cruce, nu a avut loc o eclipsă de Soare.

          După cum am arătat, în Palestina a fost o eclipsă totală de Soare în data de 19 martie (joi) anul 33, exact la faza de Lună Nouă, deci cu două săptămâni înainte de răstignirea lui Iisus. De la începutul şi până la sfârşitul unei eclipse sunt aproximativ 5 ore. De la începutul eclipsei totale şi până la sfârşitul eclipsei totale sunt aproximativ 3 ore, adică exact aşa cum au scris Matei, Marcu, Luca, apocrifele şi gnosticii. Dacă folosesc limbajul evangheliştilor, întunericul a fost de la ceasul al optulea (ora 14), până la ceasul al unsprezecelea (ora 17), dar cu două săptămâni înainte de crucificarea lui Iisus . Aici trebuie să fac precizarea că Evangheliile au fost scrise între anii 36-95 după Teologia creştină, în jurul anului 150 după I.A.Lenţmann şi şcoala mitologică, între anii 100-125 după A.Loisy şi şcoala mini-istoristă şi între anii 50-100 după Zenon Kosidowski. Nici un evanghelist (în afară de Ioan) nu a fost martor ocular la evenimente şi nu  avea o pregătire ştiinţifică. Toate aceste lucruri neobişnuite s-au petrecut deci în cercul iraţional de ficţiune şi iluzii în care trăiau primii adepţi ai lui Iisus şi totodată autorii evangheliilor. Nu este de mirare că şi într-o astfel de relatare valoroasă din punct de vedere cristologic, privind desfăşurarea evenimentelor pe Golgota, fiecare din ei povesteşte altceva. Se vede că evangheliştii s-au inspirat din alte zvonuri şi povestiri transmise din gură în gură. Câteodată un evanghelist ori altul, pentru dramatizarea naraţiunii ori pentru scoaterea în evidenţă a vreunei teze, adaugă produsul propriei sale imaginaţii. De exemplu Ioan, care şi-a scris Evanghelia în jurul anului 97, adică la 64 de ani de la moartea lui Iisus, nu  aminteşte de întunericul produs când Iisus era pe cruce. Deci fenomenul descris de primii trei evanghelişti, apocrife şi gnostici , este cu certitudine eclipsa totală de Soare din 19 martie anul 33. Cu trecerea anilor, s-a transmis în popor că atunci când Iisus era pe cruce s-a făcut întuneric peste pământ, pentru a i se da o dimensiune cosmică, divină, lui Iisus. Dar, repet, eclipsa de Soare a avut loc pe Golgota, dar cu două săptămâni înainte de crucificare.

          Un argument în plus pentru susţinerea tezei de mai sus, este şi faptul că atunci când Iisus a fost introdus în mormântul lui Iosif din Arimateea, a început o eclipsă parţială de Lună vizibilă din toată Palestina. Ea a început la ora 17:51 şi s-a sfârşit la 20:42, deci a ţinut tot trei ore, cât au scris evangheliştii, apocrifele şi gnosticii. În limbajul popular de acum, spunem că eclipsa a ţinut de la ceasul al 6-lea până la ceasul al 9-lea (post meridian). Este posibil ca limbajul popular de acum să semene cu limbajul popular de pe timpul evangheliştilor. Şi, deci, evangheliştii să se refere la acest eveniment cosmic. Că aşa este, iată ce scrie în anul 85 Flavius Josephus în a sa „Autobiografie”: „Acest discurs n-a fost pe placul întregului popor şi s-ar fi ajuns de bună seamă la o răzmeriţă dacă n-ar fi venit ora şase, ca să împrăştie adunarea, căci la noi dăinuie obiceiul că la ora aceea se serveşte cina în zilele de Şabat. Aşadar, Ionathas şi însoţitorii săi au fost nevoiţi să amâne întrunirea pentru a doua zi, neobţinând nici un rezultat” (LIV, 279) . După ce l-au înmormântat pe Iisus, la ora şase seara începea Sabatul şi Paştele evreilor. Josephus ne spune că numai în seara când începea Sabatul se spunea ora şase, fiindcă în celelalte zile ale săptămânii se spunea prima oră a nopţii. Şi astfel evangheliştii  Matei, Marcu şi Luca s-au referit la eclipsa de Lună care a ţinut de la ora şase seara, până la ora nouă seara, numai că ei nu au mai scris cuvântul „seara”.

          Matei scrie că după ce Iisus a murit, deci după ora 15, „catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;” (27,51). Marcu şi Luca spun numai despre catapeteasmă. Ioan nu spune nimic. Apocrifele scriu despre catapeteasmă şi cutremur către ora 18. Catapeteasma era o pânză babiloniană care despărţea încăperile „Sfânta” de „Sfânta Sfintelor” ale Templului din Ierusalim. Deci a avut loc un cutremur de pământ cu magnitudinea în jur de 7 grade pe scara Richter, în urma căruia s-a dislocat moloz, pietre, grinzi din tavan şi de deasupra uşii, care în cădere au rupt catapeteasma. Este bine să se ştie că probabilitatea maximă de a se produce cutremure, este la faza de Lună Nouă şi Lună Plină. De exemplu, cutremurul din România în anul 1977 s-a produs în seara zilei de 4 martie şi în 5 martie a fost Lună Plină.

Când Iisus a fost crucificat am avut exact faza de Lună Plină, deci probabilitatea maximă de a se produce cutremur de pământ. Dar este posibil ca şi în acest caz evangheliştii să urmeze, aşa cum s-au obişnuit, prorocirile Vechiului Testament. La Ioil citim: „Din Sion Domnul va striga puternic şi din Ierusalim va slobozi tunetul Său: pământul şi cerurile se vor cutremura atunci”. (4,16).

          Într-o baraita din Talmudul evreilor, citim: << În ajunul Paştelui, l-au spânzurat pe Joshua (din Nazaret). Solul mersese vreme de patruzeci de zile înaintea lui spunând: „Iată-l pe Joshua (din Nazaret) care va fi omorât cu pietre, pentru că s-a dedat vrăjitoriei şi pentru că l-a ademenit şi l-a făcut să cadă în greşeală pe Israel. Toţi cei care au ştiinţă de ceva ce îl poate dezvinovăţi să vină să vorbească în apărarea lui.” Dar nu s-a găsit nimeni care să-i ia apărarea şi a fost spânzurat în ajunul Paştelui. >> Paştele iudeu (evreu), Pessah, durează şapte zile, de la data de 14 până la data de 20 a lunii Nisanu (Nisan). Dar pe Iisus l-au răstignit în ajunul Paştelui, adică pe 14 Nisan, zi care în anul 33 a coincis cu vineri 3 aprilie (în acel an Paştele a început în 15 Nisan). În ebraică Iisus şi Joshua (Iosua) sunt unul şi acelaşi nume.

          Despre moartea lui Iisus, în Coran la III Sura familiei Imrîn, citim: <<Dumnezeu zise: „O, Isuse, voi să te las să mori şi să te ridic la mine şi să te mântuiesc de cei necredincioşi, iar pe cei ce ţi-au urmat voi să-i pun peste cei necredincioşi până la ziua învierii, atunci vă veţi întoarce la Mine, iar Eu voi judeca certele între voi.”>> (48). Mohammed (569-632) îl numeşte Imrîn pe Ioachim (64-19 î.Hr.) tatăl Mariei (23 î.Hr. - 56), care l-a născut pe Iisus (2 decembrie 7 î.Hr.-3 aprilie 33).

Concluzia este că Iisus a murit în ziua de vineri 3 aprilie anul 33, ora 15 (ora Ierusalimului în timp legal). După calendarul evreiesc, în 14 Nisan anul 3793.

O Biblie veche de 1500 de ani,adică scrisă înainte de anul 500,care a fost descoperită în Turcia în anul 2000,conține Evanghelia lui Barnaba,ucenic al lui Iisus.În aceasta este scris că Iisus nu a fost crucificat,însă s-a înălțat la ceruri.Iuda Iscarioteanul a fost crucificat în locul lui Iisus.Mai mult decât atât,Evanghelia lui Barnaba susține că Iisus Hristos nu a fost fiul lui Dumnezeu,ci un profet.Conține chiar și o scriere în care Iisus prezice venirea profetului Mohammed (570-632).Evreii și musulmanii susțin și astăzi că Iisus Hristos a fost numai profet,nu și fiul lui Dumnezeu.Biblia este scrisă de mână cu litere aurite,în limba siriacă.Siriaca a fost un dialect al limbii aramaice,folosită pe timpul lui Iisus.Biblia se află la Muzeul de Etnografie din Ankara.

 

 

Sebeş, jud. Alba              ec. Turcu Vasile

 0744512245                  membru al Academiei de Ştiinţe New York,SUA