Buna! Ce m-a facut sa stau cu el? Eram indragostita nebuneste de el cu vreun an inainte sa fim un cuplu. Eu am facut primul pas in relatie, desi din vorbe nu si-a dorit-o, toate faptele lui imi aratau altceva. Erau atingeri discrete, felul in care ma privea,tot imi arata ca ma place. Dar cand am vorbit clar cu el, atunci a reactionat rau si totusi peste cateva zile m-a invitat la o cafea si asa a inceput.
Am fost atat de indragostita de el incat nu a mai contat nimeni si nimic, nici macar eu. M-am multumit cu firimituri si nu vedeam, orice era mai bine decat nimic. Parca eram drogata. Il vedeam cel mai bun, cel mai destept, cel mai cel si in acelasi timp ma simteam si eu importanta langa el. Si asta a contat, faptul ca ma facea sa ma simt importanta doar ptr ca eram cu cineva ca el...eram intr-un moment dificil atunci, iesisem dintr-o relatie in care eram iubita dar eu nu mai iubeam si aveam nevoie sa ofer cuiva tot ai acel cineva a fost el.
Cand am aflat ca ma inseala am fost relativ ok. Am incheiat tot. Mereu mi-am.zis ca nu voi trece niciodata peste asta, am fost atat de convinsa de asta...si am trecut asa usor :) dar socul cel mare l-am avut mai tarziu cand am realizat ca nu se despartise de ea, am suferit ca un caine atunci si iarasi ne-am despartit iar el a continuat relatia cu ea. Si ea stia...mereu a stiut. Am stat despartiti aproape un an, dar niciodata nu m-a lasat in pace, mereu m-a cautat, m-a urmarit si in momentul cand a crezut ca am trecut peste s-a reintors si ne-am impacat si mutat impreuna. Chiar am.sperat atunci ca poate a realizat ca ma iubeste. Nu a relalizat nimic de fapt, a simtit doar ca si-a pierdut jucaria si a facut orice s-o recastige.
Si apoi au urmat restul, umiliri din ce in ce mai dese, indepartat de prieteni, de familie, de toti cei pe care ii considera el impotriva lui, toti cei carora le puteam spune despre el. Si lovituri si pumni...si tacere...cele mai dureroase erau tacerile...se supara, un motiv oarecare, uneori parca si-l cauta, provoca ceva...reactionam,tipam, ma enervam, aveam dreptate in ce spuneam...apoi tacere din partea lui...esti instabila, esti psycho, esti nebuna...ah si critici, niciodata nu am facut nimic bine, mereu am fost asa si pe dincolo. Niciodata apreciata, niciodata alintata, iubita pur si simplu...si daca a fost asa a fost mereu dupa o cearta, sa ma impace.
Si totusi, asa instabila si buna de nimic, nu m-a lasat sa plec si cand am facut-o m-a intors mereu.
Astea plus altele, sunt prea multe m-au facut sa plec.poate uneori am ramas s-au m-am intors pentru ca nu am vrut sa sting dragostea aia mare ce am avut-o pentru el, am investit prea mult si m-am simtit goala singura si fara rost, mereu a fost el pe primul loc el si nevoil3 lui si cand am ramas singura nu am.stiut ce sa fac eu cu mine...uneori l-am compatimit, in mintea mea sedata am crezut ca daca ved3 ca il iubesc cu adevarat se schimba,l-am.simtit ca pe un copil rautacios de 10 ani, un copil traumatizat ascuns intr-un barbat, o victima si el. Dar nu, a stiut, stie ca face rau, o face constient.
Si am.avut clipe frumoase impreuna, au fost multe, l-am simtit cum usor usor capata incredere in mine si se deschide, el fiind un om ascuns de felul lui. Am muncit mult cu el, am investit mult, toate cele de mai sus m-au facut sa raman si m-au facut sa plec. Nu merita, nu a meritat niciodata si punct. Asa e, m-am concentrat mereu pe el si am uitat de mine, nu mi-a dat voie de fapt sa ma gandesc la mine si la nevoile lui pentru ca mi-a cerut mereu sa fiu atenta la ale lui.
Davi, fiica ta este o femeie puternica si tu o mama extraordinara. Nu multi inteleg, toti spun si ce, o sa treaca, sufera lumea din dragoste, nu esti nici prima nici ultima...dar e mult mai mult de atat. La o deapartire de un om normal asa este, dar cand te rupi d3 cineva care te-a "dresat", manipulat, fqcut sa te simti vinovat chiar daca stii rational ca nu esti, e mult mult mai greu. Si uneori, poti sa alegi raul cu el pentru ca raul fara el.ti se pare de nesuportat. Macar pe el il stii, il inveti si stii cand sa taci, cand sa vorbesti, ca aa nu il superi, sa nu ii dai niciun motiv sa se poarte urat.
Mult3 femei raman asa si se distrug sufleteste, cu cat stai mai mult cu un astfel de om, cu atat mai greu iti este sa pleci. Si uneori nici nu mai stii unde sau cu cine sa vorbesti, priete ii au plecat de mult, satui, familia poate nu mai e, varsta poate ca e mai inaintata...ce sa mai cauti, unde sa te duci, agresorul iti el cel mai aproape...
