Einsamer ♫ a scris:Poate asa imi spune si mie intuitia, Blues.De ce ai nevoie sa crezi fara sa stii? La ce ajuta? Pare ceva de genul sperante false, goale, fara continut.
Si eu cred in propria-mi intuitie, dar totodata sunt constienta ca educatia si influenta din copilarie au un grav cuvant de spus.
Parintii mei nu au fost religiosi, mai mult sau mai putin din cauza regimului comunist, dar tata credea in lumi paralele si mama citind, mai tarziu - odata cu mine, in caietele de religie de la scoala - a aprofundat viata lui Iisus si a fost pur si simplu dezarmata in fata , sa zicem, personalitati lui.
Ea a citit f mult la viata ei si e o persoana extrem de rationala, mult mai putin romantica decat mine si mult mai sincera totodata.
Ma rog, nu o mai lungesc.
Pe mine m-au atras pildele si iubirea lui Iisus, dar cand am dat sa citesc Biblia - Noul Testament, pur si simplu m-a lovit in moalele capului. Eram un copil foarte naiv, consideram ca judecata din Biblie e prea dura, nu o intelegeam. Nu pot sa spun ca o inteleg pe de-a-ntregul nici acum, dar lucrurile, perspectivele s-au schimbat mult de atunci. Ce m-a frapat foarte tare si o face si acum, e faptul ca nu pot scoate niciun contra argument absolut impotriva acelor teribile judecati, mod de a spune atat de multe si inimaginabil de profund, in niste cuvinte aparent, cel putin pentru mine, banale.
Ca sa nu spun ca in timp ce citeam intuitia mea era la cote maxime. Pur si simplu aproape o atingeam..
Si eram in secolul XX. Cum.puteau niste oameni, ca mine si ca tine, de pe vremea cand stiinta si civilizatia era mult inapoiata sa nascoceasca o inselatorie atat de teribila, de ingenioasa, de calculata si de prevazatoare incat sa imi dea niste stari atat de nupotsaexplic ?
Apoi nu am mai citit Biblia. Am considerat ca am nevoie sa descopar lumea, viata, enigma vietii singura - si efectiv nu am mai pus mana pe Biblie spunandu-mi ca daca vreidata ma intorc spre ea, o fac pentru ca am descoperit singura drumul spre ea. Dar intr-o zi m-am intalnit cu Vechiul Testment si am fost ingrozita, insa in acelasi timp am stiut pur si simplu, ca oricat de crunt pareau ce pareau, exista totusi o cale prin care sa aiba justificare, pentru atunci cand oamenii nu puteau fi stapaniti nici macar ca animalele. Nu spun ca e asa, dar am fost cucerita de Iisus , iar Iisus nu nega VT. Nu, VT nu l-am inteles, dar pe Iisus pur si simplu nu se putea sa nu il...cred. Beyond de a intelege. Iar NT nu puteam sa nu il mai inteleg. Parca era scris pentru mine.
Si apoi am urlat - NUuuu! Istoria a manipulat. Pentru putere! Daca a existat Iisus, au schimbar vorbele lui, au interpretat faptele lui, l-au schimbat dupa chipul si asemanarea omului!!
Si apoi a murit tata si la un moment dat un prieten credincios, dar si religios totodata, un om de stiinta dedicat meseriei lui si totodata unul dintre cei mai blanzi oameni pe care i-am cunoscut - mi-a dat un sah mat la ipoteza, in mintea mea de necontestat - aceea cu interventia oamenilor in traducerea Bibliei de peste veacuri - si a spus asa:
- Nu stiu, nu pot cuprinde cu mintea dar pur si simplu cred ca daca acest Dumnezeu al meu exista , nu ar fi putut lasa o arma atat de puternica impotriva mea si a oamenilor, in numele lui.
Si am amutit.
De atunci nu mai stiu nimic - nici inceputurile universului, ca stiinta exacta, nici interpretarile Bibliei.
Eu una nu pot interpreta Biblia. O simt. Doare si de aceea stau departe de ea.
De ani de zile o tin aproape, dar nu o deschid. Ma simt prea slaba si cred ca risc sa clachez.
Asa ca nu o deschid, dar nici nu pot sa nu o tin in casa.
Mai sunt episoade, ma opresc insa aici.
Nu stiu de unde vine intuitia, dar cred ca de acolo vine. Stiu ca ma pot insela si ce mai stiu e faptul ca :
1. Nu pot sa neg. Pur si simplu cred
2. Asta nu ma face sa am vreun drept, fie cat de mic, asupra altora, oameni, ca mine.
3. Fara a-mi exersa smerenie - sunt pierduta. Risc sa fac mult rau altora, lucru care, iar cred, ca nu e bine.
