Dumnezeu este cel ce ma apara de rele. Este cel mai intim prieten al meu pe care ma bazez si care nu m-a lasat niciodata in voia vanturilor vietii. E cel in are am incredere ca ma va apara de necazuri si tragedii. Daca ele vor veni, totusi, voi considera ca are ceva sa-mi comunice si voi vrea sa stiu ce anume. Nu stiu daca voi fi in stare.
El imi cunoaste sufletul si stie buna mea credinta, bunele intentii, in faptele si gandurile mele. Imi trimite idei bune, oameni deosebiti in cale, situatii favorabile. Nu am cum sa-i multumesc pentru toate astea. Incerc, in felul meu.
Chiar si acest topic cred ca tot el l-a creat, ma rog, el l-a inspirat, ca sa incerce fiecare sa-si gaseasca credinta.
Nu l-am descoperit, il stiu mreu langa mine, de copil. Asa am crescut. Nu am vorbit despre asta pana acum prea raspicat si nu stiu ce m-a apucat sa o fac.
nu ma mai provoca, te rog, nu ma simt azi inspirata sa spun mai clar dar din respect pentru tine si topic, am incercat.