Filosofia Hypatiei

Nu este ușor să definești în câteva cuvinte neoplatonismul ...

Printre altele și foarte simplu spus, se poate afirma că neoplatonismul a fost o dezvoltare a doctrinei metafizice a lui Platon de către o serie de filosofi remarcabili, cum ar fi, ca să enumerăm doar câțiva: Ammonius Saccas, Plotin, Amelius, Porfir, Iamblichos, Hypatia, Proclus, Damascius.

Se mai poate spune cu certitudine că neoplatonismul nu este un termen pus pe tapet de noplatonici, adică nu a fost o invenție a filosofilor mai sus menționați. De ex., Plotin sau Hypatia nu spuneau despre sine că ar fi neoplatonici și asta din simplul motiv că termenul încă nu se inventase. El este mult mai târziu, din secolul al XVII-lea, fiind  un termen metodologic aplicat ulterior de către istorici și filosofi pentru a indica o anumită perioadă a istoriei filosofiei, respectiv filosofia care s-a dezvoltat în perioada cuprinsă, aproximativ, între începutul sec. al III- lea și începutul sec. al VI-lea e.n. O filosofie sau o metafizică spirituală, am spune noi azi, însă distinctă atât de gnosticism cât și de creștinismul care pas cu pas începea să câștige teren.

Neoplatonismul mai poate fi privit, dat fiind contextual multicultural al Alexandriei din acea vreme (capitala de drept a filosofiei și a culturii), ca fiind atât o încercare de sinteză a filosofiilor până la Platon, a platonismului, a aristotelismului și a filosofiilor orientale - mă rog, atât cât erau ele cunoscute la momentul respectiv - cât și o cale spirituală sau chiar o soteriologie. 

Punctul de plecare al neoplatonismului îl constituie fără îndoială Ammonius Saccas, una dintre cele mai enigmatice figuri ale filosofiei.

Despre influența filosofiei neoplatonice?

A fost mult mai mare decât se acceptă azi, în general. A fost chiar foarte mare. Se poate spune că neoplatonismul este filosofia cea mai influentă asupra gândirii patristice și medievale. După punerea la zid a filosofiei (din 529 de către împăratul creștin Justinian), o parte dintre reprezentanții școlii neoplatonice emigrează în Siria, ducând cu ei texte din Platon, Aristotel, Plotin etc., pe care le-au tradus în siriacă, astfel fiind preluate de arabi. Aceștia le-au introdus în lumea creștină pe la mijlocul sec al XII-lea, însoțite de comentarii.

Evul mediu va avea acces la puține izvoare ale neoplatonismului, totuși, acestea încep să se facă simțite treptat, astfel încât spiritual neoplatonismului impregnează gândirea medievală, fapt reflectat în gândirea Maestrului Eckart. Ulterior, cu Marsilio Ficino și Pico della Mirandola, neoplatonismul va cunoaște o veritabilă renaștere. Printre filosofii moderni la care putem vedea o o influență a neoplatonismului îi putem enumera pe Spinoza, Leibnitz, Hegel, Schopenhauer și mai ales pe Bergson.

Despre Ammonius Saccas, despre Plotin și miezul filosofiei neoplatonice, probabil data viitoare, când voi mai avea și io ceva timp...

Foarte interesanta sinteza.

Astept continuarea :)

Mda, mercic! 

Recunosc, sinteza pe care am încercat-o este oarecum săracă și asta din cauză că tema este deosebit de complexă. Eh, mă străduiesc și io cum pot.

Sper să o fac mai bine data viitoare...

Cu atat mai bine pt cei care nu prea au exercitiu aici.

Le e mai usor sa invete :)

Alo, domnu Vriies,

după profunda citire a celor spuse aici, am şi eu o nelămurire legată de Hypatia: cum se potriveşte "omphalus mundi" şi "semen divinus" cu respectivele curente filozofice pe care le amintiţi?

Era ea ahtiată după anumite plăceri, sau nu? Fiindcă, vă daţi seama, ahtierile îi puteau influenţa cu uşurinţă părerile filozofice... Şi doar aţi văzut ce spunea şi Scolasticu, că nu era prea sfioasă...

Cu stimă,

Nae tractoristu

 "semen divinus" este o expresie care s-ar traduce prin „sămânța divină”

„omphalus mundi” este o expresie hibrid care vrea să se refere la „buricul pământului” sau centrul lumii. Omphalus, de fapt omphalos (ὀμφαλός) este termenul grecesc pentru buric, centru,  iar mundi este termenul latin pentru lume. Un ὀμφαλός era un artefact religios din piatră, simbolizând un centru de putere. Potrivit legendelor grecești, Zeus a trimis doi vulturi care, zburând, s-au întâlnit exact în centru lumii pe care acest omphalos îl reprezintă.

Domnu nicksson, 

După cum a demonstrat practica, cel puțin din punctul meu de vedere, un eventual dialog cu dumneavostră este departe de a fi productiv - asta ca să mă exprim eufemistic. Așa că dați-mi voie să-mi rezerv dreptul de a dialoga pe acest forum numai cu cei pe care îi consider onești și interesați de un anume subiect.

Dacă aveți ceva de spus referitor la subiect, filosofic vorbind, sunteți invitatul meu și asta chiar dacă, recunosc, nu-mi face mare plăcere să vorbesc cu dumneavoastră.

Impresia mea, după postarea de mai sus (și dacă greșesc să fie păcatul meu), este că ați venit colea cu bâta. 

Dacă intenția dumneavostră este numai una de a parodia un subiect sau de a vă pune într-o lumină nefavorabilă preopinenții, atunci, unu, dați-mi voie să fac apel la bunul simț al dumneavostră și să vă rog să nu mai postați pe acest thread și, doi, dați-mi voie să fac apel la moderatori, pentru a vă împiedica să bagatelizați și acest subiect.

Mulțumesc pentru înțelegere.

Oare cum se prezenta hypatia la pat? Extaze platonice sau melancolii aristotelice postcoitum omne animal triste? Filosoafele fiind rara avis in istorie, cred ca filosofii stăteau la rând ca sa se bucure de profunzimile ei. Ad astra per aspera. Labor omnia vincit. Pana si diogene ar fi renuntat la autosatisfacerea in agora pt a i oferi sui generis hypatiei butoiul sau ca iatac dialectic.

Vriies a scris:

... Putem presupune cu ușurință că e vorba de platonism, aristotelism, stoicism, epicureism, scepticism, cât și de ceea ce numim noi azi neoplatonism. ... ea, Hypatia, obișnuia să vorbească despre Platon, Aristotel sau despre alți filosofi oricui se arîta interesat, făcând aceasta chiar și pe stradă...

Mr. Vriies, speculaţiile au avantajul de a putea fi apucate de unde doreşti şi să ajungi la concluzii în funcţie de partea pe care se rostogolesc speculaţiile. Astfel, răsturnate pe spate, ele conduc la ideea unei filozoafe multivalente, dar punând problema pe-o coastă reiese că era filozoafă de stradă.

Concepţia lui Master Omega, deşi tot speculativă, aduce un argument imbatabil: "Labor omnia vincit", iar plastica imagine a butoiului-iatac este de natură să facă să zâmbească orice posac. Apropo, eu ştiu o mânăstire unde călugării locuiesc în butoaie, numai că nu e vorba de butoaie de vin, care au loc câte 10 în căruţă, ci butii sadea, de 3-4 metri în diametru şi în care încap un pat, o măsuţă cu o lumânare în mijloc, precum şi o grămadă de cărţi pe rafturi agăţate de peretele butoiului (butoiul are un singur perete, nu, dacă e rotund?). Dacă şi Diogene avea un butoi supradimensionat?

Mie-mi place de Madam Hypatia: deşteaptă, fără prejudecăţi, filozoafă cu trecere la mărimile timpului, nu prea sfioasă şi bună de gură, neoplatonică fără să ştie, eu zic că în ciuda faptului că mr. Vriies este într-o fază cam ţepoasă şi nu vrea să se întindă la discuţii fără tonul pretenţios preferat al d-lui, această doamnă de mult decedată a meritat să ne aducem aminte de ea. Numai scriindu-i numele după mai mult de mie şi jumătate de ani i-am demonstrat nemurirea. Cine va scrie după 30 de ani numele lui Nae tractoristu sau al lui Vriies? Probabil că nimeni... Aşa că fie-mi iertată invidia pentru madam Hypatia, care pe ea oricum o lasă rece pe unde-o fi îngropată...

Mr. Vriies, mulţumesc pentru disertaţie, acum, că ştiu atâtea speculaţii despre Hypatia, mă simt mult mai deştept, sentiment pentru care aveţi toată răspunderea.

Mai aştept astfel de scrieri, dacă vă mai ţine cureaua şi timpul liber, ador să mă simt deştept măcar din când în când...

Cu stimă,

Nae tractoristu

Din nefericire nu ne-a parvenit nicio carte scrisă de Hypatia, astfel încât, da, există foarte multe dezbateri și speculații cu privire la orientarea ei filosofică.

Dar pentru ca o speculație să aibă o oareșce valabilitate e musai ca aceasta să se întemeieze pe anumite izvoare admise ca atare și să se dezvolte logic de aici. În cazul de față, al Hypatiei, pentru că nu avem cărți care să ateste fără dubii concepția și orientarea ei filososofică, ne putem face o idee despre aceasta în mod indirect, bazîndu-ne pe anumite mărturii din epocă, pe anumite surse. Sursele le-am dat cu câteva postări mai sus și nu cred că le-ai citit cu atenție, pentru că dacă le-ai fi citit nu ai mai fi pus problema în modul în care ai făcut-o.

Bun. Știu că nici tu nu ai foarte mult timp, așa că reiterez foarte succint pentru tine, pentru că mă bucur să observ că ești interesat de cunoaștere și însetat de adevăr, este vorba în principal de Lexiconul Suda, Cronica episcopului copt Ioan de Nikiu, din sec. al VII-lea, Istoria bisericească a lui Socrates Scolasticul și Scrisorile lui Synesius de Cyrene - discipolul ei care a ajuns episcop, considerat a fi izvorul de primă mână.

Ei, acolo ni se spun o serie de lucruri.

De ex., în Suda:

 „era instruită în toate sistemele filosofice pe care, de altfel, le-a şi predat”.

„She was born, raised, and educated in Alexandria. In nature more noble than her father, she was not satisfied with her education in mathematics by her father but also gained knowledge of philosophy the other not ignoble [study]. Donning the robe of a scholar, the lady made appearances around the center of the city, expounding in public to those willing to listen on Plato or Aristotle or any other philosopher.”

 Apoi, Socrates Scholasticus ne spune:

The Ecclesiastical History, 3. Ibid ., Chapter XV
Of Hypatia the Female Philosopher.
There was a woman at Alexandria named Hypatia, daughter of the philosopher Theon, who made such attainments in literature and science as to far surpass all the philosophers of her own time. Having succeeded to the school of Plato and Plotinus, she explained the principles of philosophy to her auditors, many of whom came from a distance to receive her instructions

De aici, pe baza acestor mărturii, cum că Hypatia era instruită în orice sistem filosofic de până la ea, putem presupune cu ușurință că avea cunoștințe temeinice despre platonism, aristotelism, stoicism, epicureism, scepticism, cât și de ceea ce numim noi azi neoplatonism, adică despre concepțiile filosofice ale lui Ammoniuss Saccas, Plotin, Porfir și Iamblichos. 

Și daia spuneam că pasul următor ar fi să încercăm să vedem cam care era filososofia lui Ammonius Saccas și a lui Plotin.

Nu se poate vorbi despre o concepție filosofică speculativă a masterului omega cu privire la subiectul Hypatia. Pe el îl interesează doar cum se prezenta Hypatia la pat. Hai să încercăm să-i dăm un nume acestei obsesii: Hypopatie.

Nae, îmi făcuși o mare bucurie! Nu poci decât să mă bucur aflând că unii se simt oleacă mai deștepți citind așa, măcar din două-n două rânduri, ceea ce s-a scris colea. 

Cureaua m-ar ține, nu-i bai. La fel, aș mai găsi și timp liber. Dar sincer îți spun că, cel puțin în momentul vorbirii, nu prea mai am entuziasm. 

Lexiconul Suda spune ca era nobila in natura, adica avea trupul bine clădit, de unde deducem ca era rezistenta la pat.

Dar tot Suda continua cu caracterizarea fulguranta ca Hypathia nu era satisfacuta. De unde intelegem ca era greu de satisfăcut. Aceste firi greu de satisfăcut nu pot fi potolite cu simple du-te vino intre afirmatii si negatii. De aceea Hypathia iesea la drumul mare ca sa caute noi adepti, sperând ca vreun spirit capabil de esenta ii va da si ei esenta. Desi veneau din depărtări ca sa se bucure de talentele ei, totusi niciun corpore sano nu i a potolit setea de esenta.

Acum mai rămâne de lămurit următoarea pb: O buna explicatoare a filisofiilor este si producătoare de filozofie? Profii de filoso de azi preau ok teoriile, si totusi nu scriu filoso, nu vin cu un sistem original. Hypi era instruita in sisteme, dar asta pt ca tatal ei a format-o. Daca era o buna activist-propagandista si atât?

Hypo-patie: Pathos scăzut? Daca da, atunci îmi asum diagnosticu.