Parintii astia..

Nu mai incerca sa o faci sa accepte nimic. Nu ai de ce.

Apoi, nu o minti, dar nici nu-i da tot timpul raportul complet.

Tu ce vrei, sa luati masa in familie si sa iesi in oras cu mami si cu iubi?

Daca dupa atata timp de cat sunteti impreuna ea are o atitudine negativa si incapatanata, nu ai ce sa-i faci, ignora, nu pune la suflet, vezi-ti de viata. In timp, daca nu ii raspunzi la tiganeala si daca esti respectuoasa, cum zici, dar si relatia cu baiatu' merge bine, o sa se razgandeasca de la sine sau macar nu o sa se mai bage.

Da, ai dreptate cu ceea ce spui. Multumesc de raspuns

Nu te mai stresa sa aduci lucrurile unde vrei tu. Lasa timpul sa curga, poate capata incredere pana la urma. 

Daca motivul nu ar fi ca "este de la tara", poate ar fi trebuti sa asculti si ce spune mama ta. Dar asa... asta nu este motiv sa nu te mai vezi cu el.

Mama spune lucruri fara baza..adica nu are absolut nimic impotriva lui, ca si dovada sau ceva, ca sa imi arate ea mie ca e baiat rau pentru ca nici macar nu-l cunoste, nici nu a auzit de el pana sa ii spun, iar eu evident ca l-am ridicat cat de sus am putut ca sa vada ca e un baiat serios

Accepta si tu ca mama ta are dreptul la parerea ei.

Asa cum tu o ai pe a ta.

Important e sa nu uiti ca tu iti traiesti alegerile si consecintele lor, nu mama ta.

Si ai o singura viata.

Aminteste-i ca e mai bine sa fie prietena ta, de acum. Ai crescut. Altfel, cum sa fugi la ea cand iti va fi rau pe lume, caci, indiferent de cat ar incerca ea sa te protejeze, de rau nu scapa nimeni niciodata.

Ioana124 a scris:

 iar eu evident ca l-am ridicat cat de sus am putut ca sa vada ca e un baiat serios

Rau ai facut.

Asa ai parut mai putin credibila. Accepta ca nu se poate asa. Lucrurile se schimba si se accepta cu adevarat doar in timp. La fel si asimilarile.

Pai bun si fiecare are dreptul la parerea ei, dar ea nu e dispusa la o cale de mijloc, la o intelegere. I-am propus sa se intalneasca cu el, sa ii dea o sansa, sa inteleaga si sa nu mai dramatizeze din orice. Dar ea e...nu ma intreaba nimic despre el, daca ma apuc eu sa ii spun stramba din nas si ne certam..adica nu stiu daca eu sunt cea cu probleme, care nu poate comunica, sau ea.

Nu e bine nici sa-l ridici mai dus decat merita. Nu face asta. Nu garanta nici pt el 100%, nu garanta pt nimeni in viata asta. 

Fireste ca tu il vezi cel mai cel, si poate ca este chiar asa in acest moment, dar ai totusi o rezerva pt viitor. 

Stiu, sunt neplacute certurile, dar poate e primul prieten si nici ea nu stie cum sa reactioneze. Poate inca nu este pregatita ca ai crescut... Fireste, asta nu ii scuza "motivele" invocate. Poate ea nici nu le da prea mare importanta, poate nici nu crede in ele si spune doar asa... ca sa spuna ceva.

Spune-i sa iti acorde mai multa incredere. Tie, nu lui. Spunei ca stii sa faci alegeri specifice varstei tale. Spune-i ca ai crescut si ca iubesti, sa te lase sa traiesti asta. Cu bune, cu rele... cum o fi. Spune-i ca asa capeti experienta, asa inveti cum e viata. Si mai spune-i ca nu te casatoresti "maine", cu el sau cu altul. 

E extrem de dificila si de..bipolara :) . Azi ne certam ca am iesit cu el afara, maine nu mai are nimic. Nu stiu cum sa ii inteleg starile astea..am impresia ca ma ia drept proasta uneori cand vad ca se schimba asa de repede de parca nu ne-am fi certat sau suparat cu ceva timp in urma

Asta arata ca nu are motive reale sa fie suparata pe tine.

Repet, poate e doar speriata. Nu isi poate asuma ca fiica are un iubit. E mai bine sa nu ai, sa ramai inocenta. :D 

Insa, oricum ar fi, motivele invocate nu o onoreaza. 

O sa-i treaca. 

Si sa raman cu ei toata viata si sa am si la 40 de ani ora de intrat in casa :) . Eu ii inteleg frica, dar na..lipseste o doza de incredere din partea ei. Multumeesc